Care sunt tipurile de concediu pe care ți le poți lua ca angajat în România

1. Concediu de odihnă

Concediul de odihnă este un moment de bucurie și de relaxare în viața fiecărui angajat, chiar dacă uneori șefii strâmbă din nas când este luat sau chiar unii te conving să-ți schimbi perioada acestuia. Legea spune, însă, că este dreptul tău să îți iei concediu atunci când îți dorești, iar managerul trebuie să înțeleagă și să-ți respecte acest drept.

Înainte de toate, trebuie să știm că fiecare angajat din România are dreptul la un concediu de odihnă anual care nu ar trebui să fie mai mic de 20 de zile, potrivit art. 144 din Codul Muncii. Dreptul la concediu de odihnă plătit este un drept constituțional prevăzut de art. 41 al. 2 din Constituția României și garantat și prin lege organică (în Codul Muncii), care prevede dreptul la un concediu de odihnă anual (Art. 39. Principalele drepturi și obligații ale salariatului).

Important de precizat este faptul că „sărbătorile legale în care nu se lucrează, precum și zilele libere plătite stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil nu sunt incluse în durata concediului de odihnă anual”, după cum este stipulat în art. 145 din Codul Muncii.

Zile de concediu în funcție de vechime. Ce înseamnă asta?

În unele firme, angajatorii pot acorda mai mult de 20 de zile libere de concediu de odihnă, în conformitate cu articolul 145, alin. 2, din Codul Muncii, ce prevede ca „durata efectiva a concediului de odihnă anual se stabilește în contractul individual de muncă, cu respectarea legii și a contractelor colective de muncă aplicabile”.

Practic, în funcție de vechime, un angajat poate beneficia de mai multe zile libere anuale, acordate în cadrul concediului de odihnă, însă acest lucru variază de la o companie la alta. De regulă, aceste tipuri de recompense sunt incluse în pachetul de beneficii extrasalariale de care un angajat beneficiază în cadrul unei companii.

Ce se întâmplă cu zilele neluate dintr-un concediu de odihnă

Dacă unui angajat îi rămân zile neefectuate de concediu de odihnă dintr-un an, acesta le poate lua începând cu următoarele 18 luni din anul următor.

În cazul în care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau parțial, concediul de odihnă anual la care avea dreptul în anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei în cauză, angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă neefectuat într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă anual”

Art. 146. Efectuarea și compensarea concediului de odihnă (Codul Muncii)

Iată un exemplu concret pentru a înțelege. Angajații care nu și-au luat toate zilele libere din concediul de odihna din anul 2023, doar până la jumătatea anului 2026, adică până în luna iunie 2023.

2. Concediu pentru formare profesională

Concediul pentru formarea profesională este un drept de care toți angajații pot beneficia. Acest tip de concediu se poate solicita atunci când angajatul urmează anumite cursuri sau are o licență sau o disertație de pregătit pentru facultate. Concediul pentru formarea profesională poate fi acordat cu plată sau fără, în funcție de cum decide angajatorul.

Ca sa beneficiezi de zile de concediu pentru formare profesională trebuie să înaintezi o cerere către angajator, cerere care trebuie trimisă cu o lună înainte de efectuarea acestuia, dacă ne referim la concediul fără plată luat pentru formare profesională. În acest ultim caz, cererea trebuie să conțină informații despre data de începere a stagiului de formare, durata, domeniul, dar și denumirea instituției care susține cursul respectiv.

Atenție, însă, nu trebuie pus semn de egalitate între perioada de formare profesională pusă la dispoziție de angajator și concediu de formare profesională. Codul Muncii spune că în cazul în care angajatorul nu și-a respectat obligația de a asigura pe cheltuiala sa participarea unui angajat la formare profesională în condițiile prevăzute de lege, salariatul are dreptul la un concediu pentru formare profesională, plătit de angajator, de până la 10 zile lucrătoare sau de până la 80 de ore.

3. Concediu fără plată

Orice angajat din România are dreptul la concediu fără plată, în eventualitatea în care zilele sale de concediu de odihnă sau de concediu medical s-au epuizat în anul respectiv. Concediu fără plată reprezintă o variantă la care românii apelează atunci când se confruntă cu anumite problemele în plan personal, dar care nu vor să-și piardă din zilele libere cuvenite care urmare a concediului de odihnă.

