Iarina Taban s-a pregatit pentru o cariera in marketing, insa dupa un scurt internship si-a dat seama ca misiunea ei este alta. Din momentul in care i-a fost clar ce vrea sa se faca atunci cand o sa ajunga mare, a inceput sa dezvolte un program educational pentru copiii din centrele de plasament, singurul de acest fel din Romania. Avea 25 de ani, dorinta de a schimba destinele celor mici, dar si prejudecatile celor mari, si un plan detaliat despre cum o sa faca asta. Cinci ani mai tarziu, Ajungem Mari inseamna 2.200 de copii si tineri din centrele de plasament sprijiniti constant, 7.000 de voluntari implicati si o activitate extinsa la nivel national.

"Eu nu am stiut ce vreau sa ma fac. Cand eram foarte mica am zis ca o sa ma fac femeie de afaceri. Mai tarziu, in liceu, am descoperit ca imi placea sa scriu. Luasem premiu pentru ironie poetica. Insa tot nu imi era clar ce vreau sa ma fac", a povestit Iarina. Stia, in schimb, ca vrea sa fie utila, asa ca a initiat mai multe campanii civice, motivata de dorinta de a face bine.

S-a hotarat sa studieze marketing, un domeniu care ii permitea sa scrie, sa fie creativa si sa castige bani facand ceea ce ii place. "Nu am fost foarte fericita cu ce invatam la facultatea de marketing, la ASE. Era totul foarte teoretic, nimic concret. Invatam teorii si concepte, insa nimeni nu ne spuneam cum merg lucrurile in viata reala. La master, la SNSPA, am studiat tot marketing, insa acolo am descoperit o alta lume. Aveam profesori care lucrau in domeniu si care povesteau lucruri foarte concrete despre industrie", a marturisit Iarina.

Dupa absolvire, a aplicat la un internship la unul dintre cele mai mari hoteluri din Bucuresti. A lucrat in departamentul de marketing suficient timp cat sa-si dea seama ca nu era cariera pe care si-o dorea.

S-a angajat la un centru de engleza, ca PR. "Profesorii de la centru erau creativi si pasionati de ceea ce faceau, copiii erau fericiti, cursurile interesante. Intelegeam ce promovez, de ce fac asta si cui ii aduce beneficii. Aici s-a nascut ideea unui proiect social, pentru ca acesti cursati, care stiau foarte bine limba engleza, sa mearga in medii defavorizate si sa ii invete pe copiii de acolo engleza", a povestit Iarina.

Citeste si:
Cum sa construiesti o relatie semnificativa cu comunitatea ta
Cum sa construiesti o relatie...

A pus la punct un program pilot si a reusit sa mobilizeze un numar impresionant de voluntari. Incurajata de succesul proiectului, s-a gandit sa faca ceva mai mult pentru copiii din mediile defavorizate. Nu a avut sustinerea centrului, pentru ca cei de acolo nu urmareau sa creasca pe partea de voluntariat, asa ca a trebuit sa aleaga intre a avea un loc de munca sau a nu renunta la proiectul social in care credea si pe care simtea ca poate sa il dezvolte, daca cineva era dispus sa o sustina.

Si a gasit. Cel putin asa a crezut la inceput. "Cu noua asociatie la care m-am angajat, am vizitat un centru de plasament si acolo am descoperit un pusti de 3 ani, care fusese abandonat de asistentul lui maternal si lasat intr-un centru de plasament printre alti 40 de copii. Plangea mereu, ma apuca strans de mana si ma tragea deoparte. Tot ce isi dorea era atentia unui adult. Mi-am dat seama ca nu pot sa il iau acasa nici pe el, nici pe ceilalti 40 de copii, si ca ar trebui sa facem ceva pentru ei", a povestit Iarina.

Atunci le-a propus celor de la asociatie sa lanseze un program educational in care voluntarii sa mearga in centrele de plasament si sa faca cu copiii ore de romana, matematica, limbi straine, ateliere creative, sa ii scoata la cursuri de dans, canto, informatica, in functie de pasiunile lor, sa ii duca la teatru, muzee si in tabere de dezvoltare personala. Pe langa toate astea, voia sa le doneze copiilor biciclete si sa ii invete sa mearga cu ele, "pentru ca asta este o experienta pe care nu o uiti niciodata". Le-a facut pe toate, insa fara sustinerea asociatiei. "Nu a existat o chimie intre mine si cei de la asociatie", a spus Iarina.

