Trattoriile Il Calcio - ca in bancul cu inteligenta si populatia? (o cronica subiectiva)

Sigur, e greu de crezut ca orice restaurant are cea mai buna mancare doar in prima luna de la deschidere, dupa care, inevitabil, incepe sa se prosteasca pana devine total nefrecventabil si isi da obstescul faliment. Probabil ca aici intra in joc si niste mecanisme psihologice subconstiente, pe care doar specialistii stiu sa le explice.

Asa si cu trattoriile (nu e in DOOM nici macar la singular; totusi...) acestea cu fotbalisti. Prima data am fost la cea din Piata Amzei, cu foarte multi ani in urma, la scurt timp dupa ce s-a deschis. Tin minte ca mancarea mi s-a parut excelenta - si acum imi aduc aminte de ea. Nu am mancat de multe ori acolo pentru ca era greu sa gasesti un loc liber. Nu-mi placea sa stau in picioare la usa chiar si cate o jumatate de ceas, pana se elibera un loc, asa cum faceau atatia. Nici macar pentru o mancare buna. Asa ca m-am bucurat cand am vazut ca s-a deschis un nou Il Calcio, pe Calea Floreasca.

Meniul era identic cu cel din Amzei, asa ca am cerut ce stiam ca mi-a placut foarte mult dincolo, cu cativa ani in urma. Am fost profund surprins sa constat ca nu mai recunoasteam nimic din gusturile pe care inca le tineam minte. Am mai fost de cateva ori la ei ca sa vad daca nu cumva a fost un "accident", insa a fost la fel, ca sa nu spun ca si mai rau.

Nu m-am mai dus de atunci acolo, insa am intrat intr-o zi la cel (cea ?) de langa Atheneu, unde era Cina in alte vremuri. A fost o mancare banala, nici macar ca aceea din Floreasca. Aseara am fost din nou (pentru ca era in drum) si mancarea mi s-a parut chiar proasta de aceasta data. M-am straduit sa termin ce era in farfurie doar ca sa nu fiu nevoit sa ma duc in alta parte sa mananc, pentru ca era tarziu.

Afacarea Il Calcio a mers foarte bine, asa ca omu’ (un fotbalist, din cate am auzit) a decis sa o multiplice. Cred ca are opt sau noua astfel de restaurante in Bucuresti, in acest moment. Insa ambitia lui a mers si mai departe si a bagat foarte multi bani intr-un "Ristorante Il Calcio" - numit astfel ca sa arate ca e altceva decat "trattoriile".

Renovarea mandrei vile de pe Clucerului (lipita de Piccolo Mondo, restaurantul libanez) a durat foarte mult, s-a lucrat cu grija si s-au folosit materiale scumpe, din cate am vazut. Terasa (gradina acoperita) cred ca e facuta de catre alt arhitect, e o diferenta vizibila intre stilul ieftin si grabit al acesteia si restul casei. Sau poate ca fotbalistul a fost obligat sa faca ceva economii neprevazute?

Am fost de mai multe ori la Ristorante, prima data la putin timp de la deschidere. Nu pentru ca am mancat ceva pentru care as fi vrut sa revin, ci pentru ca e aproape de mine. Intentia de restaurant sofisticat, de a se pozitiona direct in partea cea mai de sus a topului localurilor bucurestene era evidenta. Insa omu’ s-a repliat repede, si cred ca foarte bine a facut. Fie ca si-a dat seama ca nu e chiar atat de simplu pe cat parea la inceput, fie ca a facut o alta alegere intre orgoliul de a avea un restaurant de lux si a scoate bani din buzunar, pe de o parte, si intre a avea unul mai putin glorios dar care iti aduce bani buni la sfarsit de luna, pe de alta, fie din motive numai de el stiute, a decis sa faca un "downgrade".

A pus un meniu italienesc obisnuit (adica si gigantic, printre altele), a mai redus preturile si l-a facut tot un fel de trattoria, dar intr-o casa mai frumoasa decat e cazul. Cel putin acesta pare sa fie "conceptul" terasei, nu stiu daca vor reveni la cel initial cand lumea va intra inauntru din cauza frigului, acolo unde aranjamentul arata cu totul altfel.

Mancarea e destul de buna, desi inca nu am gasit vreun fel despre care sa-mi aduc aminte si pe care sa-l recomand cuiva care ma intreaba unde sa mearga ca sa manance ceva deosebit. S-ar putea ca unor clienti care sa merite atentia lor (am vazut ceva politicieni, multi fotbalisti, am auzit ca si Basescu trece pe acolo) sa le faca alte feluri de mancare, cu toate ca mi-e greu sa cred ca cheful lor (de bucatar vorbesc) poate face cu mult mai mult decat mi-a pus mie in farfurie. Preturile sunt cele asteptate. Cu 100 – 150 de lei poti avea un pranz complet, cu un vin sau cu altceva de baut.

Patronul Il Calcio-ului pare sa fie un om foarte pragmatic si realist. E evident ca vrea sa-si umfle cat se poate de mult afacerea si sa scoata multi bani din asta. Sper doar sa nu faca si el ca in bancul acela care spune ca suma totala a inteligentei e constanta in lume, insa populatia e in continua crestere…