Așadar, după cum îi spune și numele, concediul fără plată reprezintă perioada în care un angajat decide să-și ia zile libere fără pentru care nu va fi plătit de angajator, așa cum se întâmplă la zilele libere din concediul de odihnă sau din concediul medical.

În România se poate lua, în principal, concediu fără plată pentru rezolvarea unor probleme personale sau pentru studii (formare profesională – practic concediul despre care am detaliat pe larg, mai sus), însă există și excepții.

Foarte important de știut pentru angajați este că zilele de concediu fără plată presupun o suspendare a contractului individual de muncă în respectiva perioadă, deci asta ar fi din start un dezavantaj, dar unul pe termen lung. Acesta este și motivul pentru care perioada de concediu fără plată nu se poate pune ca vechime în muncă, aici singura excepție fiind concediul fără plată luat în scopul unei formări profesionale.

Mai mult, o prevedere importantă inclusă în Codul Muncii, arată că „refuzul nejustificat al angajatorului de a acorda salariatului concediu fără plată”, este „abuziv”.

4. Concediu medical

Concediul medical este reglementat în România prin prin OUG 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate. În baza acestei ordonanțe, angajații care beneficiază de concediu medical se numesc asigurați și pot beneficia de concediu medical din partea firmei la care lucrează, cu anumite condiții.

Un angajat care are nevoie de un concediu medical trebuie să aibă în primul rând domiciliul în România și să fi fost înscris în sistemul de asigurări sociale cu cel puțin șase luni în ultimul an. Acesta trebuie să realizeze venituri din activități realizate în baza unui contract individual de muncă, „a unui raport de serviciu, act de detașare sau a unui statut special prevăzut de lege, precum și alte venituri asimilate salariilor, cu respectarea prevederilor legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte”, precizează legea.

Concediul medical a stârnite ample discuții în rândul politicienilor, dar și în cel al specialiștilor din resurse umane. De mai bine de un an, Guvernul este nemulțumit de faptul că românii își iau prea des concediu medical, invocând că numărul mare al acestora pune presiune asupra bugetului de stat. Acesta este și motivul pentru care de la 1 ianuarie 2024, concediul medical este impozitat cu 10%.

Guvernul a decis, prin „Ordonanța Trenuleț” ( Ordonanța de Urgență nr. 115 din 14 decembrie 2023), că românii care își iau concediu medical începând cu 2024 vor plăti un impozit de 10% pentru asigurările de sănătate. Taxa de 10% îi vizează nu doar pe angajații cu contract individual de muncă, ci și pe cei cu PFA-uri.

Concret, angajații vor încasa indemnizații mai mici cu 10% și asta pentru că angajatorii vor trebui să le rețină procentul pentru CASS. Până la finalul lui 2023, acestor indemnizații li se aplica impozitul de 10% și CAS-ul.

Guvernul a adoptat în aprilie 2024 o ordonanţă de urgenţă prin care vor fi scutiţi de la plata contribuţiei sociale pentru indemnizaţiile de concediu medical pacienţii cu afecţiuni oncologice, mamele cu copii bolnavi și gravidele.

5. Concediu de risc maternal

Acest tip de concediu este acordat femeilor însărcinate care lucrează în medii cu toxicitate ridicată și care manevrează soluții toxice. Aceste condiții de muncă pot pune în pericol sarcina, prin urmare, la recomandarea medicului de familie sau a unui medic specialist în obstetrică-ginecologie, o femeie poate beneficia de concediu medical. Concediu medical pentru risc maternal se acordă pe o perioadă de maximum 120 de zile integral sau fracționat, înainte sau după concediul de maternitate.

6. Concediu de maternitate

Concediul de maternitate este tipul de concediu de care poate beneficia o femeie însărcinată sau care tocmai a născut, fiind reglementat prin OUG 158/2005, dar și prin OUG nr. 96/2003. Condiția esențială pentru care o femeie poate beneficia în România de acest tip de concediu este să aibă deja un stagiu de cotizare de minimum șase luni în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul.

Sursa foto: Pexels

Mamele au dreptul la concediu de maternitate care se poate întinde pe o perioadă de 126 de zile, fiind împărțit practic în alte două tipuri de concedii:

• Concediu prenatal (cunoscut și sub numele de concediu pentru naștere, care durează 63 de zile)
• Concediu postanat (tip de concediu care revine femeii după naștere și care se mai numește și concediu de lăuzie. Durata acestuia este tot de 63 de zile)

Important de precizat este faptul că managerii nu au voie să concedieze o angajată care se află concediu de maternitate. În eventualitatea în care acest lucru devine realitate, salariata în cauză poate merge până în instanță pentru a denunța fapta ilegală a angajatorului.

