Acesta a a devenit “numarul magic” al lui Hillebrand – si cel care a dus la standardul pe care toti il acceptam astazi ca pe ceva absolut normal in mesajele text, scrie Los Angeles Times.

Este absolut suficient”, isi aduce aminte ca a gandit Hillebrand, in 1985, la varsta de 45 de ani. “Absolut suficient”.

Cercetatorul in comunicatii si o multime de alti colegi incercau sa puna la punct un plan de standardizare a tehnologiei ce urma sa permita telefoanelor mobile sa trimita si sa afiseze mesaje text. Din cauza lungimii de banda reduse si a retelelor wireless din acea vreme, fiecare mesaj trebuia sa fie cat mai scurt posibil.

Inainte de experimentul nu foarte stiintific ce-i drept, Hillebrand a discutat in contradictoriu cu un prieten care sustinea ca 160 de caractere nu sunt nici pe departe suficiente. “Prietenul meu spunea ca piata nu va accepta asa ceva. Eu eram mai optimist”.

Se pare ca Hillebrand a avut dreptate. Mesageria text a devenit sistemul principal de comunicare pe plan global, americanii trimitand mai multe mesaje decat numarul de apeluri, conform unui studiu Nielsen pe 2010.

Totodata mesajele text au devenit surse importante de venituri pentru operatorii telecom. Giganti precum Verizon Wireless si AT&T taxeaza fiecare cu 20-25 centi mesajul, sau 20$ mesaje nelimitate. Verizon are 86 milioane de abonati in timp ce AT&T ofera servicii wireless catre 78,2 milioane.

Pana si reteaua Twitter a adoptat sistemul lui Hillebrand, limitand un mesaj la 140 de caractere si pastrand celelalte 20 pentru adresa unica a utilizatorului.

Bineinteles in 1985 creatorii Twitter probabil ca inca se jucau cu masinute si cuburi.

Ca presedinte al Global System for Mobile Communications (GSM), institutie care seta standarde pentru majoritatea jucatorilor de pe piata mobila globala, Hillebrand a fost primul care a lansat pe piata ideea mesajelor text de 160 de caractere, in 1986. Toate celularele si telefoanele mobile, au decis cei de la GSM, vor trebui sa includa suport pentru mesaje scurte.

Citeste si:

Cautand o linie de date care sa se potriveasca acestor micro mesaje, Hillebrand a venit cu ideea de a folosi o linie radio secundara care deja exista in retelele mobile. Aceasta linie era folosita pentru a trimite alerte catre telefonul mobil despre semnal. Apelurile se realizau de pe un semnal diferit.

“Cautam o modalitate ieftina de implimentare. In majoritatea timpului, linia aceea nu era folosita la nimic”, povesteste Hillebrand.

Initial, echipa inginerului nu a putut sa “inghesuie” decat 128 de caractere in acel spatiu, dar nu parea suficient. Cu usoare modificari precum si scoaterea anumitor caractere, numere si simboluri din sistem, au mai putut adauga inca 32 de caractere.

Intrebarea care ramanea era insa daca acest sistem va prinde vreodata la publicul larg. Neavand acces la studii pe aceasta tema, s-au bazat pe doua “argumente convingatoare”.

In primul rand, au descoperit ca majoritatea cartilor postale transmiteau mesaje care se incadrau in 150 de caractere.

In al doilea rand, au analizat un set de mesaje trimise pe Telex, o retea telegrafica pe atunci foarte folosita in mediul business. Desi sistemul nu avea limitari, transmisiile prin Telex aveau de obicei aceeai lungime cu a cartilor postale.

Hillebrand nu si-a imaginat, la data lansarii, cat de rapid urma sa se raspandeasca aceasta metoda de comunicare. Terminalele moderne din ziua de astazi ajuta utilizatorul si mai mult sa tasteze, multe modele anticipand cuvantul ce urmeaza a fi scris si completand literele lipsa.

Hillebrand locuieste in Bonn si, in ciuda faptului ca el a fost omul care a implementat limita de 160 de caractere/SMS, nu primeste nicio suma de bani din acest lucru. Nu exista drepturi de autor pentru mesajele text, neprimind o suma de bani la fiecare mesaj text trimis, asa cum primesc artistii, de exemplu.

In prezent Hillebrand locuieste in Bonn, fiind manager al Hillebrand & Partners, o companie de tehnologie ce se ocupa de consultari in domeniul patentelor. El a scris o carte despre crearea GSM-ului.