În comuna Castelu, din județul Constanța trăiește o comunitate de horahai, care își vorbesc propria limbă și are propriile direcții de viață. Aici, puțini sunt cei care se căsătoresc, dar multe sunt fetele care rămân însărcinate la scurt timp după ce au cunoscut un băiat. La școală se renunță de timpuriu, femeile fiind nevoite să se dedice creșterii copiilor. Pentru ele și cei de la periferia comunei, organizațiile neguvernamentele gândesc și implementează programe cu scopul de a îmbunătăți condiția lor.
Diminețile de vară în comunitatea de horahai din comuna Castelu, județul Constanța, curg una după alta, la fel. Diferite sunt zilele când organizațiile neguvernamentale ajung aici. Mașina albă a fetelor de la Reality Check ridică praful pe ulițele neasfaltate de la periferie, acolo unde turcii-rromi, numiți horahai, și-au ridicat case sau cocioabe, un acoperiș deasupra capetelor îngrămădite într-un spațiu mic, cârpit.
Mașina oprește lângă sala de sport a localității, iar Oana Ganea și Iolanda Burtea descarcă produsele cu care au venit: scutece, haine pentru bebeluși, baxuri cu lapte praf, cutii cu măști și alimente. În sală, așezate pe scaun așteaptă Vandana Cerchez și Fatoush, nora sa în vârstă de 21 de ani, care ține în brațe bebelușul de doar o lună. Mama soacră, care a născut până acum 11 copii, și-a adus nora la cursurile de alăptare și de îngrijire a bebelușului, organizate de asociație și predate de moașa Ilenuța Aglițoiu, de la Programul pentru Sănătate Mame și Sugari (SAMAS).
Citeste si:
Un curs de alăptare pentru cele fără de informații
Moașa Lili, care lucrează la spitalul din Medgidia, îmbracă halatul cu inscripția SAMAS peste rochia lungă, cu flori roșii, și începe să pună întrebările despre starea de sănătate a mamei și a bebelușului. Fatoush, asemenea comunității în care a crescut, înțelege și vorbește greu limba română, dar soacra ei, deși nu în acte, are răspunsurile mai la îndemână. De pe scaunul din dreapta, Vandana povestește despre sângerările vaginale pe care le-a avut Fatoush în timpul sarcinii, despre care se spune că prevestesc un copil sănătos, despre regimul alimentar pe care fata încă îl ține și despre faptul că sugarul bea lapte praf din biberon și de la sânul Vandanei, care încă își mai alăptează gemenii născuți anul trecut.
Citeste si:
Cu răbdare, moașa Lili le explică că sângerările vaginale în timpul sarcinii nu sunt normale și nu sunt semnale pentru un copil sănătos, iar Fatoush poate mânca orice, nemaifiind nevoie de regimul alimentar impus în primele zile după operația de cezariană. După ce se asigură că e înțeleasă, începe să le explice femeilor cum să alăpteze bebelușul: de la poziția corectă, la numărul de mese pe zi și procesul de muls.
„De ce este bine să alăptezi? Pentru că este gratis, este cald și este laptele potrivit bebelușului tău” – așa argumentează moașa Lili, încercând să o convingă pe Fatoush că va reuși, dar va fi mai greu la început. Vandana are și ea un interes ca Fatoush să învețe să alăpteze, pentru că astfel nu se va mai trezi din somn că hrănească sugarul sau să aibă grijă de el atunci când este nevoie.
Citeste si:
Citește și: Caravana medicală din Castelu: între dorința de a ajuta și „cineva trebuie să o facă și pe asta"
Îngrijirea bebelușului în comunitatea săracă
Lili se pregătește pentru cursul de îngrijire a bebelușului, unde sunt așteptate vreo 15 tinere, însărcinate sau deja mame. În comunitatea de horahai, fetele renunță la școală după câteva clase, uneori nici patru, rămân însărcinate cu băiatul cu care sunt într-o relație de doar câteva luni, adesea nici patru, și nasc copiii, deseori mai mult de patru. Sunt copii care aduc pe lume copii, la marginea unei comune sărace, o margine care își vorbește propria limbă și care se adună în sala de sport, împinsă de la spate de Cristina Dan, cel mai nou membru al asociației.
Pentru că Cristina cutreieră ulițele și le cheamă la curs pe tinerele mame, scaunele pregătite în sala de sport se ocupă treptat, iar Lili își începe cursul. Le vorbește fetelor despre îngrijirea bebelușului: problemele care pot să apară la sugari, metodele de a-l liniști când este agitat, alimentația acestuia, modul în care trebuie spălat și frecvența cu care trebuie hrănit. De jos, fetele o urmăresc în tăcere, fără să aibă întrebări sau neclarități. Doar scâncetele bebelușilor o mai întrerup pe Lili.
Citeste si:
Pentru ea, aceasta este o experiență nouă. Ea nu a mai prezentat niciodată aceste informații în fața unui public atât de neștiutor, un grup compact de fete și femei fără educație, care trăiesc în sărăcie și care participă la curs, mânate poate, mai mult, de un pachet cu produse de îngrijire pe care îl vor primi la final. Scutecele, săpunul, absorbantele, cremele și gelurile de duș pentru bebeluși pot fi un motiv suficient pentru a sta pe scaun și a asculta ce spune o femeie înaltă, cu părul prins, care poartă cu halat alb peste o rochie roșie, chiar dacă nu înțeleg.
De unde să începem? De oriunde
„Știu că e greu, dar de undeva trebuie să începem”, spune Oana Ganea, sociolog și membru al asociației, în timp ce împachetează bagajele, pregătindu-se de plecare. Încarcă ce a rămas în mașină, se urcă la volan și conduce prin sat, să vadă unde stă una dintre cursante, pentru că nu crede. Nu crede că locuiește într-un loc de unde iese în evidență singurul geam de termopan, unde păturile acoperă zidul, iar o cârpă flutură drept perdea, lăsând să se vadă albia copilului abia născut.
Citeste si:
Pe stradă, Oana mai oprește motorul mașinii fie pentru a discuta cu Roxana, care a rămas însărcinată cu al treilea copil, deși are probleme cu inima, iar medicul i-a recomandat să nu mai aibă alt copil, fie cu alți curioși, care vor să ei ceva, dacă se dă sau s-a dat și nu pentru că vor să aibă orice, ci pentru că au nevoi. Copiii, plini de energie, se cațără pe mașină entuziamați. Oana demarează, după ce s-a asigurat că toți copiii s-au dezlipit de mașină și conduce înapoi spre casă, în timp ce pe drum mai rezolvă din probleme: un băiat s-a tăiat la mână, telefoane de la asistenta socială și planuri pentru programarea Roxanei la un doctor.
Câteva drumuri la mare vara și o serie de cursuri nu sunt suficiente pentru a rezolva problemele din comunitate, admit Oana și Iolanda. Tocmai de aceea, fetele din organizație vin de câțiva ani aici și gândesc programe pentru horahai. Dacă anul trecut, copii nu adunau propriul gunoi de pe jos și nu spuneau „mulțumesc”, azi o fac. Așa că dacă azi, tinerele mame nu știu cum să alăpteze și cum să se îngrijească pe sine și pe copiii lor, poate că anul viitor lucrurile nu vor mai sta așa. Pentru asta este nevoie de ani, nu de zile, de perseverență, nu de renunțare și de credința că lucrurile se pot schimba.
Citeste si:
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
