Cum se vor împărți cheltuielile restructurărilor de la Volkswagen
Volkswagen, cel mai mare producător auto din Europa, a demarat cea mai amplă restructurare din istoria sa, invocând o luptă existențială în fața concurenței din China, a tarifelor vamale americane tot mai greu de susținut și a capacității excedentare de producție ce se apropi de 2 milioane de unități/an în Europa - practic diferența față de volumele comercializate de grupul VAG pe continent înainte de pandemie.
Planul prevede analizarea unor alternative pentru patru uzine din Germania, care vor rămâne treptat fără modele de produs în următorul deceniu, precum și eliminarea a aproximativ 50.000 de posturi în plus față de reducerile anunțate anterior.
Un purtător de cuvânt al Volkswagen a refuzat să comenteze costurile, prezentate inițial de revista germană Der Spiegel. Sursa citată de Reuters a declarat că încetarea treptată a producției la uzinele din Emden și Zwickau ar costa aproximativ un miliard de euro pentru fiecare fabrică, în timp ce costurile pentru unitățile din Neckarsulm și Hanovra s-ar ridica la aproximativ două miliarde de euro fiecare.
Alte aproximativ 10 miliarde de euro ar urma să fie alocate cheltuielilor asociate eliminării a până la 60.000 de locuri de muncă la nivel mondial. Acordul asupra acestui plan de salvare reprezintă o victorie pentru conducere, după ce o înțelegere anterioară cu sindicaliștii permitea deja concedierea a 50.000 de angajați în Germania, CEO-ul Oliver Blume dorindu-și dublarea acestui total.
Grupul Volkswagen, înțelegere cu companii israeliene din zona de apărare
Grupul Volkswagen a ajuns la un acord preliminar cu compania israeliană Aurelius Capital, care prevede transformarea uzinei auto din Osnabrück într-o unitate pentru producția de echipamente militare. Planul de redresare al Volkswagen a lăsat sub semnul întrebării viitorul a patru fabrici din Germania, inclusiv al uzinei din Osnabrück, dar acest acord nu oferă opțiuni și pentru celelalte trei hub-uri de producție.
Potrivit planului prezentat pe 7 septembrie, Aurelius ar urma să preia participația majoritară la uzină împreună cu landul Saxonia Inferioară, regiunea în care Volkswagen își are sediul central. Proiectul ar putea asigura continuitatea fabricii cu o istorie de 125 de ani, unde urmează să se încheie producția de automobile vara viitoare. În prezent, singurul model care încă mai este asamblat acolo este Volkswagen T-Roc Convertible, care nu are urmaș direct ca parte a noii generații lansate anul trecut.
În cadrul unui „proiect inițial”, Aurelius și Saxonia Inferioară intenționează să colaboreze cu Rafael pentru posibila producție de sisteme și componente destinate apărării antiaeriene din Germania și Europa. „Facem un pas important pentru a deschide un nou viitor industrial pentru această fabrică”, a declarat CEO-ul Volkswagen Group, Oliver Blume, într-un comunicat, conform sursei citate.
Înțelegerea cheie din spatele planului de salvare al Volkswagen: Cum a obținut victoria CEO-ul Blume
Într-o ședință tensionată desfășurată în după-amiaza zilei de 2 septembrie, la sediul Volkswagen Group din Wolfsburg, trei dintre cei mai influenți oameni ai companiei au încercat să ajungă la un acord complicat, în timp ce producătorul auto, confruntat cu probleme majore, părea sortit să ajungă într-o criză majoră. Conform Automotive News, CEO-ul Oliver Blume, care urmărea să impună un plan de restructurare ce prevedea reduceri istorice de personal și puteau afecta 100.000 de angajați, purta discuții intense cu președintele Consiliului de Supraveghere, Hans Dieter Pötsch, și cu Olaf Lies, premierul influentului land Saxonia Inferioară, un acționar important al companiei.
Volkswagen, cel mai mare producător auto din Europa, cu peste 650.000 de angajați, se confruntă cu scăderea marjelor de profit, fiind prins între presiunea rivalilor chinezi și tarifele impuse de președintele american Donald Trump. Pentru a supraviețui, compania trebuie să-și reducă cheltuielile și să devină mai eficientă. În condițiile în care landul Saxonia Inferioară și sindicatele se opuneau ferm concedierilor și posibilei închideri a patru fabrici din Germania, perspectiva unui acord părea îndepărtată. Între timp, investitorii se temeau că Volkswagen ar putea fi „imposibil de redresat”.
Cu o zi înainte, Consiliul de Administrație al Volkswagen adoptase o poziție comună dură și transmisese că ia în serios convocarea unei adunări generale extraordinare a acționarilor. Aceasta ar fi putut ocoli Consiliul de Supraveghere pentru a aproba concedierile și separarea unor divizii, ceea ce ar fi slăbit influența altor tabere din cadrul companiei. Amenințarea recurgerii la ceea ce sursele au numit „opțiunea nucleară” a deschis calea către un compromis, pe fondul percepției tot mai puternice că eșecul negocierilor ar putea avea consecințe chiar mai grave decât concedierile avute în vedere.
Blume, Lies și Poetsch – fost director financiar al Volkswagen și CEO al Porsche SE, cel mai mare acționar al grupului – au început să contureze un acord, conștienți că trebuiau să acționeze rapid. Asta pentru că, privind în urmă, negocierile erau blocate încă de la începutul lui iulie, când planul lui Blume s-a lovit de opoziția sindicatelor. Discuțiilor li s-au alăturat Daniela Cavallo, influenta șefă a comitetului de întreprindere al Volkswagen, și Christiane Benner, lidera IG Metall, cel mai mare sindicat din Germania, și vicepreședinta Consiliului de Supraveghere al grupului.
Potrivit surselor, acordul prevedea ca producătorul auto să primească aprobarea pentru reducerea numărului de angajați, în timp ce planurile de transformare a diviziilor de autoturisme și componente în entități juridice separate urmau, în esență, să fie amânate. Landul Saxonia Inferioară, al doilea cel mai mare acționar al Volkswagen, s-a opus, la rândul său, planului de restructurare care prevedea eliminarea a 50.000 de locuri de muncă, pe lângă cele 50.000 de reduceri de posturi convenite anterior cu sindicatele. Și IG Metall s-a opus măsurii, lucru demonstrat de faptul că Blume nu a reușit să obțină un vot favorabil în acest sens în luna iulie.
