Expoziția de la Muzeul Național de Artă al României dedicată lui Romulus Ladea, creatorul școlii de sculptură clujene, te ajută sa înțelegi de ce Brâncuși era atât de mare iar alții - nu tocmai.
Dacă nu ajungeți la Timișoara pentru a vedea expoziția Brâncuși și ”după SCULPTURĂ”, un substitut accesibil este expoziția de la Muzeul Național de Artă al României dedicată lui Romulus Ladea. Substitut în măsura în care margarina este un substitut pentru unt: Ladea a fost ucenicul lui Brâncuși și a avut o oarecare influență asupra sculpturii românești contemporane, dar e mai degrabă o verigă lipsă decât un protagonist al istoriei acestei arte la noi.
Pentru cineva care nu cunoaște contextul, multe dintre operele lui Ladea par desprinse din anii realismului-socialist sau ai național-comunismului; celebrul său ”Iovan Iorgovan” ar putea la fel de bine să fie un stahanovist care a depășit planul la omorât zmei. De fapt, majoritatea operelor datează din perioada interbelică – ceea ce spune multe despre continuitatea naționalismului românesc în secolul XX.
Citeste si:
Ladea nu a vrut să-l urmeze pe Brâncuși (cu care s-a și certat la Paris), nici pe Paciurea, care rămâne unic, dar nici pe Bourdelle sau pe Rodin. Ar fi putut fi un fel de Szukalski, dar nu a avut nici nebunia polonezului. A ales drumul său, dar nu un drum greu, ci un drum care mergea în aceeași direcție cu ideologia oficială a României Mari. Nu e de mirare că în vreme ce Brâncuși era privit cu reticență, Ladea primea funcții oficiale și la abia 23 de ani avea primele comenzi pentru monumente de for public. Regimul comunist l-a persecutat (fiul său a fost cel mai tânăr deținut politic din România) apoi, ca pe atâția alții, l-a recuperat.
”A plecat în străinătate, a văzut produsul civilizaţiei şi s-a întors tot ţăran, pentru că instinctele lui au fost mai puternice decât puterea de influență a civilizației. Dacă ar fi rămas la sat, ar fi încrustat şi porți sau ar fi cioplit troițe”. Deși pare o descriere a lui Brâncuși scrisă de Jianu, de fapt este vorba de Ladea. Autorul rândurilor era un fruntaș legionar, dar câteva decenii mai târziu, când sculptorul din Banat a fost recuperat de regimul comunist, era descris în termeni similari: ”Ladea purta în adâncul său lumea de mituri a satului românesc”.
Citeste si:
Ceea ce nu înseamnă că arta lui Romulus Ladea nu este interesantă. Se pierde însă într-o falsă complexitate a formelor și într-o vigoare a figurilor mai degrabă teatrală și patriotardă decât convingătoare și patriotică. ”De la primul moment să știi ce reprezintă opera respectivă” era crezul sculptorului. Din păcate, dacă această concepție i-a asigurat comenzi publice, nu i-a asigurat însă și un loc în prim-planul artei românești. Cel mai important elev al său, Ion Vlasiu, a fost într-un fel un Ladea mai bun decât Ladea. Chiar și așa, direcția pe care Romulus Ladea a încercat să imprime sculpturii românești nu a fost urmată mai departe. Merită însă să vizitați expoziția de la MNAR, deschisă până la finalul anului, pentru a descoperi această direcție.
Radu Pircă
Citeste si:
Sursa foto: wall-street.ro
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
