Soren Jensen: „Mentalitatea trebuie schimbata, aici, în România. Banii pot veni de la Bruxelles, tehnologia poate veni din Danemarca, dar mentalitatea trebuie să vină din România.”

Catrinel Craiu si Florian Schiponca
Săptămâna trecută, Excelenţa Sa domnul Soren Jensen, ambasadorul Regatului Danemarcei în România, a avut amabilitatea să ne ofere un amplu interviu în care am atins mai multe teme de stringentă actualitate: tranziţia verde, digitalizarea, sistemul de sănătate, sistemul de educaţie, agricultura, turismul şi fenomenul imigraţiei, toate dezbătute în contextul crizei coronavirus şi al crizei economice iminente pe care tot mai mulţi specialişti în economie o prognozează în viitorul apropiat. Am încercat să obţinem de la domnul ambasador Soren Jensen cât mai multe informaţii pentru a avea o imagine limpede a Danemarcei, văzută din România dar şi a României văzută din Danemarca.
Deosebit de interesantă, viziunea domnului ambasador conţine atât observaţii pertinente asupra a ceea ce, România are şi ar putea să îmbunătăţească, în viitor cât şi sugestii concrete de cooperare pe mai multe planuri.
C. C. & F. S. : În primul rând, vă mulțumim pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu. Pentru inceput, dorim sa abordam un subiect foarte fierbinte, ca să spunem așa... Tranzitia verde. Ce soluții a gasit si a implementat, Danemarca, in acest sens?
H.E. S. J. : Ei bine, dacă îmi permiteți, mă voi întoarce puțin în timp, pentru că fundamentul succesului nostru in tranzitia verde are legătură cu istoria noastră. În 1973, când criza petrolului a lovit Europa Occidentală, Danemarca era 100% dependentă de petrolul din Orientul Mijlociu. Atunci am fost loviți in proporţie de 100% de boicotul statelor arabe. În aceste conditii, societatea daneză s-a adaptat situației și a început să-și dezvolte propriile resurse, orientându-se către Marea Nordului, dar și să apeleze încet-încet la soluţii din ce în ce mai verzi. A existat o colaborare între Guvern – care oferit reglementările necesare, dar şi finanțarea pentru cercetare; mediul privat – care a dezvoltat practic întreaga industrie a turbinelor eoliene, una dintre cele mai puternice din Danemarca și institutele de cercetare – care au fost implicate şi ele în acest proces. Asadar, a existat o cooperare trilaterală, la care s-a adăugat o mulţime de ONG-uri, care au pus presiune asupra guvernului și au participat la o parte dintre lucrările de dezvoltare a acestor tehnologii. Prin urmare, în ultimii 30-40 de ani, am avut o cooperare foarte strânsă între diverse sectoare ale societății pentru dezvoltarea acestor noi instrumente. Guvernul, la rândul său, și-a impus obiective înalte pentru ca ţara sa devina tot mai ecologică. În ceea ce priveşte ultimele evoluţii în materie, am fost întotdeauna părți active ale negocierilor climatice, în ceea ce priveşte protocolul de la Kyoto si alte protocoale. În anul 2009, de exemplu, Copenhaga a găzduit COP 15. Nu a fost o reuşită, însă Acordul de la Paris a fost şi, de atunci, Danemarca a promovat această agendă, inclusiv în cadrul Uniunii Europene. Astăzi, avem acordul UE de reducere a emisiilor de carbon cu 55% până în anul 2030, pentru ca în 2050 sa avem zero emisii. Ţinta de reducere a emisiilor a fost stabilita de guvernul danez la 70% pentru anul 2030 și, desigur, zero în 2050. Prin urmare, încercăm să stabilim obiective cât mai înalte. Pe lângă eforturile naționale, dispunem de o diplomaţie climatică foarte activă. Există acorduri bilaterale incheiate cu 15 state cheie din întreaga lume, printre care Statele Unite, Brazilia, Indonezia, Turcia, India sau China, care vizează eforturile climatice şi unde tehnologia daneză este folosită şi ajută în lupta pentru adaptarea la schimbările climatice. Așadar, suntem activi, atât la nivel național, cât și internațional.

C. C. & F. S. : Am înțeles eforturile pe care le depuneti dar, din punct de vedere economic, toate aceste lucruri înseamnă investiții financiare uriaşe...

H.E. S. J. : Ei bine, cred că multe dintre tehnologii au fost, inițial, destul de scumpe, desigur. Însă astăzi este mai ieftin să produci energie eoliană decât să obţii energie din combustibili fosili. Dezvoltarea tehnologică, producția de serie a turbinelor eoliene, tot mai mari și mai eficiente, a făcut ca energia electrică sa fie mai ieftina. Vântul este prezent peste tot, inclusiv in România. Am trecut pe lângă parcul eolian de la Cernavodă. Este cel mai mare din Europa, iar România prezintă un potențial eolian deosebit, nu numai pe coasta Mării Negre, ci și în munți. Desigur, investiții trebuie făcute, dar, la acest moment, România dispune de mai mulţi bani din partea Uniunii Europene decât în întreaga sa istorie. România nu a avut acces niciodată la atâtea fonduri de la Uniunea Europeană, aşa cum va avea prin PNRR. De asemenea, dispune de multe alte fonduri de adaptare ecologică care sunt, de fapt, menite să ajute la dezvoltarea zonelor economice afectate de schimbările climatice. Spre exemplu, zonele care sunt încă dependente de cărbune. Pentru acestea există stimulente investiționale pentru a fi gasite forme alternative de energie si pentru a ajuta oamenii să obțină alte locuri de muncă. Cred că aceasta este o oportunitate istorică, unică, pentru a acționa, altfel vom resimţi tot mai puternic efectele schimbărilor climatice, care afectează și România: secetă, inundații, schimbări bruşte de temperatura. Spun că este o oportunitate istorică, pentru că, repet, nu fost niciodată atât de mulți bani disponibili pentru acest proces. Tehnologia există, deoarece țări precum Danemarca au dezvoltat-o si acum este disponibilă. Astazi, România poate să achizitioneze turbine eoliene care sunt mult mai eficiente decât cele pe care le-am construit, noi, acum 20 de ani, la preţuri mult mai rezonabile. De fapt, proiectele de parcuri eoliene din România, astăzi, sunt mult mai viabile, din punct de vedere comercial. Nici măcar nu au nevoie de finanțare publică, acestea putând fi realizate integral de mediul economic privat, pe baza criteriilor comerciale.

