Comentarii pe articolul Va mai aduceti aminte?


Pariu

Codrut Cherestes la 3 Septembrie 2008, ora 10:50
Pariu
Interesant interviu domnule Butunoiu. Intamplator si eu am venit din Focsani (dupa terminarea liceului insa) si mi-am facut studiile universitare in Bucuresti, m-am casatorit si m-am stabilit aici. Este dificila tranzitia de la statutul de "provincial" la cea de locuitor al capitalei (desi un distins domn din Timisoara a sarit ca ars cand am folosit intr-o discutie acest termen; apoi mi-a si demonstrat de ce nu exista nici o ratiune de a apela un timisorean astfel). Cred ca important este sa-ti placa ideea de oras mare cu toate neajunsurile acestui lucru. Daca iubesti Bucurestiul poti sa ramai, daca nu ...
Pariul meu este legat de interlocutoarea dvs.: credeti, cu experienta pe care o aveti in domeniul resurselor umane, ca va accepta sa lucreze pentru altul mai mult de 3 - 4 ani? Dupa cum gandeste, eu zic ca nu. Evident, pentru a reusi pe cont propriu mai sunt necesare si alte calitati si un dram de sansa, dar cred ca nu o sa poata "supravietui" altfel. Eu unul, n-am putut.
George Butunoiu la 3 Septembrie 2008, ora 19:49
Draga Codrut, din cate stiu eu, "soarta" idealistilor (incurabili) e sa ramana angajati, nu antreprenori. Intrebarea (de fapt, ideea de baza a intregului articol, ce reiese chiar din prima fraza) este: "Dupa cate luni de la prima angajare se va alege praful de tot acest idealism?" 3, 6, 36? Bineinteles ca LP va sari ca arsa si va spune ca "niciodata!". Nici nu sunt sigur ce ar trebui sa-i doresc: sa aiba dreptate, sa nu aiba...? Poate o sa ne mai scrie ceva peste un an, peste doi, sa vedem si noi continuarea.
GB

  Inapoi la articolul Va mai aduceti aminte?

Setari Cookie-uri