O dovada in plus sunt discutiile de la Consiliul Ministrilor Muncii din UE desfasurat joi la Luxembourg, cand cei 25 au incercat sa ajunga la o solutie comuna in legatura cu programul de lucru al salariatilor, respectiv plafonul de ore saptamanal, si posibilitatea ca el sa fie negociat direct cu patronul. Chestiunea in cauza, dezbatuta in vederea modificarii directivei europene privind timpul de lucru, suscita dispute de peste doi ani, de cand a fost lansata ideea revizuirii directivei mentionate si a determinat impartirea statelor membre in doua tabere: cei care sustin mentinerea plafonului, cu scopul protejarii salariatilor impotriva unor abuzuri, si ceilalti, care doresc derogari de la directiva, aplicabile in functie de situatie.

Problema este insa ca fiecare grup dispune de minoritatea de blocaj care face imposibila adoptarea proiectului de modificare a directivei. Si daca in fata presei comisarul pentru politici sociale, munca si egalitatea de sanse, Vladimir Spidla, si Presedintia austriaca si-au exprimat speranta ca de data aceasta se va ajunge la un acord, cu riscul continuarii discutiilor tarziu in noapte, alti parteneri de discutii, care au preferat sa isi pastreze anonimatul, sustin ca situatia ramane inca blocata si se cauta solutii pentru un compromis care sa satisfaca toate partile. Intre cei care nu sunt de acord cu plafonarea numarului de ore saptamanal se numara, in primul rand, britanicii, care apreciaza drept Ťabuzivať aceasta masura, in Marea Britanie derogari de la directiva fiind stabilite de la caz la caz, intre angajator si salariat.

Ei sunt sustinuti de Germania si majoritatea noilor state membre, motivul fiind legat de libertatea de a-si alege programul in functie de capacitatea de munca a fiecaruia.

De cealalta parte a barierei, in capul listei se afla Franta, urmata de Suedia, Spania, Belgia si Italia, care cer, in numele protectiei salariatilor, limitarea numarului de ore.

O solutie care ar putea duce la deblocarea dezbaterii ar fi aceea de a acorda fiecarui stat membru posibilitatea de a nu limita numarul de ore saptamanal, daca situatia de pe piata fortei de munca o cere, mai spune sursa europeana.