Curtea a constatat ca, prin omisiunea legiuitorului de a reglementa in cuprinsul articolului 222 din CPP termenul si durata maxima a masurii preventive a arestului la domiciliu luate in procedura de camera preliminara si in cursul judecatii in prima instanta, se incalca libertatea individuala, libera circulatie, viata intima, familiala si privata, libertatea intrunirilor, munca si protectia sociala a muncii si este restrans exercitiul drepturilor sau libertatilor fundamentale, potrivit Mediafax.

Potrivit textului de lege analizat de judecatorii constitutionali, "(1) In cursul urmaririi penale, arestul la domiciliu poate fi luat pe o durata de cel mult 30 de zile", "(2) Arestul la domiciliu poate fi prelungit, in cursul urmaririi penale, numai in caz de necesitate, daca se mentin temeiurile care au determinat luarea masurii sau au aparut temeiuri noi, fiecare prelungire neputand sa depaseasca 30 de zile".

Acelasi articol stipuleaza ca "(3) In cazul prevazut la alin. (2), prelungirea arestului la domiciliu poate fi dispusa de catre judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul unde s-a constatat savarsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala".

De asemenea, textul de lege stabileste ca durata maxima a masurii arestului la domiciliu, in cursul urmaririi penale, este de 180 de zile. Totusi, niciunul dintre alineatele acestui articol nu stabileste perioada maxima de impunere a arestului la domiciliu, n procedura de camera preliminara si in cursul judecatii in prima instanta. Decizia este definitiva si general obligatorie.