Vinovatul fara vina: Romania, ingenunchiata gratuit

“Salut! I-au gasit!”
“Pe cine?!”
“Suspectii din scandalul carnii de cal!”
“E, na? Sunt…romani? Cine?”
“Nu, o firma-doua din…FRANTA!”
“….uau! Ahahah, nu ma asteptam!…”


Asa a inceput ziua mea de munca: afland de la un coleg ca, de fapt, dupa toate anchetele si articolele si emisiunile si interviurile si LIVE-urile in care de nenumarate ori Romania era gasita “ca si vinovata”, o firma frantuzeasca este, pana la urma, cel mai probabil, principala responsabila in scandalul carnii de cal.

Ca (aproape) orice roman, vestea m-a bucurat, din doua motive – prima, si cea patriotica, faptul ca nu suntem, cel mai probabil, responsabili de acest scandal. A doua, faptul ca s-au gasit, cel mai probabil, vinovatii, daca anchetele autoritatilor franceze se vor dovedi, in instanta, corecte.

La un minut dupa aceste realizari m-a lovit insa realitatea.

Din scandalul acesta, Romania poate iesi, totusi, cea mai sifonata. Am fost sistematic calcati in picioare de mass-media, toata Europa a aratat cu degetul spre noi, abunda titluri in care Romania este asociata cu “horse meat scandal”. De la AFP la CNN si BBC, The Guardian si ABCNews, niciun cotidian major din Europa si din lume nu ne-a “iertat”. Deja suntem, in inconstient, asociati cu acest scandal si se pune egal (sau aproximativ egal) intre Romania si carne de cal.

NU este insa vina lor. Treaba jurnalistilor este de a informa publicul, obiectiv, corect, rapid. Si ei au facut-o, la fel cum, negresit, o vor face si acum cand acuzatiile planeaza asupra companiei/companiilor din Franta. Gustul amar insa ramane, la fel si senzatia ca Romania este, cumva, vinovata in aceste “afaceri”.

Si acum ajung si la subiectul principal al editorialului de fata, recunosc, unul extrem de dificil, intrucat urmeaza sa critic atitudinea partinitoare a unui cunoscut jurnalist roman, cu ani buni de cariera in spate. Este vorba de Radu Marinas, corespondent pentru Reuters, care a scris articolul “How Romanian workhorses reach the dinner plates”.

Inca din citirea titlului mi-am dat seama ca ar putea urma un articol defaimator la adresa Romaniei, pana la urma si tara autorului, corespondent al agentiei Reuters. Si, din pacate, nu m-am inselat.

Pe langa informatiile corecte, reliefate obiectiv si in alte cotidiene, Radu Marinas a simtit nevoia sa loveasca mai tare in Romania, dupa citirea articolului o minte chiar si obiectiva neputand sa nu asocieze scandalul carnii de cal cu Romania.

Sunt consideratii absolut gratuite precum “Florin Dumitru, like millions of subsistence farmers in Romania, the European Union's second-poorest country” (Florin Dumitru, ca milioane de alti fermieri ce traiesc la limita subzistentei in Romania, a doua cea mai saraca tara din UE) sau “some of Romania's horses, the only option for the many farmers who can't afford a tractor” (unii dintre caii din Romania, acestia reprezentand unica optiune pentru multi fermieri ce nu isi pot permite un tractor) sau “If you are looking for a guilty party in this, it is rural poverty in Romania” (daca esti in cautarea unui vinovat, este vorba de saracia din zonele rurale din Romania) (citat al lui Stuart Meikle – n.r.) sau “Agriculture in Romania is outdated, with fragmented farmland” (agricultura din Romania este depasita, cu terenuri arabile fragmentate).

Articolul, si va las pe dumneavoastra sa-l lecturati, abunda de consideratii mai mult sau mai putin directe privind starea de saracie si mizeria ce exista in Romania. Intr-adevar, informatiile nu sunt incorecte, unele sunt bine documentate, dar sunt absolut convins ca nimeni nu l-a obligat pe Radu Marinas sa sublinieze ca Romania este a doua cea mai saraca tara din UE sau ca milioane de romani nu isi permit tractoare, la fel cum atunci cand Reuters scrie despre Anglia sau Suedia nu tine sa sublinieze pe ce pozitie se afla in UE ca PIB sau cate tractoare isi permit locuitorii respectivelor state. Romania poate fi descrisa si ALTFEL – nu a doua cea mai saraca tara din UE, ci, simplu, “tara membra UE cu drepturi depline” sau “tara cu terenuri fertile ce ar putea fi insa mai bine exploatate”.

Ce a reusit corespondentul Reuters prin acel articol si multiplele consideratii privind saracia Romaniei, in mod indirect? Sa transmita cititorilor senzatia ca o tara atat de saraca precum Romania incearca si ea, sarmana, sa supravietuiasca, vanzand carne de cal “mascata” in carne de vita.

Pentru ca suruburi si piulite de tractoare nu putem vinde cand se defecteaza, pentru ca, nu-i asa, nu ni le permitem. Asa ca vindem carnea calului pe moarte.

Intr-adevar, in text nu sunt acuzatii negru pe alb, insa fineturile din articol te obliga sa gandesti ca este o posibilitate extrem de mare ca Romania sa fi fost principala vinovata. Ca idee, Romania nu este (deloc) unica tara din lume care exporta, complet legal, carne de cal.

Ce am invatat din aceste intamplari? Faptul ca Romania nu mai trebuie sa plece capul imediat cum este acuzata, sa se balbaie in cautarea de explicatii, ci, chiar daca “a doua cea mai saraca tara din UE”, sa constientizam ca avem fix aceleasi drepturi ca Marea Britanie, Franta, Italia sau Germania. Sa nu ne mai lasam calcati in picioare, sa scriem articole care sa indrepte imaginea Romaniei. Poate chiar sa citim ce scria Marin Preda in nuvela sa “Calul”, pentru a ne reaminti ca suntem, pana la urma, un popor legat de natura si de necuvantatoare.

Iar pe colegul meu Radu Marinas il invit sa se plimbe putin si prin dealurile Mehedintilor, sa vorbeasca cu taranii ce-si duc caii si oile la pasune dimineata, intorcandu-se cu animalele la apus, sa scrie un reportaj plin de culoare si sensibilitate din acele zone.


Comenteaza articolul

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Wall-Street incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.