C. C. & F. S. : Credeţi că Romania abordeaza într-un mod corespunzător, această oportunitate istorica de finanțare din partea UE, în aceasta directie?

H.E. S. J. : În primul rând, cred ca România nu reprezintă o problemă în Europa când vine vorba despre această problemă, pentru că România dispune deja de un mix energetic destul de verde. România are multă energie hidroelectrică - până la 1/3 sau ceva de genul - iar acest lucru este unul foarte bun. În plus, exista multe panouri solare si turbine eoliene. Imaginea de ansamblu nu este deloc rea. Desigur, trebuie să reduceți amprenta de carbon din cărbune, dar și din multe alte lucruri care au legătură cu modul în care este folosita energia. De exemplu, prin creșterea eficienței energetice a clădirilor, de unde provin, de fapt, majoritatea emisiilor de carbon, puteți economisi multă energie. Făcând mai eficiente, din punct de vedere energetic, clădirile publice, se va reduce la jumătate consumul. Avem câteva exemple de investiții în clădiri publice, cum ar fi spitalele, unde aţi putea economisi 50% din costul energiei, izolându-le cu vată bazaltică, nu cu polistiren, instalând pompe de apă eficiente, corpuri de iluminat economice şi izolând ferestrele. Astfel s-ar putea economisi 50% din energie, iar amprenta de carbon s-ar putea reduce tot cu 50%. De obicei, după aceste investitii, în unele clădiri, consumul de apă scade până la 75%. Deci, este uimitor ce se poate face prin creşterea eficienţei energetice. Dacă acest lucru se intampla la un număr suficient de clădiri publice, școli, birouri, spitale, dar și locuinte private, bineinteles, veti avea deja o reducere substanțială a emisiilor de carbon. Următorul pas se referă la parcul auto, desigur. Văd că Romania începe, încet, să producă si automobile electrice, ceea ce reprezintă o cale către un viitor mai verde. Al treilea pas se refera la noile tehnologii, pentru că trebuie să găsim modalitatea de a ne alimenta automobilele, avioanele sau navele cu combustibili din care nu rezultă emisii de carbon. O soluţie posibilă este hidrogenul, pe care va trebui să-l producem, să-l transportăm şi să-l stocăm în aşa fel încât să poată fi folosit în calitate de combustibil. Acesta este una dintre potențialele modalităţi de viitor de a produce energie durabilă. Este nevoie de energie pentru a produce hidrogen, pentru a transforma apa, practic, catalizand-o în hidrogen. Este, categoric, posibil, iar Danemarca intenționează să realizeze acest lucru folosind energia eoliana. Intentionam sa construim, in viitor, două mari insule producatoare de energie eoliana, una în Marea Nordului si alta în Marea Baltică. Aveți parcuri eoliene și ati putea construi o insulă artificială, care ar putea folosi energia eoliană produsa pentru a obtine hidrogen, așa-numita soluție „power to x”. Noi credem ca acesta este viitorul, pentru crearea unui sector durabil, nu numai pentru energie electrică, ci și pentru alimentare mașinilor sau avioanelor noastre, în viitor, iar România poate face parte din această aventură, pentru că ati putea avea același tip de ferme eoliene în Marea Neagră.

C. C. & F. S. : Trebuie să fim mai motivați, în acest sens.

H.E. S. J. : Clar, Danemarca a fost motivată de ONG-uri, de interesul manifestat de public. In România, nu se poate da vina pe politicieni pentru că nu au acordat atenţie acestor probleme, atat timp cat cetatenii nu manifestă interes faţă de aceste subiecte. Spre exemplu, pagina de Facebook a Ambasadei are aproximativ 20.000 de urmăritori. Dacă postăm o imagine sau un articol despre energia verde, nu vor fi întâmpinate cu prea mult entuziasm, dar, dacă postăm o pisica dragalasa, vom obține mult mai multe like-uri. Acest lucru nu se întâmplă doar în România, dar ceea ce vreau să spun este că, aici, interesul este poate nu la fel de puternic ca in Danemarca, pentru ca există alte probleme. Cred că tinerii, în special, incep sa devina din ce în ce mai interesați. Sincer, Bucureștiul este un oraș minunat, dar este foarte poluat. Pentru mine, primul impact a fost teribil, pentru că, pur și simplu, am simţit poluarea în plămâni. Există atât de multe lucruri care pot fi făcute pentru ca mediul sa fie mai curat și mai eficient din punct de vedere energetic. Repet, tehnologia există. Trebuie doar folosită. Şi trebuie să se ajungă la un consens asupra lucrurilor. Nu intotdeauna mediul politic reuşeşte să facă acest lucru sau să realizeze investițiile necesare pe termen lung, insa încet, incet, cred că se va ajunge şi acolo.

C. C. & F. S. : De asemenea, cred că mulți oameni nu sunt la fel de interesați de tranzitia verde pentru că nu au fost învățați cu adevărat despre asta, în școli... Nu au existat prea multe campanii publice care sa promoveze acest lucru. Prin urmare, cred că ar trebui, inainte de orice, sa pornim campanii de conștientizare în școli, la televiziuni si radio, pentru ca nimic nu se poate face fără sprijin public.

H.E. S. J. : În multe situaţii, în Danemarca, lucrurile s-au întâmplat invers. Propunerile au venit de jos în sus, la cererea publicului. La ultimele alegeri, votul tinerilor s-a concentrat foarte mult pe problemele climatice, cerând rezultate imediate si solicitând planuri serioase. Iar Guvernul s-a angajat, prin lege, să respecte obiectivele climatice asumate, devenind, astfel, răspunzator pentru rezultatele obtinute.

C. C. & F. S. : Noi avem intr-adevar o problema de comunicare, deoarece multe dintre proiecte se pierd în tranziție, așa că, pentru a începe de jos în sus, oamenii ar trebui să fie conștienți de ceea ce se întâmplă.

H.E. S. J. : Din acest motiv noi am încercat să fim activi pe social media. Incercăm să spunem povestea noastră publicului, inclusiv presei românești, astfel încât oamenii să vadă că nu este vorba despre hocus-pocus. Nu există cineva care vrea să „închidă minele de cărbune, iar oamenii sa devina șomeri”. Da, este de dorit ca minele de cărbune să fie închise pentru că exploatarea cărbunelui este un lucru nociv, inclusiv pentru cei care lucrează în mine. Nu poate fi plăcut să sapi după cărbune și să inhalezi tot praful acela. Ideal ar fi să îi scoatem din mine şi să le oferim un loc de muncă diferit, unde ar putea să construiască turbine eoliene sau să izoleze clădiri şi, astfel, să le sporească eficienţa energetică. Aşadar trebuie avute în vedere aspectele pozitive. Există tendința ca oamenii sa spuna „dar acest lucru nu costa foarte mult”? Da, dar uite, această investiție poate sa mearga la export. Exportam turbinele eoliene, exportam noile tehnologii si câștigăm bani.

