Dupa data de 24 septembrie aceste bunuri nu vor mai fi protejate de numele generic al clasei in care sunt incadrate si titularii lor s-ar putea confrunta cu neplaceri in cazul in care concurenta ar depune o marca asemanatoare protejata cu o specificatie detaliata, subliniaza specialistul in marci Paul Cosmovici, de la Cosmovici Intellectual Property.

Conform Clasificarii de la Nisa, bunurile si serviciile sunt impartite in 45 de clase, din care 34 clase pentru bunuri si 11 clase pentru servicii. Fiecare clasa este descrisa de un sumar (”class heading”), care cuprinde produsele cheie, de baza, care descriu pe scurt, natura bunurilor/serviciilor, din fiecare clasa. De exemplu, in clasa 30, sumarul este : ”Cafea, ceai, cacao, zahar, orez, tapioca, sago, inlocuitori de cafea; faina si preparate din cereale, paine, patiserie si cofetarie, ingheţata; miere, sirop de melasa; drojdie, praf de copt; sare, mustar; oţet, sosuri; condimente; gheaţa”.

In sistemul de protectie oferit de Oficiul European de Proprietate Intelectuala, mult timp, regula in ceea ce priveste alegerea produselor si serviciilor pentru care se solicita protectia era ca sumarul clasei (acel rezumat care cuprinde produse/serviciile cheie pentru clasa respectiva) era considerat a oferi protectie pentru toate bunurile/serviciile din clasa respectiva.

Aceasta practica a fost imbratisata de majoritatea statelor din UE, in timp ce altele, ca UK, de exemplu au considerat ca termenii din sumarul clasei ar trebui luati in intelesul lor literal si ca este impropriu sa subintelegem de exemplu prin „cafea, ceai, cacao, orez” , pralinele de ciocolata, patiseria si cofetaria.

In octombrie 2009, Institutul Britanic al Consilierilor de Brevete (CIPO) a depus o aplicatie la Oficiul Britanic, pentru marca IP Translator, in clasa 41, folosind sumarul clasei. Examinatorul a analizat marca in conformitate cu practica OHIM (actual EUIPO), de la vremea respectiva si a refuzat-o, pe motiv ca sumarul clasei 41 acopera toate serviciile acestei clase, inclusiv servicii de traducere, termenul de „translator” din denumirea marcii fiind descriptiv pentru acest tip de servicii, si deci neavand caracterul distinctiv necesar pentru a putea fi acceptat ca marca.

CIPO a facut apel, iar instanta, sesizand nuantele problemei a adresat o intrebare preliminara catre CJUE, pentru a clarifica daca este necesara specificarea precisa a bunurilor/serviciilor pentru care se solicita protectie, sau daca sumarul clasei este considerat a cuprinde toate bunurile/serviciile ce ar putea face parte din clasa respectiva.

Citeste si:

Raspunsul CJUE, venit pe 19 Iunie 2012, a provocat un mic seism in universul titularilor de marci si al practicienilor in IP, deoarece rasturna practica EUIPO de pana atunci. Astfel, Curtea a statuat ca este necesara identificarea bunurilor/serviciilor cu suficienta claritate si precizie, pentru ca autoritatile competente si operatorii economici sa le poata identifica cu usurinta. In consecinta, orice viitoare aplicatie la EUIPO depusa pentru sumarul clasei, va fi tratata ad literam, ca oferind protectie exclusiv produselor mentionate in respectivul sumar.

Pentru a obtine o protectie particularizata pe specificitatiile de business ale fiecarui titular, este esential astfel, ca marca sa fie depusa cu identificarea foarte clara a produselor/serviciilor a caror protectie se urmareste.

Depunerea acestei declaratii are un rol crucial

Pentru marcile depuse pe sumarul clasei pana la data de 22 iunie 2012, EUIPO a prevazut posibilitatea depunerii unei declaratii, de catre titularii acestora, prin care acestia pot identifica cu mai mare precizie, bunurile/serviciile pentru care doresc proectie efectiva.

Depunerea acestei declaratii are un rol crucial in protectia viitoare a acestor marci, deoarece, in lipsa ei, titularii vor fi protejati strict cu privire la bunurile/serviciile mentionate in sumar. De exemplu, o companie a carei arie principala de business o reprezinta ciocolata si produsele de ciocolaterie, protejata doar pentru sumarul clasei 30, ar putea intampina probleme atunci cand ar vrea sa se opuna unei marci similare, depuse de un competitor pentru produse identificate clar, precum „ciocolata, bomboane de ciocolata, praline”.

Termenul stabilit de EUIPO pentru ajustarea claselor este 24 septembrie 2016. Ulterior acestei date, modificarea nu mai este permisa, titularii de marci depuse pe sumarul clasei si neajustate, fiind expusi riscurilor.

Aceasta decizie a suscitat numeroase controverse, conturandu-se, nu rareori, intrebarea, daca nu cumva se merge pe o particularizare excesiva a bunurilor/serviciilor ce pot beneficia de protectie. Contrar aparentelor insa, abordarea este una calitativa, iar nu cantitativa, circumscrisa ideii ca fiecare business are anumite specificitati, si fiecare brand este centrat pe anumite produse, iar o identificare precisa a acestora la momentul depunerii marcii nu face decat sa il ajute pe titularul acesteia sa isi poata contura o strategie cat mai eficienta si sa poata obtine o protectie efectiva, in cazul eventualelor contrafaceri sau copieri.