Ramasa, din nou, fara loc de munca, dar cu un plan concret despre cum poate sa schimbe vietile copiilor din centrele de plasamanet, pe care era hotarata sa il extinda la nivel national, in 2014 a lansat programul educational Ajungem Mari, singurul de acest tip din Romania.

Citeste si:
Romania fara Hospice: Raluca Kisescu: Nu ma simt bine daca nu fac bine
Romania fara Hospice: Raluca...

Cu Ajungem Mari am pornit de la zero. Aveam 25 de ani. Prietenii s-au oferit sa ma ajute, fiecare cum a putut. Un fost coleg de liceu mi-a dat asociatia lui ca sa am un cadru legal in care sa imi pot dezvolta proiectele, alti prieteni mi-au facut site-ul si logo-ul, cateva prietene au organizat evenimente caritabile si au alergat la maratoane ca sa ne ajute sa strangem primii bani. Am pornit cu 1.300 de lei. Imediat ce am gasit si numele - programul educational Ajungem Mari al Asociatiei Lindenfeld - am inceput sa promovam proiectul. Primii pasi au fost foarte rapizi

Iarina Taban, fondatoarea programului educational Ajungem Mari

Primii bani de la un finantator au venit la finalul lui 2014. "Faptul ca am primit banii acestia m-a ajutat sa ma linistesc si sa inteleg ca de acum incolo e nevoie de rabdare", a adaugat ea.

Programul Ajungem Mari a fost extins la nivel national la doar un an de la lansare. Au inceput cu patru judete, in 2015, Iasi, Cluj, Buzau si Timis, iar in 2016 au adaugat alte 20.

Citeste si:
Cum scrii un CV bun daca nu ai deloc experienta profesionala
Cum scrii un CV impresionant...

Ajungem Mari este un program educational care include mai multe proiecte permanente si temporare. Cel mai mare proiect este "Da-ti pasiunea mai departe", care se desfasoara la nivel national si sprijina copiii institutionalizati pe termen lung prin implicarea unui numar mare de voluntari care devin profesori si prieteni pentru copii.

Voluntarii merg, saptamanal, la copiii din centre si sustin ore de pregatire scolara sau ateliere creative cu grupe de cate 3-6 copii.

Intr-o tara in care nu exista cultura voluntariatului, iar oamenii abia incep sa inteleaga ca este important sa se implice daca vor sa se produca o schimbare, Ajungem Mari a reusit, in cinci ani, sa implice in proiectele lor 7.000 de voluntari. In prezent, sunt 1.600 de voluntari inscrisi, care merg in centre si lucreaza cu 2.200 de copii.

Noi promovam faptul ca e bine sa ajuti, ca e frumos sa ii inveti pe copii cum sa creasca mari, dar ne-am intrebat daca nu cumva mesajul e prea simplu. Poate ar trebui sa le spunem oamenilor ca nu este atat de simplu. Unora le este greu dupa ce incep, pentru ca vin cu asteptari destul de mari. Le spunem la training ca o sa lucreze cu copii cu trauma, care au nevoie de sprijinul voluntarilor, au nevoie de consecventa, de predictibilitate, de perseverenta. In general, nu am iesit cu povesti triste despre copii, ci cu mesajul "vino sa ajuti, sunt copii minunati care au nevoie de tine!". Trainingul dureaza 8 ore, timp in care incercam sa-i motivam pe voluntari si sa ii inarmam cu rabdare si putine asteptari, pentru ca atunci cand crezi ca vei schimba viata unui copil in 6 luni sunt sanse sa se intample, dar cele mai mari sanse sunt sa nu se intample, mai ales daca vine dintr-un mediu in care a suferit foarte mult sau a vazut niste modele gresite

Iarina Taban, fondatoarea programului educational Ajungem Mari

Jumatate dintre cei care se inscriu in programul de voluntariat raman implicati o perioada mai lunga. Cel mai vechi voluntar este in program de patru ani.

" "Explorator pentru o zi" este un alt proiect permanent Ajungem Mari, prin care le oferim copiilor ocazia de a iesi din centre si de a descoperi locuri noi. In paralel, organizam tabere si cursuri de orientare personala", a explicat Iarina.

Pe masura ce identifica nevoile copiilor, Ajungem Mari dezvolta proiecte punctuale precum: educatie financiara, antreprenoriat, mentorat, terapie, educatie pentru sanatate (un proiect care a avut rezultate foarte bune si pe care vor sa il extinda in tara). Cursurile sunt sustinute de specialisti pe care ii selecteaza din grupurile de voluntari sau de experti carora le platesc serviciile.