C. C. & F. S. : In cât timp a ajuns Danemarca in acest punct?

H.E. S. J. : Ei bine, așa cum am spus, totul a început practic în 1973, insa adevărata revoluție verde s-a simtit in ultimii 25 de ani. Noi insa nu am avut niciun model la momentul respectiv - pentru dumneavoastra, tehnologia este acum, aici. Nu trebuie să dezvoltati nimic. O puteți implementa de mâine, dacă doriți si mă refer, in primul rand, la izolarea clădirilor. De exemplu, compania care produce vata bazaltica – un material izolator, dezvoltat din piatra, care prezinta avantaje net superioare polistirenului, fiind ignifug – este o companie daneza, a carei fabrica de productie se afla la Ploiesti – o fabrica in care s-au investit peste 100 de milioane de Euro, inaugurata anul trecut si care produce astfel de materiale aici, pe plan local. Daca veti folosi aceste materiale pentru izolarea clădirilor veti economisi in jur de 20-30% din energie. Ulterior, daca veti face si alte lucrari la interior, veti obtine, la final, o economie de până la 50%. Este ușor si exista suficienti bani. Nu este basm, chiar daca vin din tara lui HansChristian Andersen. Este realitate!

C. C. & F. S. : Va trebui, in primul rand, să schimbam mentalitatea oamenilor...

H.E. S. J. : Da, trebuie să vedeți posibilitățile, deoarece, oamenii, asa cum afirmati, vor spune ca aceste lucruri costa mult. Da, costa, dar, acum, aveți bani. Exista alternativa la a continua sa inhalam praf de carbune...

C. C. & F. S. : In Romania, oamenii sunt foarte rezistenți la schimbare, mai ales in acest domeniu in care, de generatii s-a exploatat carbunele. Majoritatea provin din familii de mineri, prin urmare există si o puternica rezistență culturală... Oamenii se tem de schimbarea locului de muncă și au indoieli cu privire la capacitatea pe care o au de a dobandi noi abilități. Acest lucru ar trebui să se schimbe pentru a putea ieși din această mentalitate.

H.E. S. J. : In Danemarca, am avut în anii ’70, o industrie textilă foarte puternica, cu tradiție îndelungată, de care am fost foarte mândri. In anii '80 toata capacitatea de productie s-a mutat în China, Vietnam, India si Sri Lanka, iar lucratorii din industrie de la momentul respectiv si-au pierdut locurile de muncă. Astăzi, in Danemarca sunt mai mulți oameni care lucrează în industria textilă, decat erau în anii '70, dar acestia nu mai cos hainele, ci le creaza si le marketeaza. In Danemarca, astfel, se comercializeaza mult mai multe productii textile acum decat în anii '70. A fost foarte dificila schimbarea, dar am reusit prin cursuri de recalificare, care au fost organizate in parteneriat public-privat, printr-o stransa colaborare între Guvern, sindicate și patronat. Fiecare dintre aceste trei componente a fost direct interesata. Guvernul, ca să recalifice oamenii pentru ca acestia sa obțina noi locuri de munca; sindicatele, pentru ca, in mod evident, doresc ca membrii lor sa aiba locuri de munca, iar patronatele, pentru ca au nevoie de forță de muncă. Cred că și asta face parte din povestea noastră de succes, faptul că avem o piață a muncii colaborativă. Desigur, exista lupte pentru salarii, greve și așa mai departe, dar, în esență, toate acordurile pe piața muncii daneze nu sunt încheiate de guvern. De exemplu, noi nu avem un salariu minim, deoarece acordul este convenit între cele două părți, angajator și sindicat. In sectorul public, cele doua parti sunt: statul și sindicatul. Desigur, există un nivel minim agreat, dar acesta nu este stabilit prin lege, ci de comun acord. Nu este întotdeauna ușor și desigur, pot aparea probleme, dar lucrurile așa funcționează. Interesul comun este de a educa oamenii, continuu. Stiu, este un sistem dificil... Spre exemplu, anul trecut, din păcate, din cauza crizei COVID-19, un mare sector de la noi a fost închis, industria cresterii nurcilor. Aproximativ 15 milioane de nurci au fost sacrificate, pentru că oamenii s-au temut ca acestea sa nu produca mutatii, virusului. Aceasta industrie a fost, practic, închisă din motive sanitare. Acum se iau măsuri pentru recalificarea oamenilor si pentru găsirea altor căi economice pentru a le oferi alte locuri de munca.

C. C. & F. S. : Cu toate greutatile pe care le-a intampinat, totusi, Danemarcei i-a fost mai usor pentru ca a fost tot timpul o țară liberă. România a fost un sistem închis, până la sfarsitul anului 1989...

H.E. S. J. : Spuneti că românilor nu le place schimbarea, dar Romania a avut parte de o schimbare majora. Ati trecut de la sistemul totalitar al lui Ceaușescu la democrație, ceea ce reprezinta o schimbare mult mai mare decât oricare dintre cele care s-au petrecut vreodata in Danemarca. In acelasi mod ar trebui sa ganditi si acum. Aveți nevoie de o nouă schimbare de la un sistem economic, care folosește modalități tradiționale de producție, în special de energie, la unul modern. Asta nu înseamnă că nu veti putea folosi combustibili fosili sau energie nucleară, in perioada de tranziție. Chiar si aici, există opinii diferite... Guvernul danez nu agreaza energia nucleară, desi sunt multe voci care susțin că aceasta este, de fapt, cea mai ecologică. Noi credem ca energia nucleara presupune alte pericole, chiar daca nu produce emisii de carbon. Prin urmare, România are o mulțime de soluții.

C. C. & F. S. : Intr-adevar, România a trecut prin schimbări foarte mari dar, la nivel psihologic, s-a pastrat o anumită mentalitate din perioada Ceaușescu mai ales in randul generatiior varstnice care o poarta ca pe o traumă post-comunistă... De cele mai multe ori, aceasta mentalitate funcționează împotriva lor. Sperantele noastre se indreapta spre generatia tanara care poate aduce schimbarea.

