Raluca Kisescu a fost director de marketing si responsabila de activitatea de CSR a Avon timp de 11 ani, perioada in care a inceput sa se implice in activitati de voluntariat. A intrat in lumea Hospice Casa Sperantei in primavara anului 2016 si de atunci strange donatii si alearga la semimaratoane si maratoane pentru organizatie. Si-a convins apropiatii sa faca acelasi lucru si a povestit cum a ajuns sa isi doneze timpul intr-un interviu acordat wall-street.ro, partener media al Hospice Casa Sperantei in proiectul Romania fara Hospice.

Raluca Kisescu a inceput sa se implice in activitati de voluntariat in timp ce lucra pentru compania de cosmetice Avon. “Nu sunt un model de urmat, consider ca voluntariatul meu este unul in limite decente, dar nu de podium. Probabil ca declicul s-a produs in context profesional, in perioada cand am devenit responsabila de activitatea de CSR pentru Avon in calitatea mea de director de marketing”, povesteste Kisescu.

Primele activitati relevante de voluntariat in contextul campaniilor de CSR Avon sunt reprezentate de platforma de crowdfunding care conecteaza achizitiile de produse dedicate campaniilor cu directionarea voluntara catre persoane fizice sau proiecte care sa aiba legatura cu cauzele sustinute. A doua este reprezentata de mobilizarea constanta la marsurile roz de constientizare a luptei impotriva cancerului la san.

Raluca Kisescu a auzit prima oara de Hospice in cadrul Avon, organizatia fiind unul dintre beneficiarii proiectelor de sponsorizare din cadrul campaniei de constientizare a luptei impotriva cancerului la san. “Pentru cei care, pe buna dreptate intr-un context atat de gaunos din tara asta, ar ridica o spranceana a intrebare, raspund: sponsorizarile erau aprobate de un comitet, erau validate din perspectiva medicala de consultanti de specialitate, iar eu am ajuns la sediul Hospice la cateva luni dupa ce am renuntat la jobul de la Avon, in timpul perioadei mele sabatice”, explica Kisescu, care, in prezent are o companie de consultanta.

Raluca a ajuns in vizita la Hospice pe 8 martie 2016, la invitatia fotografului Tibi Capudean. “Ulterior, am aflat ca Mirela Nemtanu, fost Corporate Affairs la L’oreal, cu care nu impartisem o concurenta nesanatoasa, ci o admiratie profesionala si o scena de conferinta de CSR, a ajuns CEO la Hospice. Ne-am auzit la telefon si, dupa tentative de “o cafea”, am ajuns la un semimaraton pentru Hospice. A fost al doilea semimaraton pentru mine si am decis sa il alerg pentru ei. Recunosc sincer ca prima data am ales tot o cauza legata de cancer, dar asociatia respectiva m-a dezamagit din perspectiva colaborarii. Hospice mi-a dat incredere ca stie ce face, mi-a demonstrat ca are capacitatea sa profite de voluntari in sensul bun, prin organizare, implicare si inima, aducand multi sustinatori si sporindu-si permanent fondurile printr-un management superior”, isi aminteste Kisescu.

Pana acum a alergat doua semimaratoane si primul maraton. Si-a convins tatal si fiul sa sa implice si impreuna au alergat o cursa populara. A convins-o o verisoara sa care a alergat, la randul ei, primul maraton, sa isi doneze ziua de nastere catre Hospice. “I-am innebunit pe toti prietenii reali sau virtuali sa doneze cu fiecare alergare a mea sau a familiei”, spune Kisescu.

Intrebata de ce "voluntariaza", aceasta raspunde: “Pentru ca si eu cred ca <<We need to demand more from businesses than just profits. Businesses should invest more in society>>. Si acest lucru este valabil si la nivel personal. Nu ma simt bine daca nu fac bine”.

Cum ar arata Romania fara Hospice?

Fara Hospice, Romaniei i-ar lipsi serviciile necesare pentru tratarea persoanelor cu boli incurabile. “(n.r. Romania fara Hospice ar fi) fara servicii complete si gratuite de ingrijire paliativa pentru aproximativ 30.000 de copii si adulti cu boli incurabile, precum si pentru familiile acestora. Acesta este numarul celor care au beneficiat in peste 25 de ani de existenta a fundatiei de serviciile sale. In total sunt aproximativ 170.000 de persoane care ar avea nevoie de astfel de servicii la nivelul unui an”, raspunde Kisescu.

Un procent din castigurile personale ar trebui directionat catre actiuni de caritate, considera Kisescu: “Cred ca ar trebui sa luam in calcul un procent din castiguri care sa fie destinat caritatii, in aceeasi masura in care luam in calcul un procent destinat cheltuielilor neprevazute si altul relaxarii. Este o forma de igiena mentala si sufleteasca. Cine stie, poate la un moment dat, un model de organizare sociala se va gandi la o taxa pe venit destinata caritatii, pentru ca efortul organizatiilor care au nevoie de donatii sa se concentreze direct pe beneficiari, nu pe gasirea resurselor”.

Cum convingi o persoana sa devina voluntar?

Dupa experienta pe care a dobandit-o convingand persoane sa se alature la maratoane si sa doneze pentru cauzele pentru care alearga, Raluca are mai multe variante pe care le-ar folosi pentru a convinge oamenii sa devina voluntari.

“Versiunea scurta: Love is the answer!
Versiunea lunga: poate acum, in cercul tau, lucrurile se asaza bine si ai de toate, dar la un moment dat parintii tai vor ajunge la o varsta la care vor avea nevoie de spitalizare, servicii de ingrijire paliativa sau de alta natura. Atunci vei intelege ca nu poti sa rezolvi acest lucru in cercul tau mic si prietenos unde nu ai si un spital la dispozitie. Ca sa avem o societate functionala, avem nevoie sa voluntariem.
Versiunea motivationala: Nu te-ai nascut doar sa inregistrezi venituri cu care sa platesti facturi si sa consumi lucruri”, spune Kisescu.

Din ce in ce mai multe companii din Romania abordeaza domeniul de responsabilitate sociala. Unele se implica activ in cauze directe, iar rezultate sunt vizibile. Ceea ce ii lipseste, insa, domeniului este un marketplace, sustine Kisescu.

“Eu am crescut intr-o companie care crede in misiunea sa, dincolo de interesul comercial si care a actionat mereu in acest sens, nu doar a crezut declarativ. Am cunoscut, in diverse contexte profesionale, multe alte companii care procedeaza la fel. Recent, in cadrul unui proiect din zona testarii standardizate, BRIO, am intalnit cateva companii interesate sa sprijine educatia, o misiune cu tinta indepartata. Daca ar fi fost in interesul propriu imediat, ar fi ales ceva cu materializare mai rapida. Ceea ce lipseste poate donatorilor pe de o parte si organizatiilor beneficiare pe de alta parte este un marketplace bine structurat si masurat, care sa dea o perspectiva de ansamblu si o accesibilitate mai facila la donatii. Un fel de emag al CSR-ului”, a declarat Kisescu.

Sursa foto: Arhiva personala

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Anca Olteanu
Sunt redactor coordonator al publicației Retail.ro, parte din InternetCorp. Înainte am lucrat la site-urile Ziare.com și Wall-street.ro și la agenția de presă Mediafax, unde am fost reporter al departamentului Economic. Am absolvit Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității din București.

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Cariere »



Setari Cookie-uri