Discriminarea pozitiva

Ideea ta nu e deloc rea, dar ai uitat sa adaugi un lucru: din pacate suntem UN POPOR DE OAMENI LENESI, asteptam sa ni se dea, sa ni se ofere; sa obtinrm ceva fara sa meritam sau sa muncim pentru asta; starea in care ne aflam toata natiunea, ne-o meritam; pana nu "deschidem ochii" macar o parte dintre noi pentru ca restul sunt inconstienti de ce ni se intampla, nu vom schimba nimic;
Credite s-au dat pentru ca s-au cerut si a fost concurenta intre banci, cine sa dea mai mult, sa castige cota de piata; bancile, acum au de suferit ca nu prea mai au solutii de recuperare si acum suntem cu totii impotriva lor, acum cand isi cer banii inapoi; oare de ce le uram atat, ca atunci cand am luat banii ne-a placut, nu? Alexandra

Nici nu indraznesc macar sa nu fiu de acord cu tine. Nu trebuie decat sa ne amintim de "Morometii" si sa vedem cat de aproape suntem de situatia descrisa in roman. "Moromete! Fonciirea!" "N-am ba Jupuitule, de unde sa am. Ce nu-ti dadeam eu daca aveam?" sau toata chestiunea cu Marmoros Bank.

Asa ca da, ai dreptate. Dar nu sunt chiar toti romanii lenesi. Sau mai bine zis nu sunt mereu lenesi. Uneori, pe ici pe colo, apare cate o initiativa concreta care daca nu e sufocata in fasa de mirobolantele prevederi fiscale ajunge si fructifica. Cu tristete sunt iar de acord cu tine si recunosc ca sunt putine astfel de initiative, sunt timide, dar orice lucru care misca ceva in directia deblocarii unor situatii, e bun.
Am fost invatat ca atunci cand un dezastru natural sau uman se intampla, daca esti in acel moment un om in masura sa poti ajuta, exista un moment in derularea evenimentelor in care esti pur si simplu coplesit de sentimentul de neputinta si incepi sa crezi ca toate eforturile tale de a salva vieti sau a minimiza pagube sunt inutile. Este un moment foarte asemanator, in termeni metaforici desigur, cu pragul alergatorilor la atletism, cand singurul impuls este de a ceda si a opri cursa. Ce e de facut?

Solutia este relativ simplu de exprimat: ajuta cate un om pe rand. Ranit cu ranit, caz cu caz, pentru simplul motiv ca nu poti fi in doua locuri deodata. Nu ii vei putea salva pe toti, dar pe de alta parte pe unii ii vei salva.

Am facut paralela asta pentru ca si in social si mai ales in socialul romanesc, situatia e similara, la o scara insa mult mai mare. De ce s-au imprumutat oamenii, astfel incat sa ajunga intr-o situatie de blocaj? Unii din cupiditate, altii din dorinta de a isi satisface nevoi mai mult sau mai putin necesare, altii din nevoi reale, altii din nesocotinta sau nestiinta samd. Dar indiferent de motiv, decizia unui individ de a se imprumuta la o banca, si care ulterior il duce in prapastie nu este importanta la nivel macro. Insa multiplicand aceasta decizie individuala cu cifrele aratate in articol, constatam ca avem o problema.

Recomandam blogul rosocialbusiness nu numai pentru idee in sine ci si pentru faptul ca surprinde exact aceste doua lucruri:

- faceti ce puteti, cu ce aveti, acolo unde sunteti
- economie si implicit viata sociala fara oameni nu se poate

Si eu impartasesc oarecum opinia ta: buba trebuie sa se sparga ca sa curga puroiul din ea, numai ca daca trecem comparatia in social, observam ca la noi e o buba foarte mare a carei spargere poate insemna insasi pieirea organismului. Unii spun ca si ce daca. Sa o ia naiba de tara si sa votam in viitor care la Sofia, care la Budapesta sau la Kiev, adica sa se taie placinta numita Romania si sa o ia altii. Nu sunt patriotard si nu ma inflamez usor la idei din genul asta, dar iar vin si spun: sa mai citim odata Morometiisi alte asemenea scrieri si sa vedem ca nici o natie care a fost oprimata, impartita sau scindata sau stearsa din istorie nu s-a multumit cu statutul asta. S-au facut revolutii, s-au facut razboaie.

