"In Romania, pe termen scurt (3-5 ani) apreciez ca fiducia poate cunoaste o utilizare practica importanta in domeniul bancar, ca instrument de garantare a creditelor, avand in vedere avantajele pe care le prezinta, spre exemplu, fata de ipoteca clasica, si anume: timp scurtat de punere in executare si costuri mai reduse de executare si, in general, formalitati mai eficiente si mai rapide prin care banca isi poate executa garantia constituita", a declarat Daniel Moreanu, fost avocat in cadrul NNDKP si actual director juridic in cadrul Genesis Development/ID Grup, unul dintre cele mai importante holding-uri de pe piata romaneasca ce desfasoara activitati in domeniul imobiliar, al constructiilor si IT.

Practic, la acordarea unui imprumut pentru achizitia unei case, bancile ar putea inlocui ipoteca cu un contract de fiducie, ceea ce ar scurta considerabil, in cazul in care clientul se dovedeste rau-platnic, timpul pe care banca il pierde pentru valorificarea activului pus ca garantie. Fiducia garanteaza bancii ca ajunge mult mai repede la faza de evacuare a clientului din imobil, arzand etapa procesului de executare silita.

"Daca in viitor bancile nu vor folosi fiducia in locul ipotecii, inseamna ca sunt consiliate poate gresit si nu inteleg beneficiile acestui instrument juridic", apreciaza Moreanu.

Modelul de inspiratie al fiduciei („sora mai mare”) il reprezinta "trust-ul" de sorginte anglo-saxona, in raport de care exista insa diferente substantiale, in privinta scopului pentru care poate fi constituit sau al confidentialitatii.

Ce este fiducia si cum poate fi ea utilizata in practica

Fiducia, in sensul ei anglo-saxon de "trust" (incredere - in engleza), a aparut pe la 1.100-1.200 in Anglia, cand cavalerii ce acumulasera avere incercau sa isi protejeze domeniile si mosiile atunci cand se intorceau la razboi. Odata chemati din nou la lupta, ei trebuiau fie sa vanda averea acumulata pana atunci sau sa o lase mostenitorilor, ambele variante nefiind rationale din punct de vedere economic pentru ca, daca valorificau averea si nu se mai intorceau de la lupta, ea nu ramanea nimanui, dar si daca o lasau mostenitorilor era un risc pentru ca acestia puteau sa o iroseasca pana la intoarcerea cavalerului.

Asa ca, pentru a-si proteja averea, cavalerii dadeau spre administrare pamantul si imobilele oamenilor de incredere (trustee), in speta calugarilor. Ca urmare, Marea Britanie se bazeaza pe o experienta de noua secole in ceea ce priveste fiducia, insa americanii au ridicat-o la nivel de arta.

Potrivit statisticilor, in Statele Unite 20% din populatie are incheiata o anumita forma de contract de "trust", devenind deja populare si constituirea acestora in favoarea animalelor de companie.

In Marea Britanie, avocatii mentioneaza ca, mai cu seama in ultimii 10-15 ani, incheierea contratelor de "trust" a cunoscut o crestere fara precedent, chiar si pentru legislatia anglo-saxona.

"Trust-ul nu poate fi definit, dar se spune ca este limitat doar de imaginatia avocatilor", subliniaza Daniel Moreanu.

Citeste si:

Fiducia din Codul Civil Roman a fost introdusa in anul 2011, o data cu Noul Cod Civil (NCC), si are drept sursa de inspiratie institutia similara din Codul Civil Francez (la fiducie) unde a fost introdusa in anul 2007.

Fiducia reprezinta un contract prin care o persoana (fizica sau juridica, care poarta denumirea in Romania de „constituitor”, iar in UK/SUA de „settlor/grantor”) isi divizeaza/imparte bunurile si le transfera unui „administrator” (denumit in Romania „fiduciar”, iar in UK/SUA „trustee”) care le administreaza/foloseste intr-un anume scop stabilit de catre proprietar/constituitor, in folosul unei terte persoane (denumita in Romania „beneficiar”, iar in UK/SUA „beneficiary”).

Pe langa avantajele pe care bancile le pot obtine de pe urma contractului de fiducie, si persoanele fizice pot selecta un fiduciar pentru administrarea mai eficienta a averii sau transferul averii peste generatii, in cazul in care urmasii sunt incapabil fizic sau intelectual. Practic, marile familii de industriasi americani si-au conservat averea peste generatii prin intermediul "trust-urilor".

De asemenea, firmele pot apela la fiducie pentru a se proteja mai eficient de creditori in cazul insolventei. Un antreprenor poate sa distribuie averea si activele business-ului catre diversi fiduciari, astfel incat sa fie protejate de creditori daca afacerea intra in insolventa. Masa patrimoniala fiduciara este astfel protejata impotriva creditorilor.

Pe de alta parte, fiducia prezinta si dezavantaje in reglementarea romana, cea mai importanta fiind legata de cele cateva categorii determinate de persoane care pot avea calitatea de fiduciar (banci, SSIF-uri, asiguratori, notari, avocati), pe cand in doctrina anglo-saxona orice persoana juridica sau fizica poate deveni fiduciar (trustee).

In plus, daca in Marea Britanie sau Statele Unite fiducia are avantajul confidentialitati, la noi sufera de publicitate excesiva care poate ajunge, in cazul bunurilor imobile, la obligatia inregistrarii contractului de fiducie in nu mai putin de 4 registre publice diferite (cartea funciara, arhiva electronica, administratia financiara si autoritatea locala).

"In Franta, care a constituit modelul de inspiratie pentru fiducie, utilizarea practica a acesteia ramane limitata, aspect care ar fi trebuit sa reprezinte un semnal de alarma si pentru legiuitorul roman, care, din teama de a evita utilizarea fiduciei ca instrument de evaziune fiscala si de spalare a banilor, a introdus conditii foarte restrictive de utilizare practica, unele chiar excesive. Spre exemplu, in Romania contractul de fiducie trebuie incheiat intotdeauna si in mod obligatoriu la notar, aspect care, de pilda, chiar si in Franta este limitat la anumite cazuri", a mai explicat Moreanu.

Durata maxima pentru care poate fi constiuit un contract de fiducie in Romania este de 33 de ani, spre deosebire fata de modelul francez unde durata maxima este de 99 de ani.