H.E. S. J. : Nu spun că este ușor, dar dacă nimeni nu îți spune că este posibil, nici mentalitatea nu se va schimba. Dificultățile nu constau in tehnologie sau bani. Dificultățile reale sunt la nivelul mentalitatii, pe care nu o poți schimba de la Bruxelles sau Copenhaga. Mentalitatea trebuie schimbata, aici, în România. Banii pot veni de la Bruxelles, tehnologia poate veni din Danemarca, dar mentalitatea trebuie să vină din România.

C. C. & F. S. : Cu permisiunea dumneavoastra vom trece la a doua temă a interviului nostru, digitalizarea. Stim că Danemarca este una dintre cele mai digitalizate țări din Europa. Proprie generatiei tinere, digitalizarea a ajuns, in Danemarca sa fie utilizata si de generatiile varstnice... Cum ati ajuns la aceasta performanta pentru ca ințelegem că interacțiunea cu institutiile si autoritatile se desfasoara online.

H.E. S. J. : In Danemarca, astazi, utilizarea hârtiei este absolut o excepție. Deci, puteți comunica cu autoritățile de stat, cu autoritățile locale, dar și cu o mulțime de entități private, online, folosind un E-ID, un ID electronic. Practic, mai mult de 80 si ceva la suta din toate interacțiunile cu instituțiile de stat sunt online, fără notari, fara nimic din toate acestea.

C. C. & F. S. : Stiu ca in Danemarca aveti semnătură electronică?

H.E. S. J. : Da, un E-ID. Multi oameni din generația mai în vârstă au fost îngrijorați, desigur, de asta... Asa cum am spus, Danemarca este complet sindicalizată. Unul dintre cele mai puternice sindicate este cel al pensionarilor, care a organizat cursuri de IT, pentru membrii sai. Avem si noi o mulțime de bătrâni... Bunicile și bunicii au invatat cum sa foloseasca un computer sau cum sa-si creeze o pagina de Facebook. Astazi, toti batranii nostri sunt pe Facebook. Dincolo de asta, au invatat cum să faca o operațiune bancara, cum să isi plateasca impozitele si multe altele. Ultima dată când am fost în Danemarca, sindicatul varstnicilor a anuntat ca nu mai au cursanti pentru ca majoritatea membrior au învățat si acum sunt online. Bineînțeles, vor exista întotdeauna unii oameni care vor avea nevoie de ajutor, dar il pot primi de la copii sau de la alte persoane. In esență, toți s-au adaptat. Nimeni nu mai trimite adrese sau fax-uri către entitatile oficiale. Noi nu mai avem deloc fax-uri.

C. C. & F. S. : Danemarca a trecut la tehnologia 5G?

H.E. S. J. : Încet, incet.... Aici, in Bucuresti aveți internet mai bun decat in Copenhaga. Cred că la Bucuresti și Reykjavik exista cel mai puternic internet din Europa. Ce incercam sa facem in Danemarca este sa ducem internetul si in cele mai mici asezari si va contribui intr-o mare masura la dezvoltarea rurala, mai ales ca, acum, odata cu criza COVID-19, multa lume lucreaza de acasă. Asadar iți poți conduce afacerea si dintr-un sat dacă ai internet, prin urmare este un lucru foarte important, sa ne asiguram ca toata lumea are acces la internet.

C. C. & F. S. : Insa, toate aceasta dezvoltare vine la pachet si cu probleme de securitate cibernetică?

H.E. S. J. : Da, aceasta este, intr-adevar, o problemă... Existau probleme de securitate, si înainte pentru ca dacă aveai bani în buzunar, tâlharul putea să ți-i ia. Acum banii sunt online. Este adevarat ca banii pot fi furati si in aceste conditii dar este mult mai sigur decat sa mergi cu ei in buzunar. Avem, in schimb, instituții puternice de securitate cibernetică care colaboreaza inclusiv cu România. Suntem bucuroși să vedem că România a primit Centrul de securitate cibernetică al UE, la București, deoarece credem că aici aveti un mare potential.

C. C. & F. S. : Din presa, am inteles că Danemarca doreste sa elimine complet din circulatie banii fizici, bancnotele si monedele... Este adevarat?

H.E. S. J. : Nu sunt sigur dacă există decizii oficiale în acest sens. Au existat câteva dezbateri. In acest moment, o mulțime de oameni nu mai umbla cu bani în numerar, deoarece toată lumea are carduri sau foloseste aplicațiile de pe telefon. Dacă mergi la Copenhaga, de exemplu, in multe locuri nu vei putea plati cash pentru ca iti vor spune ca nu au bani ca sa va dea rest. Asta se intampla si din considerente de securitate. Din câte știu eu, nu există inca o decizie de a elimina banii fizici. Asa cum stiti, Danemarca a decis sa nu adopte euro asadar atata timp cat nu avem bani fizici, nu prea conteaza cum ii numim: euro sau coroana. Multi oameni spun că ar trebui să păstrăm bani fizici din considerente de libertate personală, dar dacă totul va fi digital, fiecare tranzacție va fi transparentă. Aici digitalizarea are un rol foarte important mai ales pentru combaterea coruptiei. Este dificil, daca nu, imposibil, sa mai oferi ceva „in plic”, într-o societate complet digitalizata.

C. C. & F. S. : Ajunsi in acest punct, vom face usor tranzitia catre urmatorul subiect: asistență medicală... Dorim să ne spuneti cateva cuvinte despre sistemul medical, public din Danemarca și cum am putea folosi experienta dumneavoastra, aici, în România?