Concediu de maternitate – ce condiții trebuie să îndeplinești pentru a-l obține

Viitoarea mamă trebuie să îndeplinească o serie de condiții legale pentru care poate beneficia de concediu de maternitate:

• să aibă domiciliul sau reședința pe teritoriul României
• să dețină un certificat medical eliberat de orice medic din țară care a încheiat un contract cu casele de asigurări de sănătate sau care are autorizație de liberă practică și a încheiat o convenție cu casele de asigurări de sănătate)
• să fi cotizat cel puțin șase luni pentru contribuția de concedii
• să fi cotizat cel puțin o jumătate de an pentru contribuția de concedii și indemnizații

7. Concediu paternal

Și tații din România își pot lua concediu paternal, dar și concediu pentru creșterea copilului. Taţii care participă efectiv la îngrijirea copilului au dreptul la un concediu paternal cu durata de 15 zile lucrătoare, faţă de 10 zile lucrătoare cât era în trecut, indiferent dacă părinţii copilului sunt căsătoriţi sau nu, ori dacă este vorba despre adopţie. Concediul paternal se acordă numai dacă titularul acestui drept este salariat, indiferent de modul de organizare şi de finanţare a angajatorului.

În cazul decesului mamei, în timpul naşterii sau în perioada concediului de lăuzie, tatăl beneficiază de o indemnizaţie egală cu indemnizaţia de maternitate cuvenită mamei decedate, al cărei cuantum brut lunar este de 85% din media veniturilor brute lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară lunar.

Indemnizaţia este acordată indiferent dacă tatăl îndeplineşte sau nu stagiul de asigurare pentru acordarea unui drept de concediu medical şi se suportă din fondul de salarii al angajatorului la care tatăl îşi desfăşoară activitatea.

8. Concediu pentru creșterea copilului

Concediul pentru creștere a copilului este acordat pe o perioadă mai mare de timp, care poate fi cuprinsă între o lună și doi ani. Practic, în această perioadă, părintele care alege acest tip de concediu primește o indemnizație de creștere copil, o sumă care este practic un ajutor social venit din partea statului.

Concediul de creștere copil nu trebuie confundat cu cel de maternitate pentru că acela face referire la repausul angajatei, adică la timpul acela de 126 de zile înainte (concediu prenatal), cât și după naștere (concediu postnatal sau de lăuzie).

În România și tatăl copilului are dreptul să beneficieze de concendiu de creștere a copilului. Acest tip de concediu este reglementat prin Ordonanța nr. 111 din 8 decembrie 2010. Tații ai căror copii au un handicap (la fel ca și mamele), pot beneficia de trei ani de concediu.

Concediul de creștere copil, alături de indemnizație pot fi solicitate de ambii părinți, în după 42 de zile de la nașterea copilului și se acordă până la un an și 10 luni ai copilului, ultimele două luni (până la 2 ani ai copilului) fiind dedicate celuilalt părinte, potrivit cariere.ejobs.ro.

9. Concediu pentru îngrijirea copilului bolnav

Concediul pentru îngrijirea copilului bolnav este un tip de concediu care intră, teoretic, la cel medical. Acest concediu medical se poate acorda atât mamei, cât și tatălui care au acasă un copil bolnav. Părintele care depune o cerere pentru un astfel de concediu trebuie să fi îndeplinit stagiul de cotizare de cel puțin 6 luni în ultimul an la sistemul public de asigurări sociale. Concediul se acordă pe o perioadă de 45 de zile calendaristice.

În ce situații se poate prelungi acest tip de concediu medical la 90 de zile:

1. copilul e diagnosticat cu boli infecto-contagioase
2. copilul este imobilizat în sisteme specifice aparatului locomotor
3. copilul e supus unor intervenții chirurgicale.

10. Concediu pentru îngrijirea copilului cu dizabilități

Concediul pentru îngrijirea copilului cu dizabilități care a împlinit vârsta de trei ani a fost reglementat începând cu anul 2011 prin OUG nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația pentru creșterea copiilor. Este reglementat de Codul muncii în art. 51 lit. b) se acordă pe baza de certificat medical dacă sunt întrunite condițiile O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate.