Toti voluntarii care se implica in cauze sociale o fac pentru ca exista nevoia de a contribui. "Daca nevoia lor este sa ajute, sa simta ca au facut un lucru bun, este destul de usor sa ii atragi. Fiecare poate sa ajute si fiecare poate sa ofere ceva. Multi dintre oamenii care ajung la Ajungem Mari si care se intreaba ce ar putea sa ii invete pe copii sunt si cei care au cel mai mult de oferit. Sunt si oameni care se inscriu la voluntariat pentru ca il vad ca pe o provocare. La Ajungem Mari, chiar pot sa o ia ca pe o provocare. Multi voluntari spun ca au invatat de la copii mai mult decat i-au invatat ei pe copii si ca primesc mai mult decat daruiesc. Au fost voluntari care si-au schimbat atitudinea fata de copii si lume, in general, s-au descoperit mai puternici decat se credeau", a povestit Iarina.

Provocarile unui ONG

Pentru un ONG-ist, cele mai mari (si constante) provocari sunt: sa atraga finantari pentru proiecte si sa invete sa aiba rabdare.

"La inceput a fost dificil sa atragem finantari. Lumea nu ne stia si cumva a durat pana sa inteleaga ca suntem aici, constant, pentru copii. In continuare ne este greu cu finantarile pentru ca, in general, companiile si-au gasit cauzele pe care vor sa le sprijine, in functie si de cum au identificat problemele si cum se pliaza pe prioritatile lor", a spus Iarina.

"Pentru mine, personal, provocarea a fost sa invat sa am rabdare si sa inteleg ca lucrurile se fac in timp. De exemplu, a durat un an de zile pana cand am reusit sa convingem companiile sa ne dea fonduri ca sa putem demara proiectul de educatie pentru sanatate", a marturisit aceasta.

Tot cu rabdare au reusit sa castige si increderea Directiilor Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului. Au invatat, in timp, cum sa gestioneze relatia cu autoritatile, iar fata de acum cinci ani, lucrurile s-au mai schimbat.

Cei de la DGASPC sunt mai deschisi decat erau initial. In unele judete am incheiat colaborarile intr-o saptamana, insa in altele a durat mai bine de un an. Motivul? Poate pentru ca nu aveau incredere in proiect sau poate asta era ritmul in care se intamplau lucrurile acolo. Poate au mai avut probleme cu voluntarii, care au venit mai mult in control decat sa faca treaba. Sau au venit sa faca treaca si au vazut niste lucruri care nu sunt inca perfecte in sistem si au reactionat, au chemat presa. Sunt inca multe lucruri de imbunatatit, dar vedem ca in cinci ani s-au facut niste progrese. O sa se mai produca imbunatatiri, dar nu o sa se intample peste noapte

Iarina Taban

Ce s-a schimbat? "Oamenii sunt mai deschisi la alte activitati si putem sa ii scoatem pe copii din centre, unii isi doresc sa invete metode noi, altii ii incurajeaza mai mult pe copii, si-au deschis servicii sau au subcontractat servicii de consiliere vocationala. Exista o atitudine spre schimbare. Nu sunt niste pasi majori, dar pare ca lumea isi doreste sa schimbe ceva. Este destul de greu atunci cand depinzi de numiri politici, cand exista frica", a mai spus ea.

Cea mai frumoasa poveste

"Povestea care m-a impresionat este a unei voluntare care vrea sa isi ia credit ca sa isi cumpere o casa mai mare ca sa poata sa ia 4 copii in plasament. Vrem sa incurajam cat mai mult plasamentul famililal, e altceva atunci cand copiii cresc intr-o familie si nu intr-un centru cu 20-30 de copii, fiecare cu nevoile lui, cu educatori care se schimba, fara o stabilitate", a spus Iarina.

Este o poveste (una din multe altele) care motiveaza echipa Ajungem Mari sa nu cedeze atunci cand devine prea greu si sa dezvolte noi proiecte.

"Ajungem Mari este un program fara de care vietile copiilor ar fi mult mai triste. E foarte multa responabilitate pe toti membrii echipei, tocmai de aceea trebuie sa ramanem pe pozitii pentru ca acest program sa functioneze", a spus Iarina.

Cel mai nou proiect Ajungem Mari, care urmeaza sa fie lansat la finalul lunii iunie, este un centru educational pentru copiii din centre, adaptat nevoilor lor, in care sa fie sprijiniti la teme, sa faca ateliere creative, sa interactionze si sa isi faca prieteni.

Sursa foto: Facebook / Iarina Taban

Te-ar putea interesa si:


Mai multe articole din sectiunea Social »



Citeste si
Constructorii de vise: o zi de voluntariat cu TELUS International