H.E. S. J. : Ei bine, cred că si noi ne confruntam cu anumite provocări legate de sistemul de sănătate... Si Danemarcei si Romaniei ii lipsesc medicii. Ai noștri merg sa lucreze în Norvegia iar medicii romani vin in Danemarca. Pana la urma totul se rezuma la bani. In esență, Danemarca are un sistem public de îngrijire a sănătății în care totul este plătit de la bugetul de stat, ceea ce cred ca se intampla si aici. Avem si spitale private. Ca si in Romania, dacă aveți nevoie de un control, mergeți mai întâi la medicul de familie. Apoi, daca este nevoie de investigatii amanuntite se merge catre un spital. Am construit spitale regionale pentru a centraliza unele specialități, în special cele din domeniul tratarii cancerului. Da, cred că există multe lucruri pe care le-ati putea prelua din experienta noastra. Unul este modul în care am digitalizat asistența medicală. Am avut cu ministrul roman al Sanatatii o discutie pe aceasta tema. Nu am vorbit numai despre telemedicina, ci și despre protocolul de înregistrare a pacienților si despre schimbul de informații legate de pacient, care este foarte important. De asemenea, atunci când faci cercetare, de exemplu, dacă ai un registru al pacienților cu cancer, poti sa tragi niste concluzii si sa faci asistență medicală preventivă. Acesta este lucrul care lipseste, cel mai mult, in România, latura preventivă. De exemplu, noi avem procese generale de screening pentru cancerul la sân. La o anumita varsta, fiecare femeie este invitată pentru screening asa cum barbatii de peste 50 de ani sunt invitați pentru screening-ul cancerului de colon. Avem acest tip de procese de screening care funcționează foarte bine, chiar daca, uneori, există si probleme. Important este ca eliminam o parte din cele mai grave cazuri si oferim oamenilor șansa de a combate boala, din primele faze. Apoi există o mulțime de campanii duse de organizatii de lupta impotriva cancerului, împotriva fumatului sau a stiluli de viață nesănătos. Toate acestea sunt menite sa puna presiune pe Guvern ca sa ia cele mai bune masuri de preventie.

C. C. & F. S. : Toate cheltuielile medicale, sunt acoperite de stat?

H.E. S. J. : Da. Doar serviciile stomatologice nu sunt finanțate de stat. Chiar dacă mergi la un spital privat si acolo, o parte din costuri, sunt acoperite.

C. C. & F. S. : Ați putea să-mi spuneți o estimare a unui buget destinat sectorului medical? De exemplu, reabilitări, renovări și îmbunătățiri pentru spitale?

H.E. S. J. : Ei bine, noi avem 16 spitale regionale, multe dintre acestea fiind noi. Nu avem o problemă cu banii pentru ca reabilitarea spitalelor este prevazuta in bugetul curent al unui spital. Prin urmare banii nu trebuie sa fie alocati suplimentar. Acestia fac parte din bugetul normal al unui spital care cuprinde îngrijirea pacienților , medicamentele necesare și intretinerea clădirilor. Asa cum am spus, unul dintre lucrurile pe care dorim sa le sprijinim în România, este renovarea spitalelor. Am si un exemplu, un spital regional din Split, Croația, foarte asemănător cu cele românesti, construit în anul 1965. Avand o suprafata totala de 37.000 de metri pătrați, acesta a fost renovat complet si reamenajat cu 10 milioane de euro. Acum economisește 50% din costul energiei si 74% din consumul de apă. Lucrarile au durat 6 luni fara a intrerupe activitatea spitalului. Ne-ar plăcea să vedem proiecte de acest gen si aici, în România cat mai curand. Nu este foarte complicat iar avantajele sunt imense, mai ales daca luam in calcul, in primul rand, siguranța la incendiu.

C. C. & F. S. : Pentru ca ati adus in discutie siguranta la incendiu, probabil ca ati vazut documentarul „Colectiv”, nominalizat anul acesta la Oscar... După groaznicul incendiu de la „Club Colectiv” a iesit la iveala o parte din corupția existenta in sistemul medical din Romania... In Danemarca există organisme de monitorizare a sistemului medical menite sa stopeze coruptia? Cum ar putea fi imbunatatit sistemul nostru pentru ca aceste lucruri să nu se mai întâmple?

H.E. S. J. : Din nou, cred că si aici exista o problemă de mentalitate. In Danemarca nu există bani intre medic și pacient. Daca ar exista, noua ni s-ar parea ciudat. Noi nu avem o problemă cu acest lucru, deși niciodata nu poti fi sigur 100%. Există organisme calificate care monitorizează aceste fapte, in plus si medicii se observa unul pe celalalt lucru. Daca exista astfel de incidente, ar fi vorba despre fapte penale si s-ar ajunge la Politie. In general, in Danemarca, politicienii, functionarii publici, medicii se tem mai degraba de mass-media decât de orice altceva, pentru că, dacă apare o poveste despre corupție in presa, acestia sunt terminati. Nimeni nu poate spune ca are imunitate si sa continue sa lucreze in Parlament, de exemplu. Lucrurile nu functioneaza asa. Daca persoana respectiva este judecata si gasita nevinovata, desigur. Dar chiar si o simpla suspiciune de corupție inseamna, mai mult sau mai puțin, sfârșitul carierei. Evident, dacă ești politician sau medic, nu vrei acest gen de poveste. La noi, mass-media este foarte importantă. Aici, in schimb, sunt foarte surprins că mass-media nu este mai implicată, având în vedere nivelul la care se situeaza aceasta problema in Romania. Ati putea scrie, zilnic, cate o poveste despre coruptie.

C. C. & F. S. : Cred că si acest lucru vine din mentalitatea fatalistă despre care am vorbit anterior... Coruptia nu mai mira pe nimeni. Aproape a devenit normală ...

H.E. S. J. : Cand oamenii plătesc foarte multe impozite, au așteptari pe masura, iar atunci cand afla despre fapte de coruptie, se înfurie cu adevărat, nu exista pic de toleranță. Da, este o problema de mentalitate. Dar, sincer vorbind, este vorba despre banii mei. Dacă aș fi român, aș spune: „Aceștia sunt banii mei! De ce sunt cheltuiți cu prietenii din partid? De ce nu sunt folositi pentru a construi o școală sau un spital? De ce sunt directionati in conturi din strainatate sau mai stiu eu unde?” Este o problemă de mentalitate, desigur, insa cred si simt ca lucrurile au inceput sa se schimbe. Nu vreau să exagerez. Desigur, există corupție si în alte țări, dar există culturi diferite de abordare a fenomenului. Unele fapte, pe care noi le consideram a fi de corupție, in alte tari nici măcar nu sunt luate in seama. Noi avem o cultura protestanta. Daca la catolici poti merge la biserică ca sa primesti absolvire, la protestanți nu există iertare. Cine greseste, plateste!

C. C. & F. S. : Daca am vorbit despre sanatate, dorim sa ne spuneti cateva cuvinte si despre sistemul de educație din Danemarca.

H.E. S. J. : Ei bine, sistemul de învățământ este, de asemenea, complet public, în sensul că educația este finanțată de la buget. Practic nu există învățământ privat... De la școala primară, la liceu sau invatamant profesional, pana la universitate, totul este plătit de stat. De fapt, pe perioada scolarizarii, studentii primesc o indemnizatie, pentru a permite si oamenilor mai puțin bogați să studieze. Nu se iau in calcul, deloc, banii parintilor. Mulți studenti, însă, prefera sa lucreze în paralel, pentru a dobandi pregătire practică, insa, în principiu primesc indemnizație. Acest lucru este valabil și pentru studenții străini care invată în Danemarca. Avem un sistem de invatamant generos, care doreste ca oamenii sa isi definitiveze studiile.

