Criteriul valorii (Value Investing)

Warren Buffet sustine ca esenta investitiilor facute pe baza criteriului valorii este reprezentata de achizitionarea unor actiuni la un pret mai mic decat valoarea intrinseca sau fundamentala a acesteia.

O parte dintre investitorii pe termen lung sunt preocupati de determinarea valorii afacerii in care isi plaseaza banii, cautand sa cumpere actiunea la o valoare mai mica fata de valoarea calculata pe baza diferitelor informatii.

“Cu alte cuvinte, intrebarea care se pune este cat valoreaza activele nete de datorii ale companiei daca acestea ar fi vandute? Un raspuns aproximativ poate fi dat evaluand elementele de activ (terenurile, mijloacele fixe, activele circulante) la un pret corect de piata, adaugand apoi lichiditatile disponibile si scazand datoriile”, spun analistii firmei de intermediere Broker Cluj.

In cazul pietei romanesti au fost si inca mai sunt intalnite situatii in care capitalizarea de piata a unor companii este inferioara valorii patrimoniului net, in special din cauza exploatarii neeficiente a acestuia. Investitorii care cumpara pe criterii de Value Investing considera ca respectiva afacere are perspective de a deveni eficienta prin schimbarea actionariatului, imbunatatirea mediului economic sau prin alte imbunatatiri majore.

Aflati mai mult despre Value Investing si strategiile de investitie ale lui Warren Buffett in infograficul de la finalul articolului.

Criteriul expansiunii (Growth Stocks)

Criteriul expansiunii este utilizat de investitorii preocupati de identificarea unor societati din domenii cu perspective de crestere si de patrundere pe noi piete. Este in special urmarit ritmul de evolutie a cifrei de afaceri si a profitului determinandu-se ratele de crestere in termeni reali. Acestea pot fi extrapolate si in viitor, dar este recomandabil sa se identifice potentiali factori de risc, de ordin economic, legislativ, care ar afecta aceasta evolutie.

De asemenea, trebuie avuta in vedere calitatea afacerii respectivei societati, precum si existenta sau nu a unor avantaje competitive fata de alte societati similare. De regula, societatile de crestere nu acorda dividende, castigul investitorului fiind aproape exclusiv din diferenta de curs. Astfel de societati sunt cele mai riscante, datorita lipsei dividendelor care ar fi putut constitui un reper privind pretul, precum si ca efect al incertitudinii privind evolutia activitatii in parametrii de crestere estimati.

“In sens strict, putem spune ca investitorul care utilizeaza prioritar criteriul valorii cauta afaceri acceptabile sau bune la un pret scazut, in timp ce investitorul care foloseste criteriul expansiunii cauta afaceri bune si foarte bune la preturi scazute sau acceptabile. In realitate, cele doua abordari se interfereaza de cele mai multe ori, neexistand o departajare clara intre ele”, spun analistii Broker Cluj.

Criteriul venitului (Income Stocks)

In cazul actiunilor, acest criteriu se refera in special la dividende. Investitorii prefera astfel de actiuni datorita nevoii de a avea o anumita certitudine privind un beneficiu de pe urma investitiei. Sunt recomandate actiuni cu un randament ridicat al dividendului (raportul dividend estimat/pret), apartinand unor companii stabile din punct de vedere financiar si ajunse la maturitate. De cele mai multe ori, orizontul investitional al detinatorilor unei astfel de actiuni este de 1 an. Exista si investitori de dividend care pastreaza o actiune pe termen de mai multi ani, cu conditia ca acele dividende sa aiba o anumita rata de crestere.

Citeste si:

In practica intalnim combinatii ale abordarilor de mai sus, una dintre acestea fiind criteriul cresterii la un pret rezonabil (Growth at a Reasonable Price). Aceste actiuni apartin unor companii in crestere, pretul fiind considerat de catre investitori ca fiind subevaluat. Informatiile utilizate sunt predominant cantitative, respectiv indicatori precum ratele de crestere si PER.

O alta modalitate de a privi o investitie intr-o societate de pe piata este analiza calitativa, acordand prioritate rentabilitatii financiare, competentei managementului si activelor necorporale de genul “goodwill”-ului. Investitorii care se ghideaza dupa astfel de criterii privesc dincolo de elementele cantitative deduse pe baza situatiilor financiare, apreciind valoarea care nu se reflecta imediat in contabilitate: pozitia pe piata, calitatea resurselor umane si a managementului. Acest gen de analiza nu presupune simpla extrapolare in viitor a unor indicatori inregistrati istoric, ci se mizeaza pe imbunatatirea lor datorita cresterii calitatii afacerii; de aceea, investitorii ar fi dispusi sa plateasca o prima peste pretul care ar fi considerat ca fiind de echilibru la un anumit moment.

Luarea in considerare a criteriilor de analiza fundamentala depinde asadar de obiectivele fixate de investitor privind rentabilitatea si de riscul pe care doreste sa si-l asume, incluzand aici frecventa cu care intentioneaza sa tranzactioneze.

Acest articol face parte din campania "Academia broker", un proiect editorial care isi propune sa aduca un plus de educatie si detalii despre o piata financiara mult prea des privita cu indoiala de catre romani.

Sursa infografic: monevator.com