Lucrurile stau cam așa la câteva zeci de kilometri de București, cum mergi spre răsărit, apoi o cârmești umpic (sic!) la stânga: primarul din Belciugatele a avut două fete, pe Diana și pe Elisa. Și înainte să moară, le-a făcut fiecăreia câte un palat pe malul lacului. Pe unul l-a numit Complex Turistic Elisa, iar pe celălalt Popasul Rustic Diana.

Fiicele, în contrapartidă, i-au făcut o statuie pe care au pus un extras din testamentul generosului părinte, ca aviz celor cărora ar putea să le treacă prin minte să le întrebe dacă vreunul din palate ar fi de vânzare: „Testament: Am învățat în viață Că totu-i trecător. Să treci frumos prin viață, Să știi frumos să mori. Nimic nu iau cu mine Când plec de pe pământ. Dar las ca moștenire Copiilor, cu veșnic jurământ, A nu înstrăina nicicând Ce mi-a fost drag și sfânt! DINEI PETRE 2010.”

Domnului Dinei Petre i-au fost dragi și sfinte două proprietăți imense de pe malul lacului, pe care a construit un pavilion grandios de evenimente, foarte înalt, cu vedere către lac și cu mai multe piscine mari în față, alte saloane de evenimente chiar pe mal, o terasă imensă acoperită pe ponton, căsuțe de închiriat, locuri de joacă, animale, parcări ca la stadion și câte și mai câte. Animalele lor, desigur, pentru că dacă vii tu cu cățelul sau cu pisica, nu te lasă.

Complex Turistic Elisa e cel cu piscina și cu setul său de căsuțe de vacanță. Un mare pavilion cu pereți de sticlă, marmură pe jos, cu terasă în față. Le va părea puțin demodat esteților și bucureștenilor din centru, însă pentru restul e încă simbolul unui mare lux și al unor conturi foarte consistente în bancă. Piscinele, mai ales, foarte bine făcute și întreținute.

Meniul e și el din acelea cu mare trecere la periferia bucureșteană: foarte lung, cu de toate, de la bulz, ciorbă de fasole în coajă de pâine, la paste, somon, salata Caesar, vită Rossini, sos meuniere și câte și mai câte. Noi am gustat din multe, și bune, și mai puțin bune, adică exact așa cum te-ai aștepta: ciorbă de fasole, pomana porcului, încă o ciorbă au fost dintre cele bune. Pastele, salata Caesar ori bulzul, dintre cele mai puțin bune. Deserturile destul de insipide, industriale. Dar prețurile surprinzător de mici la mâncare pentru bucureștenii obișnuiți cu alte numere pe notele de plată.

Mâncarea a venit incredibil de repede, mai ales că terasa era plina, abia am reușit să găsim locuri. Și că din doi chelneri pe care i-am văzut pe acolo, unul trăgea serios chiulul, lăsând totul pe umerii unei doamne vorbărețe și neobosite. Chelnerul, trecut bine de tinerețe, era supărat pe viață, pe clienți, irascibil, abia se abținea să nu ia la rost pe toată lumea. Obosit, stătea mai tot timpul să-și tragă sufletul. Și toate cădeau pe capul chelneriței – nici ea la prima tinerețe, și nici măcar la a doua. Dar plină de viață și cu chef de vorbă, nesupărată pe bietul coleg depășit de situație și de nădușeala de afară.

Complexul Turistic Elisa e vedeta județului, și chiar a Bărăganului, fără îndoială. Sunt sigur că multe nunți și cumetrii de copii de primari au avut loc acolo, dar și ale unora care au strâns ban cu ban o jumătate de viață doar ca să își facă poze cu petrecerea într-un astfel de loc. E un complex de evenimente, înainte de toate, desigur. Pentru bucureșteni, doar dacă vor să stea o zi întreagă la piscina. Și, de ce nu, chiar și peste noapte într-o căsuță, ca să poată bea câteva sticle cu vin la cina cu vedere către lac…

Popasul Rustic Diana de la Belciugatele, unde „rustic” trebuie citit ca „provincial”…

După Complexul Turistic Elisa, curiozitatea m-a mânat și la sora lui, Popasul Rustic Diana, așa că peste o săptămână m-am suit din nou în mașină și am luat drumul Bărăganului, ajungând la Belciugatele după vreun ceas. Și acesta este tot un complex de agrement, cu restaurant, salon de evenimente, terasă pe ponton, căsuțe pentru cazare, parc de joacă pentru copii, pescuit. Semn că domnul primar Dinei Petre a dorit să fie riguros imparțial cu împărțirea impresionantei sale averi.

