Am inteles ca sunt unele persoane care ma invidiaza pentru conditiile din locul in care ma aflu. Celor care gandesc in acest fel, le sugerez sa tina seama si de urmatoarele aspecte:

Cei care vin aici - si nu le doresc acest lucru - vor trebui sa se trezeasca, in fiecare zi, la ora 5:30, vor dormi in paturi suprapuse, vor avea apa calda cate doua ore de doua ori pe saptamana, vor trebui sa se obisnuiasca cu mirosul de sulf si cu depunerile de pe tevile de apa; vor trebui sa invete sa manance toate felurile de mancare - bazate in principal, pe cartofi si varza, - cu lingura; vor trebui sa se invete sa nu se sperie de sobolani - in curtea de plimbare - daca acestia nu sunt mai mari de 20 de cm; sa respire mai putin in zilele de canicula - atunci cand mirosul de la groapa de gunoi din apropiere este ingrozitor; sa nu se enerveze la „invaziile” periodice de musculite si de tantari, la urletele celor obisnuiti sa „socializeze” de la ferestrele celulelor, incepand fiecare fraza cu un angajament de a-si introduce instrumentul, de regula, in mortii interlocutorului; vor trebui sa se obisnuiasa cu sunetul usilor de metal si cu sunetul lacatelor - dimineata si seara -, cu lipsa telefonului, a calculatorului, a internetului, a multor comoditati cu care erau obisnuiti…

Fostul demniar spune ca cei care intra dupa gratii “vor trebui sa se obisnuiasca sa-si vada familia doar de 3-4 ori pe luna. Vor trebui sa se obisnuiasca, in definitiv, cu lipsa de libertate fizica, cu un mediu in care 80% din persoanele de aici sunt recidivisti.”