Am intalnit si opinia ca razboiul e in definitiv un lucru bun, un mecanism de asanare sociala, dar cei ce spun asta nu au vazut cum arata razboiul. Si eu ii numesc pe astia "razboinici de cazarma" care striga mai tare ca toti ca vor la lupta dar se scapa pe ei la primul glonte si apoi striga dupa mama si dupa Dumnezeu, doua notiuni pe care le foloseau destul de des pentru injuraturi.

Am facut un pic divagatia asta cu razboiul pentru ca exista foarte multe premize sociale si economice in momentul de fata, pentru asa ceva. Nu e nevoie de un al treilea razboi mondial, dar chiar si revoltele de strada sunt ceva deloc de dorit.

Recomand iarasi Thomas Childers, un profesor de istorie american, ale carui prelegeri despre perioada anilor 1920 - 1945 in Germania sunt mai mult decat edificatoare. Ascultandu-l am fost socat sa constat cate stereotipuri, lozinci si dogme folosite de Partidul Nazist in perioada alegerilor de dinainte de 1933 sunt reiterate astazi, chiar aici la noi in Miorita Land, plecand de la principiul ca daca generatiile de azi nu au trait atunci, nu au de unde sa stie sau sa intuiasca implicatiile.

Iti multumesc pentru opinia ta.

In parte sant de acord cu voi , dar nu poti cataloga pe toti oameni lenesi .
Eu , sant pensionara , am avut si o afacere prospera , asa ca mi-am luat 3 credite , am fost la zi cu rambursarea pana cand ...nedeschizand ochi am fost tepuita si afacerea mi-a fost ,,furata " cu acte in regula . Pana am tras la tribunale , dosar DNA ,,,sa dovedesc falsul , nu am mai platit o parte din rate , doua banci m-au dat la recuperatori ....
A trebuit sa intru in insolventa cu societatea , asta ca persoana juridica .
Acuma nu mai am nimic , nici casa , nici societate .Recuperatori vin mereu la poarta mea , unde stau pana se va vinde casa .
Ce imi pot lua ?
Doar sufletul , dar asta nu il poate lua doar Dumnezeu .

Interesante comentarii si ma bucur ca inca exista oameni lucizi in tara asta. Daca ar fi unii dintre acestia si in functii de decizie cu siguranta am lua-o in directia care trebuie.

Tot ce vreau sa adaug la cele mentionate mai sus sunt doua proverbe romanesti, care ar trebui sa ne puna semne de intrebare tuturor si sa ne determine sa intelegem cine suntem si ce putem face sa progresam.

1 - "Intinde-te cat iti este plapuma" - ceea ce nu au facut cei mai multi dintre romanii care au ajuns in situatiile neplacute mentionate in articol.
2 - "Sa moara si capra vecinului" - poate ar fi cazul in aceste momente dificile sa invatam sa fim din nou OAMENI si sa facem ceva bine pentru altii ca sa ne fie si noua bine.

Realitatea colectiva este o suma a realitatilor individuale. Si eu am pierdut o afacere, am inceput apoi alta, sunt pe cale de a pierde si casa si din pacate asta e realitatea mea. Ma lupt zilnic pentru supravietuire, am perioade indelungate in care muncesc si 16 ore pe zi. Ca mine sunt iata si altii. Nu neg ca am facut si greseli serioase de management si asta, in orice economie, nu se iarta.
La noi insa lucrurile sunt grave in primul rand din cauza haosului generat de sus in jos. Cu o mentalitate retrograda si mojica a unei parti importante dintr-un popor te mai poti lupta, deoarece timpul te ajuta. Anumite lucruri se sedimenteaza si chiar daca suntem nitelus balcanici, in conditii de stabilitate economica si legislativa, se creaza anumite mecanisme ce pot fi intelese si cu care se poate lucra, chiar si cand sunt inechitabile intr-o anumita masura.
Dar cu haos generat de schimbari zilnice nu se poate lupta. Mirarea mea cea mai mare este ca inca mai sunt afaceri de mica anvergura ce supravietuiesc.
Suntem in situatia de a repara ce se mai poate, numai ca cineva vine mereu si smulge bandajele de pe rani si spune ca trebuiau facute altfel.

Romanii nu sunt lenesi nici in particular si nici in general. Numai ca ne-lenea se manifesta in directii nu intotdeauna morale, legale si benefice. Iar cei ce conduc sunt cu adevarat alesii poporului, si asta inca dinainte de Cuza, pentru ca nu fac nimic altceva decat sa dea poporului ce cere.