Dacă Complexul Turistic Elisa are un concept arhitectural destul de clar și bine realizat, chiar și așa nițel provincial când te uiți la salon, Popasul Rustic Diana pare să fi fost proiectat de vreun arhitect din comună. Și nu în zilele lui cu inspirație maximă.

Salonul e făcut în întregime din lemn vopsit maro închis, cu platformă cu balustradă de jur împrejur, o galerie pentru a mai câștiga locuri. Acesta arată destul de bine, are început și sfârșit, însă terasa închisă pe toate părțile nici nu zici că e terasă. Cea mai mare parte e pe un ponton, scaunele sunt înghesuite și aranjate ab initio a petrecere, cu mese la care să stea mulți oameni deodată, în grupuri mari. Mochetă pe jos, pe care nu știu de ce au pus-o, plante și flori de plastic pe sus.

Rusticul din numele popasului în înțelesul său de provincial, mai sintetic spus. Măcar de ar fi lăsat aerul să circule, se mai risipeau și virușii cu ocazia asta. Însă nu, pe terasa închisă te simțeai mult mai înghesuit decât în salon, și zăpușeala era incomparabil mai mare.

Meniul e tradițional românesc, și e foarte bine așa. Mâncare bunicică pentru ceea ce este, adică simplă, turistică, de volum, de trafic intens. Măcar prețurile sunt mici pentru bucureștenii obișnuiți cu alte numere pe notele de plată. Și a venit incredibil de repede, semn că e o adevărată fabrică acolo.

Lume multă. Nu mi-am dat seama dacă era o singură petrecere mare sau dacă erau mai multe grupuri separate. Nici nu m-am uitat atent, tot ce voiam era să terminăm mai repede mâncarea și să plecăm din sauna aceea „rustică”.

Chelnerii înnebuniți de câte aveau de făcut, alergau în toate părțile. De noi s-a ocupat doamna din poză. Tare mult ne-a plăcut de ea, că și-a făcut timp să vorbească cu noi, să ne zâmbească tot timpul și să pară neobosită, deși noi știam sigur că nu avea cum să nu fie ostenită.

Popasul Rustic Diana e un mare restaurant tradițional românesc, salon de evenimente și loc de agrement de provincie. Probabil vedetă în zona lui, peste multe comune și chiar orășele din jur. Pentru bucureșteni nu este o opțiune ca să meargă acolo să mănânce în înghesuială și zăpușeală, chiar dacă mult mai ieftin decât în oraș. Mâncare „tradițională românească” industrială, de volum, de supermarket, găsești pe toate drumurile și în Capitală, iar diferențele de gust sunt, practic, insesizabile.

Cât despre lac și natură, acestea nu prea au legătură cu Popasul, așa cum l-au conceput și l-au construit, închis din toate părțile. Cel puțin când geme de lume și se calcă toți în picioare. Poate doar ca să stai într-o căsuță de lemn de șase metri pătrați. Dar… (George Butunoiu – iunie 2021)

Sursa foto: George Butunoiu

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Wall-Street.ro este un cotidian de business fondat în 2005, parte a grupului InternetCorp, unul dintre cei mai mari jucători din industria românească de publishing online.Pe parcursul celor peste 15 ani de prezență pe piața media, ne-am propus să fim o sursă de inspirație pentru mediul de business, dar și un canal de educație pentru pentru celelalte categorii de public interesate de zona economico-financiară.În plus, Wall-Street.ro are o experiență de 10 ani în organizarea de evenimente B2B, timp în care a susținut peste 100 de conferințe pe domenii precum Ecommerce, banking, retail, pharma&sănătate sau imobiliare. Astfel, am reușit să avem o acoperire completă - online și offline - pentru tot ce înseamnă business-ul de calitate.

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Lifestyle »


Setari Cookie-uri