Recunosc inca din start ca ma consider norocos ca nu sunt acum elev de liceu si multumesc providentei pentru faptul ca am dat “examenul de maturitate” pe un sistem ce nu se schimbase de cativa ani, un sistem relativ stabil si predictibil. Recunosc de asemenea, din pacate, ca sunt fericit ca nu sunt profesor in sistemul educational romanesc actual, ca nu trebuie sa imi castig existenta dintr-un salariu de mizerie, intr-un mediu mult sub nivelul UE, cu elevi din generatii care “isi cunosc drepturile” dar tind sa “isi uite” obligatiile.
Urmeaza cateva date “seci”, dar, spun eu, relevante. In Romania de astazi peste 40% dintre adolescentii de 15 ani si peste 38% dintre elevii de clasa a patra citesc cu dificultate. In UE, media este de doar 17%. Mai mult de 150.000 de romani nu stiu DELOC carte si, precum in Evul Mediu, sunt nevoiti sa isi puna amprenta in loc de semnatura.
Conform unui raport UNICEF, in perioada 2000-2009 circa 20% dintre elevi au renuntat la scoala in Romania. Principala cauza – costurile ridicate pentru a-i mentine in sistemul de invatamant. Da, teoretic liceul/scoala generala sunt gratuite dar, in practica, pentru a-ti tine copilul sa invete trebuie sa platesti cateva sute de euro pe semestru reprezentand costul cartilor, al hainelor,al rechizitelor, fondul de clasa/scoala, renovare si asa mai departe. Sume pe care, intr-o tara cu salarii mult sub media UE, sunt aproape imposibil de imaginat, mai ales in mediul rural.
Sistemul educational din tara a fost afectat profund de o serie de reforme dictate in mare parte de “prioritatile politice” ale fortelor aflate la putere. Nu mai putin de 16-17 schimbari ale sistemului au fost implementate de nu mai putin de 15 ministri pe parcursul a peste 20 de ani.
Ma uitam la televizor de-a lungul timpului si de fiecare data eram consternat sa aflu ca INCA O DATA se schimba sistemul de evaluare, INCA O DATA se schimba materiile BAC-ului, inca o data un Ministru cvasi-necunoscut si/sau cvasi-agramat vrea sa isi puna, prin declaratii pompoase, amprenta asupra unui sistem esential pentru viitorul oricarei tari. Hai sa schimbam INCA o data, schimbarea ce s-a...schimbat...uneori cu doar cateva luni in urma.
O idee similara o exprima si Mihai Musatoiu, jurnalist, in cotidianul DailyBusiness.ro. El arata cum s-a renuntat la un sistem educational promitator, revenindu-se la unul bolnav – totul, “dintr-o intorsatura din condei”.
(foto - Liviu Pop, actualul Ministru al Educatiei)
Hai sa promitem profesorilor salarii mari, sa luam voturi, ca apoi sa le reducem solda. Ca idee, un profesor cu ultimul grad luat, cu sporuri si dirigentie abia atinge 1.600-1.800 de lei/luna in conditiile in care in alte state membre ale Uniunii solda lunara se numara in mii de euro. De ce se poate la altii? Simplu. Pentru ca acele guverne recunosc ca educatia este un pilon esential al dezvoltarii oricarui stat si daca nu incurajezi acei profesori, vor pleca din sistem/tara in cautarea unui mediu care, cu adevarat, sa puna pret pe cunostintele lor. Sau vor ramane dar sa nu te miri ca nu vor fi motivati si vor preda “cu lehamite”.
Mai mult, hai sa ii punem pe profesori, “de la Minister ordine”, sa completeze sute de “hartoage” anual pentru ca astfel SIGUR vor avea timp sa se ocupe si de ceea ce este, de fapt, esential in activitatea lor – sa ii invete pe copii. Sesizati ironia, va rog. Am sunat cativa profesori pentru a afla unele dintre activitatile scolare pe care le intreprind ei. Mie, personal, mi se par cel putin indoielnice din punct de vedere al utilitatii in sistemul educational dar in mod clar profund consumatoare de energie. Printre ele, enumar:
- Obligatia profesorilor de a da elevilor teste initiale la inceputul fiecarui an. Lucru bun, de altfel, dar urmatorul punct pare cel putin aberant – fiecare nota sa fie ulterior DISCUTATA si DEZBATUTA cu fiecare parinte in parte, nota putand fi contestata. Calculati d-voastra cat ii ia unui profesor sa realizeze acest lucru, timp ce ar putea fi folosit, evident, in scopuri mult mai productive.