C. C. & F. S. : Există un procent de abandon scolar sau de tineri care refuză orice fel de educație?

H.E. S. J. : Nu cred că refuză cineva. Oamenii, după școala primară, sunt încurajați să meargă fie la liceu, fie la o școală profesională. Majoritatea cetatenilor primesc o formă de educație. Sigur, exista si cativa, foarte putini, care „scapa” sistemului, dar în esență, toată lumea primește educație.

C. C. & F. S. : Prin urmare, nu toată lumea merge la universitate?

H.E. S. J. : Nu, doar o minoritate merge la universitate. Majoritatea urmeaza alte forme de educație. De exemplu, în țara mea, pentru a fi profesor nu trebuie să mergi la universitate, decât dacă predai la liceu sau universitate. Profesorii din școlile primare urmeaza seminarii de specialitate sau cursuri profesionale. La fel si asistentele, care urmeaza cursuri de specialitate, nu neaparat universitare.

C. C. & F. S. : Asadar, există multe opțiuni disponibile si oportunități educaționale...

H.E. S. J. :Da, asa este... In plus avem consilieri educationali care îi ajută pe elevii care trebuie să decidă unde vor să meargă mai departe, sa aleaga optiunea care i se potriveste cel mai bine conform abilitatilor si talentului. Eu, când am fost in școala primara, doar o treime dintre elevi mergeau la liceu, restul își găseau locuri de muncă sau urmau invățământul profesional. În zilele noastre 80% dintre tineri merg la liceu și apoi continua la universitate sau aleg o ramura educationala mai practică.

C. C. & F. S. : Există proiecții în privinta numarului de specialisti, din fiecare profesie, de care societatea daneza are nevoie peste 5 sau 10 ani?

H.E. S. J. : Da. Nu la nivelul tuturor profesiilor, insa, practic, învățământul superior are limite de acces. De exemplu, dacă de exemplul, este nevoie de mai mulți medici, vor exista anumite cerinte, insa locurile disponibile vor fi mai usor de accesat pentru a completa necesarul. Daca este vorba despre profesii mai specializate, unde nu este nevoie de foarte multi specialisti, va trebui atins un nivel de pregatire foarte inalt pentru a accesa domeniul. Incercam sa mentinem un echilibru, desi nu este ușor, pentru ca nimeni nu poate prezice viitorul. Trebuie avute in vedere permanent cerintele viitoare din diverse domenii. In plus, sunt multi cei care spun că suntem semi-socialiști, daca încercam să planificăm totul din timp, desi nu putem planifica chiar totul. La final ceea ce conteaza este, in primul rand, optiunea elevului care ar trebui să decidă, el însuși, ce anume doreste să studieze.

C. C. & F. S. : Există stimulente pentru ca oamenii să rămână în țară, după ce isi completează educația?

H.E. S. J. : Nu avem o asemenea regulă conform căreia trebuie să iti folosesti educația dobandita, pentru o vreme, în țară. Stiu că acest lucru se întâmplă în alte câteva țări unde trebuie sa lucrezi în jur de 5 ani după terminarea studiilor. Noi nu avem o asemenea regula, dar ar putea fi o idee buna în special pentru medici, de exemplu.

C. C. & F. S. : Devine o problemă și în Danemarca, plecarea oamenilor?

H.E. S. J. : Da, in special a medicilor. Ai nostri pleaca, dar sunt inlocuiti de ai vostri. Avem mulți medici din Europa de Est și din multe alte țări. Desigur, aceasta reprezinta, întotdeauna, o provocare și nu este deloc bine ca România să piardă medici, pentru că sunt foarte buni. In Romania, nu medicii sunt problema, ci structura sistemului. Repet, medicii români sunt foarte bine pregătiți.

C. C. & F. S. : Cum ați vedea un sistem pe care guvernul român l-ar putea implementa pentru a stimula oamenii să rămână în țară, pentru că o mare parte a forței de muncă pleacă iar acest lucru, in mod evident, nu este bun pentru economia noastră?

H.E. S. J. : Cred că aici este o combinație de mai multe lucruri. Nu știi exact care sunt motivele care-i determina pe oameni sa plece. Cred că, in primul rand, ar trebui sa existe speranța că există un viitor. Dacă locuiesti într-un sat fara apa curenta, fara canalizare si fara curent electric sau internet, evident ca vei pleca. Dacă te afli într-o situație frustrantă, din alte motive, de asemenea vei alege sa pleci. Deci, pot fi diverse motive. Poti, de asemenea, sa spui ca „dacă vom scăpa de corupție, vor rămâne mai mulți oameni” sau „dacă vom deveni mai ecologici, oamenii vor rămâne”... Cine știe? Noi vorbim cu multi oameni care vor să plece și le spunem „Uite, poți merge în Danemarca, dar îți vor lipsi papanasii sau îți va fi dor de altceva, de aici din Romania”. La un moment dat, este posibil ca unii sa spuna: „Oh, daca nu aveti papanasi, rămân aici.”

C. C. & F. S. : Sa vorbim putin, cu permisiunea dumneavoastra si despre agricultura care reprezinta o parte importantă a economiei Danemarcei pentru ca aduce cel mai mare venit la PIB-ul țării... Ne-ați putea spune cum a ajuns agricultura daneza să fie atât de dezvoltata în termeni de digitalizare, tehnologie și tradiție?

H.E. S. J. : Ei bine, există mai multe aspecte... Desigur, un lucru relevant, poate, pentru România este problema dimensiunii proprietățiilor funciare, din punct de vedere istoric. Noi am avut o evolutie foarte puternica a cooperativelor de productie agricola, diferita de cea din Romania. In Danemarca lucrurile au funcționat altfel. Așadar, atunci când oamenii au intrat în cooperative, au colaborat foarte strans si au construit adevarate structuri de productie de cereale si de hrana pentru animale, care apoi au fost industrializate. Culturile au fost centralizate și s-au consolidat în funcție de dimensiunea suprafetelor. Noi nu avem ferme mici, ca în România. Suntem cel mai mare producător de carne de porc din Europa, avand câteva mii de crescatori în toata țara.