Concediul pentru îngrijirea unui copil cu handicap se poate prelungi până când acesta împlinește șapte ani. Pot beneficia de această indemnizație și tutorii legali sau persoanele care au copii în plasament, ori în plasament de urgență, cu excepția asistentului maternal profesionist.

11. Concediu medical pentru accident de muncă sau boală profesională

Românii care sunt asigurați beneficiază de concediu medical și ca urmare a unui accident de muncă, ce are loc în activitatea din anumite meserii. Un angajat din România poate beneficia de un concediul medical rezultat în urma unui accident de muncă de maximum 180 de zile, în decursul unui an.

12. Concediu pentru evenimente deosebite

Angajatul român are dreptul la zile libere plătite în cazul unor evenimente familiale deosebite. Aceste zile libere plătite nu se includ în concediul de odihnă și așa cum sunt și reglementate, privesc doar evenimente deosebite. Caracteristicile principale ale acestor evenimente sunt pe de o parte că sunt evenimente familiale, iar pe de altă parte că sunt evenimente deosebite.

Cele familiale includ căsătoria (pentru care se primesc 5 zile libere), nașterea unui copil (3 zile libere), decesul soţului sau al unei rude până la gradul al II-lea inclusiv (3 zile ), decesul bunicilor, fraților, surorilor (1 zi). În privința evenimentelor deosebite pentru care angajatul poate primi zile libere se numără și donarea de sânge și susținerea unor examene pentru învățământul superior.

13. Concediu pentru carantină

Concediul pentru carantină este perioada de timp în care angajatul intră în contact cu o boală contagioasă și necesită să izolare. În această perioadă, contractul acestuia se suspendă de drept, conform articolului 50 din Codul Muncii.

Angajații aflați în carantină, care au contractat coronavirus, au avut, de exemplu concediile medicale plătite, chiar și în cazul în care ele s-au suprapus de-a lungul perioadei prevăzute de lege. Aceasta a fost o premieră generată de situația medicală dificilă generată de pandemia de COVID-19. Astfel, asigurații au dreptul la o indemnizație calculată începând cu prima zi de concediu până în ultima zi de incapacitate de muncă.

14. Concediu de îngrijitor

Concediu de îngrijitor există pe piața muncii încă din octombrie 2022, însă din 2023 au fot aduse noi modificări. Concediul de îngrijitor, care, așa cum îi spune și numele, este cel care permite unui angajat să beneficieze de zile libere pentru a avea grijă de o altă persoană din gospodărie. Acesta se acordă numai ca urmare a unor probleme grave de sănătate pe care persoana bolnavă le are și care afectează temporar sau permanent capacitatea de a duce la bun sfârșit activități de bază. Potrivit reglementărilor din Codul Muncii, prin rudă se înțelege fiul, fiica, mama, tatăl sau soțul ori soția unui angajat.

„Dreptul la concediul de îngrijitor se acordă la cerere, pentru o durată de maxim cinci zile lucrătoare într-un an calendaristic și se adresează persoanelor care vor îngriji sau vor acorda sprijin personal unei rude sau unei persoane din aceeași gospodărie cu salariatul și care a suferit o problemă medicală gravă”, explica la începutul anului pentru wall-street.ro Lorena Ciobanu, Partener în cadrul firmei de avocatură ONV LAW.

Concediul de îngrijitor a fost introdus în Codul Muncii prin Legea nr. 282/2022, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ. În prima formă a legii nu se specifica faptul că acele cinci zile libere trebuie plătite, însă OUG nr. 42 din 24 mai 2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 367/2022 privind dialogul social și a Legii nr. 53/2003, angajatorii sunt obligați să plătească acele zile libre ale angajatului care rămâne în gospodărie să aibă grijă de o rudă bolnavă.

15. Concediu de acomodare

Este reglementat de legea adopțiilor Legea 273/2004. Timp de un an, cei care adoptă un copil, beneficiază de acest concediu și implicit de o indemnizație. După reînceperea activității, părinții pot apela, dacă este cazul, la concediul pentru îngrijirea copilului bolnav. Oricare dintre părinți, chiar și simultan. Durata de acordare a indemnizației este de 45 de zile calendaristice pe an pentru un copil, cu excepția unor situații în care, prin natură ei, boală durează mai mult.

Sursa foto: Shutterstock

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Te-ar putea interesa și: