Multi dintre noi avem (sau vom avea) o casa - fie la tara, a bunicilor sau parintilor nostri, fie chiar pe numele nostru. In spate, asa cum au multe dintre ele, este un teren pe care il ari, semeni, plantezi, si asa mai departe. Cum ar fi ca intr-o foarte buna si norocoasa zi sa descoperi ca ai acolo un teren plin ochi de aur?
Stiu, acest lucru este aproape de imposibil (luand in calcul si posibilitatea ca statul sa te exproprieze, pur si simplu), dar, de dragul concluziilor, haide sa ne imaginam ca sapi pentru a pune cartofi si lovesti cu lopata intr-o ditamai pepita. Ce ai face in momentul acela? Te-ai duce pana la vecinul Gabriel sa il rogi frumos sa te ajute sa scoti aurul din pamant, dandu-i lui 94% din valoare, sau ai incerca tu, prin mijloace proprii, sa exploatezi zacamantul? Eu zic ca a doua varianta este cea corecta, pe care am incerca-o toti.
Paralela poate parea simplista dar, daca privesti atent(a), are multe puncte comune cu proiectul Rosia Montana, sursa de inepuizabile controverse.
Nu am pretentia ca sunt expert in astfel de procedee, ca am studii de specialitate, ca am citit compendii pe aceasta tema. Sunt insa unul dintre oamenii care isi dau seama, avand peste un dram de bun simt, ca exista multe nereguli, opacitate, si mai ales solutii posibile in ceea ce priveste exploatarea resurselor extrem de valoroase de la Rosia Montana.
In primul rand, din punctul meu de vedere, ponderea de 6% pe care o pastreaza statul roman este derizorie. Revin la comparatia mea anterioara – tu daca ai avea un zacamant de aur la tine in curte, ai pastra doar atat sau ai incerca din rasputeri sa gasesti metode alternative de exploatare, eventual proprii?
In anii ’90 cand s-a decis inceperea lucrarilor la Rosia Montana, Romania nu dispunea de mijloacele necesare pentru exploatare, “trebuind” sa ne intoarcem capul tocmai la Canada. Undeva, cineva, acolo, a avut in mod clar un interes major in incheierea acestui contract si acesta ar trebui, chiar daca cu intarziere, anchetat si daca este gasit vinovat de lipsa de transparenta si/sau favoritism, sa fie pedepsit conform legii.
Si sa spunem ca ponderea de 6% este corecta – si, intr-adevar, pe hartie la o prima vedere este comparabila cu cele din alte state. Schema aici este faptul ca Guvernul nu a raspuns niciodata intrebarii de baza – “CAT castiga Romania din acest contract, COMPARAT cu alte state”? A aruncat cateva sume, pentru “imbatarea” publicului, niste miliarde de dolari, ponderi in crestere si cu asta, basta.
Bazandu-ma pe un raport al PricewaterHouseCoopers - va pot spune cat castigam comparat cu alte state - foarte putin! Romania taxeaza cei 6% la profit, si nu la venit, cum fac alte state. Apoi, contractul (banuit ca nu este facut complet public) nu stipuleaza si alte taxe/beneficii din care statul ar putea castiga grosul. Va invit sa parcurgeti studiul independent al companiei de consultanta, pentru a va convinge.
Participatia statului a fost ridicata, cu marinimie, la 25% DAR si aici este “un catch”, vorba englezului – pe langa faptul ca este mai mica decat in alte state (in India de exemplu se ridica la 38%), se POATE ajunge la aceasta pondere, in doua etape, DACA sunt indeplinite anumite conditii, precum acordul de mediu si primirea autorizatiilor.
A doua problema – vechimea contractului
Dupa cum spuneam anterior, contractul este lalait deja de 16 ani. In tot acest rastimp, tehnologia a evoluat, Romania s-a mai ridicat si ea cu chiu cu vai din chinurile comunismului. Au aparut companii private puternice, s-au ridicat companii romanesti care au devenit cunoscute si pe plan international.
Normal ar fi, din punctul meu de vedere, sa se reia de la zero procesul de selectie al partenerului/partenerilor, in functie de posibilitatile anului de gratie 2013, al descoperirilor recente, sa nu se mearga inertial pe baza unui contract vechi de peste un deceniu.