- Urmarirea permanenta a fiecarui elev in parte si realizarea + completarea permanenta a fisei elevului respectiv. Profesorul raspunde de fiecare fisa in parte.
- Indiferent de experienta in domeniu, chiar si profesorii ce activeaza in invatamant de peste 30 de ani sunt obligati sa realizeze planuri de lectie extrem de detaliate, cu date, clase si scopuri aferente.
- Mai mult, din discutiile purtate cu cadre didactice, am aflat ca “cei de la Minister” ii pun “sa faca multe hartoage” dar de fapt nici ei nu stiu exact ce vor. “Terminologia folosita de ei este gresita, uneori nici ei nu stiu ce ne cer!”, spune, indignata, o profesoara de scoala generala din Bucuresti.
Si lista ar putea continua.
NU sunt total impotriva birocratiei. Este si ea utila. Insa atunci cand birocratia ajuta doar pe anumiti inspectori sa arate superiorilor “Uite! Fac si eu ceva! Da-mi banii!”, atunci cand birocratia impiedica insasi educarea elevilor, atunci cand birocratia diminueaza energia profesorilor, clar este “ceva putred in Romania”. Sau cel putin in sistemul educational.
Unele lucruri ar putea fi insa indreptate.
Profesorii, chiar si in acest sistem bolnav, ar trebui sa incerce sa ofere elevilor modele de invatare mai eficiente dar si mai captivante. Citeam recent despre anumite practici folosite in sistemul educational din tarile nordice care ar putea fi implementate, cu minim efort, si in scolile din Romania. Printre ele as enumera:
- Crearea unui site/blog al clasei/scolii in care profesorii/directorii sa scrie toate regulile, sa ii mentioneze pe cei mai buni elevi si rezultatele lor, sa atentioneze, in privat, parintii in cazul anumitor nereguli. Acest mediu ar putea fi folosit si de catre parinti pentru a comunica, direct, online, de oriunde, cu profesorii. Nu au timp profesorii/dirigintii sa se ocupe? Nicio problema: sunt sigur ca unii elevi din clasele de informatica vor fi fericiti sa se implice in astfel de activitati.
- Trimiterea de chestionare catre parintii elevilor ce abia intra in clasa a V-a/IX-a pentru ca profesorii/dirigintii sa cunoasca ce aptitudini dar si ce potentiale probleme au avut de-a lungul timpului elevii. Acestea ar putea inlocui testele de inceput de an care ar arata doar un nivel de invatare (uneori “tocit”) dar nu ar sublinia, cu adevarat, posibile aptitudini ale elevilor care merita a fi scoase in evidenta.
- Organizarea de sedinte/intalniri online cu parintii care lucreaza la distanta, prin retele sociale sau sisteme precum Skype.
- Incurajarea comunicarii si a dialogului in clasa, lectii deschise, integrarea mijloacelor moderne de predare – proiectoare, computere, tablete, Internet etc. De asemenea, scoaterea in evidenta a actiunilor pozitive, a notelor mari, mai degraba decat lucruri negative.
As putea sa mai scriu pagini despre sistemul de invatamant din Romania, atingand puncte precum educatia “de acasa” a elevilor si comportamentul acestora in scoli, sedintele “cu parintii” dupa modelul comunist, comunicarea profesor-elev, camerele de supraveghere de la BAC si scandalurile aferente subiectelor deja cunoscute de unii, diplomele (ne)recunoscute international oferite de facultatile din Romania, disponibilizari si numiri de directori pe criterii politice, insa poate ca cel mai bine ar fi sa va las pe DUMNEAVOASTRA, cei ce aveti/ati avut contact cu invatamantul pentru, sa va exprimati, deschis dar civilizat, parerea.
Ce considerati ca ar trebui modificat la sistemul de invatamant din tara? Cum vi se pare actualul sistem? Va incurajez sa va exprimati parerile.
Urmeaza cateva date “seci”, dar, spun eu, relevante. In Romania de astazi peste 40% dintre adolescentii de 15 ani si peste 38% dintre elevii de clasa a patra citesc cu dificultate. In UE, media este de doar 17%. Mai mult de 150.000 de romani nu stiu DELOC carte si, precum in Evul Mediu, sunt nevoiti sa isi puna amprenta in loc de semnatura.
Conform unui raport UNICEF, in perioada 2000-2009 circa 20% dintre elevi au renuntat la scoala in Romania. Principala cauza – costurile ridicate pentru a-i mentine in sistemul de invatamant. Da, teoretic liceul/scoala generala sunt gratuite dar, in practica, pentru a-ti tine copilul sa invete trebuie sa platesti cateva sute de euro pe semestru reprezentand costul cartilor, al hainelor,al rechizitelor, fondul de clasa/scoala, renovare si asa mai departe. Sume pe care, intr-o tara cu salarii mult sub media UE, sunt aproape imposibil de imaginat, mai ales in mediul rural.
Sistemul educational din tara a fost afectat profund de o serie de reforme dictate in mare parte de “prioritatile politice” ale fortelor aflate la putere. Nu mai putin de 16-17 schimbari ale sistemului au fost implementate de nu mai putin de 15 ministri pe parcursul a peste 20 de ani.
Ma uitam la televizor de-a lungul timpului si de fiecare data eram consternat sa aflu ca INCA O DATA se schimba sistemul de evaluare, INCA O DATA se schimba materiile BAC-ului, inca o data un Ministru cvasi-necunoscut si/sau cvasi-agramat vrea sa isi puna, prin declaratii pompoase, amprenta asupra unui sistem esential pentru viitorul oricarei tari. Hai sa schimbam INCA o data, schimbarea ce s-a...schimbat...uneori cu doar cateva luni in urma.
O idee similara o exprima si Mihai Musatoiu, jurnalist, in cotidianul DailyBusiness.ro. El arata cum s-a renuntat la un sistem educational promitator, revenindu-se la unul bolnav – totul, “dintr-o intorsatura din condei”.
(foto - Liviu Pop, actualul Ministru al Educatiei)
Hai sa promitem profesorilor salarii mari, sa luam voturi, ca apoi sa le reducem solda. Ca idee, un profesor cu ultimul grad luat, cu sporuri si dirigentie abia atinge 1.600-1.800 de lei/luna in conditiile in care in alte state membre ale Uniunii solda lunara se numara in mii de euro. De ce se poate la altii? Simplu. Pentru ca acele guverne recunosc ca educatia este un pilon esential al dezvoltarii oricarui stat si daca nu incurajezi acei profesori, vor pleca din sistem/tara in cautarea unui mediu care, cu adevarat, sa puna pret pe cunostintele lor. Sau vor ramane dar sa nu te miri ca nu vor fi motivati si vor preda “cu lehamite”. Mai mult, hai sa ii punem pe profesori, “de la Minister ordine”, sa completeze sute de “hartoage” anual pentru ca astfel SIGUR vor avea timp sa se ocupe si de ceea ce este, de fapt, esential in activitatea lor – sa ii invete pe copii. Sesizati ironia, va rog. Am sunat cativa profesori pentru a afla unele dintre activitatile scolare pe care le intreprind ei. Mie, personal, mi se par cel putin indoielnice din punct de vedere al utilitatii in sistemul educational dar in mod clar profund consumatoare de energie. Printre ele, enumar:
- Obligatia profesorilor de a da elevilor teste initiale la inceputul fiecarui an. Lucru bun, de altfel, dar urmatorul punct pare cel putin aberant – fiecare nota sa fie ulterior DISCUTATA si DEZBATUTA cu fiecare parinte in parte, nota putand fi contestata. Calculati d-voastra cat ii ia unui profesor sa realizeze acest lucru, timp ce ar putea fi folosit, evident, in scopuri mult mai productive.
- Urmarirea permanenta a fiecarui elev in parte si realizarea + completarea permanenta a fisei elevului respectiv. Profesorul raspunde de fiecare fisa in parte.
- Indiferent de experienta in domeniu, chiar si profesorii ce activeaza in invatamant de peste 30 de ani sunt obligati sa realizeze planuri de lectie extrem de detaliate, cu date, clase si scopuri aferente.
- Mai mult, din discutiile purtate cu cadre didactice, am aflat ca “cei de la Minister” ii pun “sa faca multe hartoage” dar de fapt nici ei nu stiu exact ce vor. “Terminologia folosita de ei este gresita, uneori nici ei nu stiu ce ne cer!”, spune, indignata, o profesoara de scoala generala din Bucuresti.
Si lista ar putea continua.
NU sunt total impotriva birocratiei. Este si ea utila. Insa atunci cand birocratia ajuta doar pe anumiti inspectori sa arate superiorilor “Uite! Fac si eu ceva! Da-mi banii!”, atunci cand birocratia impiedica insasi educarea elevilor, atunci cand birocratia diminueaza energia profesorilor, clar este “ceva putred in Romania”. Sau cel putin in sistemul educational.
Dar este usor sa iei hotarari in spatele unui birou fara sa vezi "pe propria-ti piele" care sunt efectele practice ale acelor decizii, nu-i asa?
Si totul, indirect, se rasfrange asupra elevilor
Din nou, recunosc, da. Nu as vrea sa fiu in pielea tanarului care, chiar de doreste sa invete, sta tot timpul in tensiune intrebandu-se “oare dupa ce model voi da examenele anul acesta?!” sau “oare cu cine o sa studiez matematica la anul intrucat profesorului de acum «i s-a luat» si pleaca din tara?!”.Unele lucruri ar putea fi insa indreptate.
Profesorii, chiar si in acest sistem bolnav, ar trebui sa incerce sa ofere elevilor modele de invatare mai eficiente dar si mai captivante. Citeam recent despre anumite practici folosite in sistemul educational din tarile nordice care ar putea fi implementate, cu minim efort, si in scolile din Romania. Printre ele as enumera:
- Crearea unui site/blog al clasei/scolii in care profesorii/directorii sa scrie toate regulile, sa ii mentioneze pe cei mai buni elevi si rezultatele lor, sa atentioneze, in privat, parintii in cazul anumitor nereguli. Acest mediu ar putea fi folosit si de catre parinti pentru a comunica, direct, online, de oriunde, cu profesorii. Nu au timp profesorii/dirigintii sa se ocupe? Nicio problema: sunt sigur ca unii elevi din clasele de informatica vor fi fericiti sa se implice in astfel de activitati.
- Trimiterea de chestionare catre parintii elevilor ce abia intra in clasa a V-a/IX-a pentru ca profesorii/dirigintii sa cunoasca ce aptitudini dar si ce potentiale probleme au avut de-a lungul timpului elevii. Acestea ar putea inlocui testele de inceput de an care ar arata doar un nivel de invatare (uneori “tocit”) dar nu ar sublinia, cu adevarat, posibile aptitudini ale elevilor care merita a fi scoase in evidenta.
- Organizarea de sedinte/intalniri online cu parintii care lucreaza la distanta, prin retele sociale sau sisteme precum Skype.
- Incurajarea comunicarii si a dialogului in clasa, lectii deschise, integrarea mijloacelor moderne de predare – proiectoare, computere, tablete, Internet etc. De asemenea, scoaterea in evidenta a actiunilor pozitive, a notelor mari, mai degraba decat lucruri negative.
As putea sa mai scriu pagini despre sistemul de invatamant din Romania, atingand puncte precum educatia “de acasa” a elevilor si comportamentul acestora in scoli, sedintele “cu parintii” dupa modelul comunist, comunicarea profesor-elev, camerele de supraveghere de la BAC si scandalurile aferente subiectelor deja cunoscute de unii, diplomele (ne)recunoscute international oferite de facultatile din Romania, disponibilizari si numiri de directori pe criterii politice, insa poate ca cel mai bine ar fi sa va las pe DUMNEAVOASTRA, cei ce aveti/ati avut contact cu invatamantul pentru, sa va exprimati, deschis dar civilizat, parerea.
Ce considerati ca ar trebui modificat la sistemul de invatamant din tara? Cum vi se pare actualul sistem? Va incurajez sa va exprimati parerile.