C. C. & F. S. : La noi, la inceputul anilor ’90 cooperativele agricole au fost sparte și pământul a fost împărțit...

H.E. S. J. : Din punct de vedere istoric, noi am mers în direcția opusă, fermele devenind tot mai mari și, prin urmare, mai eficiente. Multi critici spun ca producția industrializată ar fi inumană. Suntem unul dintre cei mai mari producători de carne de porc din lume. La un moment dat am vândut mai mult porci către Japonia decât Japonia ne-a vândut noua automobile Toyota, așa că am avut un excedent în schimbul comercial. Acum exportam carne de porc în China si în SUA. Avem o producție imensă pentru ca fiecare parte a porcului se vinde undeva. O singură parte nu se vinde - stiti care? Guitatul...

C. C. & F. S. : Ce părere aveți despre curentul vegan?

H.E. S. J. : Cred că, dacă privesc în viitor, probabil vom deveni, din ce in ce, mai puțin „carnivori”. Este mai durabil si cu siguranta, vom găsi din ce în ce mai multe tipuri de alimente. Stiu că este dezgustător să ne gândim, dar exista o mulțime de viermi și lucruri de genul acesta pline de substanțe nutritive... Este doar o chestiune timp pentru a ne obișnui să vedem lucrurile într-un mod diferit. Dacă chinezii vor ajunge să mănânce carne, așa cum o facem noi, atunci vom avea o mare problemă, deoarece productia acesteia emite mult carbon și necesita o cantitate mare de apa, care este, la randul sau, foarte scumpa. Se cheltuiesc o mulțime de resurse pentru productia unui kilogram de carne de porc. Nu mai vorbesc despre emisiile de carbon pentru producerea unui kilogram de carne de vită, care sunt mult mai mari. Probabil că va trebui să începem să gândim diferit și de asemenea, să tratăm diferit, animalele. Cred că într-o bună zi vom realiza si vom spune: „Oh, Doamne, ce facem cu bietele animale?”. Acestea fiind spuse, cred ca va fi o miză interesanta desi acum nu cred că, într-o zi, voi deveni vegan, dar știți cum este... In timp ne mai schimbăm obiceiurile. Personal, in ultima vreme mănânc mai puțină carne de vită și mai puțină carne în general.

C. C. & F. S. : Intr-adevar, a fi vegan a devenit un trend ca si achizitia de produse alimentare ecologice...

H.E. S. J. : Da, carnea de porc se poate produce și ecologic, dacă dam animalelor hrană ecologică, fara antibiotice... Îmi amintesc că în America, am simtit diferenta dintre carne de vită furnizata de producătorii industriali si cea obtinuta de la animale libere, care aleargă prin iarbă si mănâncă ecologic... Gustul este extrem de diferit. La fel și in cazul carnii de porc, gustul este complet diferit. Aș prefera să mananc carne ecologica, o dată pe lună, decat, zilnic, carne industriala. Probabil că intr-o buna zi, asta se va întâmpla.

C. C. & F. S. : Există reglementări stricte pe care fermierii danezi trebuie să le respecte?

H.E. S. J. : Da, mai ales în ceea ce privește poluarea si pesticidele, pentru că dorim sa protejam apa... De asemenea si in privinta emisiilor de carbon la care agricultura contribuie enorm ... In România nici măcar nu ați început să căutați modalități de a le reduce. In Danemarca, agricultura face parte din planul guvernului de reducere a emisiilor de carbon.

C. C. & F. S. : Ce părere aveti despre criză alimentară care se prefigureaza?

H.E. S. J. : Dacă vom produce alimente mai durabil și dacă vom înceta să mâncăm produse care sunt daunatoare mediului, cum ar fi carnea, în general și daca vom încerca să salvăm stocurile de pește, cred că ne vom descurca. Am aflat, la știri, că nivelul de creștere a populației, in lume, este în scădere... Avem tot mai mulți bătrâni, iar oamenii au tot mai puțini copii... Cred că toată discuția este despre frica, fundamental umana, pe care am avut-o, întotdeauna, de a nu avea suficientă mâncare pentru toata populatia globului. Cred că vom găsi soluții și cred că următoarea revoluție va fi să încercăm să găsim alimente din alte surse, surse care sunt mai puțin daunatoare mediului. Am încredere în tehnologie și în capacitatea oamenilor de a se schimba. Cred că cea mai mare provocare va fi sa convingem oamenii ca asa vor iesi din sărăcie pentru ca multi se vor considera nedreptatiti spunand ca „voi ați trăit, pana acum, așa și acum noua ne cereți sa traim altfel”. Eu nu văd nicio altă opțiune, deoarece, acum, când vom intra in luna august, vom fi terminat resursele pentru acest an... Tot ce vom folosim în perioada urmatoare vor fi resurse pe care le vom consuma de la generația urmatoare. Va trebui, cumva, să depășim acest lucru.

C. C. & F. S. : Există o mare problemă, la nivel mondial, privind risipa alimentară din supermarketuri... Tone de mancare sunt aruncate, zilnic... In Danemarca exista vreo reglementare în aceasta directie?

H.E. S. J. : Reglementări, in adevaratul sens al cuvantului, nu sunt sigur ca exista desi este un subiect foarte important. Au fost organizate mai multe campanii pentru ca o mulțime de oameni sunt interesați de aceasta problema si in plus avem o mulțime de stimulente pentru supermarketuri. Oamenii, in mod voluntar, doneaza mâncare iar asta contribuie foarte mult la reducerea alimentelor aruncate. Am avut o campanie si in Romania, pe Facebook.

C. C. & F. S. : Cât este de interesanta, România, în ceea ce privește oportunitățile de afaceri, pentru Danemarca?

H.E. S. J. : Romania este foarte interesanta si cred ca in timp ar pudea deveni si mai interesanta... Există o mulțime de oportunități, aici, in toate domeniile despre care am discutat, astazi. Există afaceri și birouri de consultanța daneze care au cunoștințe și tehnologia care ar putea fi de folos României. Cred că nu este o chestiune de a veni aici și de a vă spune ce trebuie să faceți... Este o chestiune de asocieri în participațiune și de proiecte comune. Avem companii daneze care folosesc România ca bază pentru a dezvolta proiecte digitale, noi ... Spre exemplu, aici dezvoltam o parte dintre solutiile de asistenta medicala daneze cu oameni din România, care sunt utilizate în Danemarca și poate că într-o buna zi vor fi utilizate și în România. De asemenea, vreau să aduc tot mai mulți turiști danezi în România. Le povestesc despre vinurile romanesti, care sunt foarte bune si despre tara, care este foarte frumosă iar interesul este intr-o continua crestere. Sunt aici de trei ani și văd toate lucrurile astea. Criza Covid a oprit multe lucruri, dar văd creșterea. Avem din ce în ce mai multe reclame care invita turistii danezi in Romania. Exista un sector al turismului danez care este axat pe destinatii mai putin clasice. Oamenilor le place Transilvania sau sa viziteze castelul lui Dracula. România este suficient de mare si ofera multe posibilitati de petrecere a timpului, mâncarea este bună, vinul este bun, berea nu este rea iar oamenii sunt primitori.

