Aiureli

Aiureli si iar aiureli. In publicitatea din Romania salariul este plafonat de mai bine de zece ani, mai ales la nivel national, cat despre bonusuri, ele nu s-au mai miscat de vreo 15 ani. Deci, acelasi salariu, aceleasi bounusuri, minus tichete cadou, minus prime, minus alte bonusuri asa zise nonsalariale,minus masina, minus telefon, minus decontare transport, plus cresterea pretului la toate produsele, inclusiv si mai ales a utilitatilor, egal MINUS ZERO. Publicitatea este un mare MIT in Romania, mai ales ca afacerile mari se fac pe cumetrii, iar afacerile mici si mijlocii abia isi duc zilele. Este un concept care este foarte putin pus in practica in cadrul bugetelor companiilor (stiti ca exista companii care isi fac putina publicitate intr-un an si apoi nu mai fac dceloc cica pentru ca nu a avut nici un efect, asteptand totul sau nimic de l a publictate?). Nu numai ca nu exista un cult pentru publicitate, ca suflet al comertului asa cum zic americanii, ci nu exista nici strategie. Astfel ca, deocamdata si pentru companiile de publicitate efortul este mare cu rezultate relativ nesatisfacatoare. Lucrez de peste 14 ani intr-o asa zi mare firma de publicitate nationala si de peste zece ani pierd, pierd si iar pierd. Pe langa asta, la noi, nici conceptul de HR nu prea are efect pentru ca, dupa parerea mea, se cere mult prea mult si se da extrem de putin. Cu cat ai mai multa experienta, pregatire si forta sau creativitate, cu atat sansele tale sunt mai mici, se pare ca este prea calificat si, cred eu sau cred ei, ai putea fi periculos, nici de cum valoros!? Si inca ceva, in tara asta, atata timp cat va exista salariul minim pe economie, neexistand concurenta salariala, piata muncii va fi plafonata la acest salariu minim, de care tine cont doar sectorul privat si se limiteaza la el, asa incat s-a ajuns sa-ti doresti sa lucrezi la stat, unde stresul este mai mic, programul fix, competenta si productivitatea zero, dar salariul mare. Si tot creste. La privati, nu ai somn, te gandesti cum sa-ti mai vinzi marfa, ce strategie sa mai aplici, cum sa intri pe geam daca te da afara pe usa, cum sa-i zambesti mitocanului care nu pricepe o iota din ce-i explici si sa-i mai tot explici, sa tii si gestiune,si caserie, sa faci si teren si munca de birou, si secretariat si munca de agent, sa cari, sa stergi, sa speli, sa mergi la banca, sa mergi la posta, sa te intorci, sa mai dai cateva telefoane si s-o iei iar din loc. Seara cand ajungi acasa, scoti din geanta catastifele si-ti faci contablitatea si bilantul zilei, Adormi fain frumos cu nasul pe masa si visezi cum, alergand spre un client, un bou iti loveste masina, te trezesti, iti bei cafeaua in timp ce te incalti si pleci dand cu banul in gand incotro s-o iei, pe ruta care ai visat-o azinoapte, pe cea pe care ai stabilit-o ieri? In drum iti vine o idee: daca ma opresc aici si am noroc? Faci o incercare, de prea putine ori merge tactica cu am fost in zona si m-am gandit sa nu va ocolesc, de cele mai multe ori stai si faci anticamera ca la guvern. Si asa se duc zilele tale, si anii si cand te uti in buzunar e gol.