Daca Romania nu are inca tehnologia necesara pentru exploatarea de la Rosia Montana si nici nu renteaza sa fie achizitionata de la terte companii, se poate merge pe “metoda asteptarii”, luata in calcul de mai multe state. Practic, se asteapta ca tehnologia “sa ne ajunga din urma” si sa putem profita, mult mai eficient, de resursele naturale ale tarii intr-un viitor nu foarte indepartat.
De asemenea, este foarte important ca toate documentele sa fie facute publice, explicate si, ulterior, opinia cetatenilor tarii sa fie luata cu adevarat in tara.
A treia problema – mult vorbita cianura
Ma uitam siderat ieri la televizor cum, cu privire goala, o prezentatoare de la televiziune spunea ca exploatarea aurului se poate face DOAR si EXCLUSIV prin cianurare.
Asa-zisa jurnalista ar fi trebuit sa spuna ca extragerea aurului prin folosirea cianurii este cea mai convenabila din punct de vedere financiar si una dintre cele mai raspandite, insa sub nicio forma unica metoda.Mai multe despre metodele de extragere a aurului poti parcurge aici.
Manipulare prin presa
Tot ieri, in jurul orei 12 seara, urmaream curios ce comenteaza principalele televiziuni de stiri din tara. Antena 3 a fost, de departe, cea mai “pro Rosia Montana” televiziune din cele urmarite.
Ce este drept, ar fi fost ciudat sa puna accent pe protestele ce aveau loc in strada, cand mii de tineri au blocat Piata Universitatii din Bucuresti, dar si alte strazi din provincie, atunci cand sunt platiti chiar de Rosia Montana pentru a sustine proiectul! Mircea Badea a discutat in emisiunea lui de eterna problema a cainilor vagabonzi si a soferilor neglijenti, fara aproape nicio vorba despre Rosia Montana. Reclama de sustinere a proiectului s-a derulat cu cateva secunde inainte de intrarea sa in emisie.
In aceste conditii, nu ma mai mira acuzatiile aduse de manifestanti care puneau semnul egal intre “presa” si “manipulare” sau presa care se face “pres” in fata intereselor politice. Tot o parte a presei scria duminica faptul ca au iesit in strada “cateva sute de oameni” cand, in mod clar, o persoana care are 2 ochi si ii si foloseste, putea vedea miile de romani ce marsaluiau pe strazile principale din orase.
Va fi o zi trista aceea in care televiziunile, ziarele si radio-urile vor inceta sa transmita informatii esentiale pentru tara si va coincide cu intoarcerea intr-o perioada neagra a tarii.
CE se va face cu banii. Concret!
Faptul ca avem cel mai mare zacamant de aur din Uniune nu inseamna ca acest lucru ne va ridica si nivelul de trai – vezi Kuweit, Quatar sau Arabia Saudita, state care desi au bani nu pot fi considerate dezvoltate.
Statul roman ar trebui sa fie extrem de transparent privind destinatia banilor. Daca se vor duce in autostrazi, locuinte sau tehnologizare sau, ca in trecut, in largirea aparatului de stat. Toate acestea ar trebui transmise, cat mai clar si transparent.
Nu in ultimul rand, nu trebuie deloc ignorata parerea expertilor in domeniu – economic, arheologic, oameni de stiinta recunoscuti pe plan mondial, care critica din varii motive proiectul Rosia Montana.
Locuri de munca?
In campaniile pro Rosia Montana se pune, invariabil, accent pe crearea de locuri de munca. Adevarat, insa cu 800 de locuri de munca permanente, cat spun reprezentantii RMGC, nu se va face primavara, mai ales ca acestea vor fi, fara indoiala, platite prost.
Daca totusi contractul va trece si de Parlament si in 2016 vor incepe, efectiv, lucrarile, sper ca persoanele ce se vor face vinovate de vanzarea pe nimic a aurului tarii sa fie trase la raspundere si, conform legii, sa, scuzati-mi franceza, “infunde puscariile”.
Resurse suplimentare – Cronologia, din 2002, a campaniei “Salvati Rosia Montana”
Argumente economice impotriva exploatarilor de la Rosia Montana
Descrierea protestelor "de la firul betonului"
Fotografii de la protestul de luni seara
Care sunt opiniile tale privind modalitatile prin care statul roman a ales sa exploateze resursele de la Rosia Montana? Te invit sa comentezi.
DISCLAIMER: Wall-Street.ro, publicatie online independenta, nu are nicio miza economica sau politica cu privire la acest subiect controversat.
Sursa infografic