C. C. & F. S. : De la turism va propun sa sa vorbim despre imigratie... Stiu ca in Danemarca a fost adoptata o lege a imigrației destul de controversata. Cum stau lucrurile, acum?

H.E. S. J. : Ei bine, sunt mai multe aspecte ale acestei probleme, insa unul este fundamental: Danemarca întâmpină cu bratele deschise toti oamenii care vin si vor să munceasca. Sunt mulți români onesti care vin in tara noastra... Sunt in jur de 30.000. Acestia, fie, lucrează, fie, studiază în Danemarca. Știu că studenții români reprezinta cel mai mare grup de studenti straini din Danemarca. Din păcate si infractorii români reprezinta cel mai mare grup din Danemarca. Sunt mulți români care lucrează și acesta este un lucru minunat. Sunt două companii aeriene care zboară direct către Copenhaga și către alte orașe daneze. Când vine vorba despre imigrație, Danemarca este deschisă tuturor persoanelor care doresc să vină să lucreze și să studieze. Dezbaterea despre imigrație în Danemarca are mult de-a face cu cultura noastra, cu problemele legate, in special, de integrarea oamenilor sositi din țări non-europene. Avand culturi diferite si un nivel scazut de educatie au adus cu ei stiluri de viață tradiționale, în care femeile nu sunt incluse si din pacate, multa criminalitate. Majoritatea imigranților sunt activi, urmează studii și lucrează, dar dacă te uiți la rata criminalității anumitor grupuri, aceasta este mult mai mare decât rata medie din Danemarca. De aceea am început o mișcare de limitare a imigrației persoanelor care sunt considerate a fi o amenințare în acest sens. De la criza imigrantilor din anul 2015, am fost nevoiti sa facem distincție între refugiați, intre cei care au un motiv real și imigranții economici. Desigur, avem obligația umanitară de a ajuta refugiații, dar cei care vin cu barca, din Turcia în Grecia sau călătoresc din Maroc în Spania, nu sunt refugiați, sunt imigranți economici. Pot să înțeleg de ce au dorit să-si părăseasca țara si ca vor sa gaseasca o viață mai bună, dar nu avem nicio obligație de a accepta imigranți economici dacă aceștia nu pot furniza nimic societății daneze. Din acest motiv, Danemarca a luat o serie de masuri pentru a încerca să limiteze acest tip de imigrație.

C. C. & F. S. : Există imigranti care devin o povară pentru societatea noastra pentru ca refuza integrarea.

H.E. S. J. : Se discuta uneori dacă sistemul social nu ar fi trebui să-i ajute atat de mult, ci sa ii lase sa incerce sa reuseasca pe cont propriu. Problema este ca odată ce intra în sistem sunt tratați ca toți ceilalți, pentru ca nu putem discrimina. Cred că mulți au venit cu dorința de a lucra, dar intrarea pe piață daneza a muncii este dificila pentru ca salariile sunt relativ ridicate si nivelul cerintelor este ridicat... Trebuie să fii calificat pentru a putea primi acel salariu. În Danemarca, nu avem „locuri de muncă ieftine”... Daca in America poti tunde iarba, la noi nu exista asa ceva. Nu in ultimul rand, la noi nu exista o piata neagră a fortei de munca pentru ca țara este foarte reglementata, iar autoritatile fiscale, prezente. Este greu să trăiești în afara legii... In alte țări poate este mai ușor, dar în Danemarca oamenii trăiesc în interiorul sistemului. Apoi mai exista si problema terorismului, a oamenilor care merg în Siria și se întorc in Danemarca. Eu însumi am lucrat 6 ani în acest domeniu, unde mentalitatea politică cu privire la această problemă a devenit destul de încordată si extrem de politizată.

C. C. & F. S. : Dar poporul danez, cetatenii, acceptă imigranții?

H.E. S. J. : Depinde de imigranți... Dacă vin și insista să poarte burka și se pozitioneaza în afara societății pentru ca nu pot comunica cu alte persoane din cauza religiei lor, atunci danezii nu sunt foarte bucurosi îi accepte. Dacă vin și sunt dispusi să se integreze, lucrurile stau altfel. Desigur că exista libertate religioasă... Poți sa fii musulman, budist, orice vrei, dar atâta timp cât nu aduci acest lucru în sfera publică justificand ca nu poti face anumite lucruri pentru ca nu iti permite religia, suntem foarte toleranți. Dar dacă religia devine o scuză, de exemplu, pentru a nu permite femeilor să lucreze, atunci aceasta va deveni o problemă. Timp de mulți ani acest lucru a fost mult prea acceptat, sistemul a functionat pe principiul „să le oferim ajutor social”... Acum oamenii gândesc diferit... „De ce a trebuit să le oferim ajutoare sociale unor oameni care locuiesc in tara noastra de 30 de ani si nici macar nu au facut efortul de a ne invata limba? Cum este posibil asa ceva?” Acesta este genul de reacție și avem multe dezbateri, pe aceasta tema, in cadrul carora unele lucruri devin exagerate sau incorecte, dar aceasta este situația.

C. C. & F. S. : Va multumim, domnule ambasador, pentru timpul generos, acordat si pentru amabilitatea de a raspunde intrebarilor noastre.

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Wall-Street.ro este un cotidian de business fondat în 2005, parte a grupului InternetCorp, unul dintre cei mai mari jucători din industria românească de publishing online. Pe parcursul celor peste 15 ani de prezență pe piața media, ne-am propus să fim o sursă de inspirație pentru mediul de business, dar și un canal de educație pentru pentru celelalte categorii de public interesate de zona economico-financiară. În plus, Wall-Street.ro are o experiență de 10 ani în organizarea de evenimente B2B, timp în care a susținut peste 100 de conferințe pe domenii precum Ecommerce, banking, retail, pharma&sănătate sau imobiliare. Astfel, am reușit să avem o acoperire completă - online și offline - pentru tot ce înseamnă business-ul de calitate.
Setari Cookie-uri