Petenta, S.B., nascuta in 1952, cu domiciliul in Bucuresti, a primit un tratament stomatologic, in 2001, constand intr-o lucrare cu punti si coroane, efectuata de un medic stomatolog particular. Ulterior, ea s-a plans dentistului ca lucrarea, o proteza mobila, nu a fost bine facuta, ca ii sangereaza gingiile, are dureri si nu poate manca, insa medicul i-a spus ca nu este nimic in neregula cu lucrarea, ci doar trebuie fixata permanent, noteaza Mediafax.

In iulie 2002, femeia s-a adresat Ministerului Sanatatii cerand sa fie consultata de un expert care sa determine daca lucrarea este functionala, in ce masura i-a afectat dintii si daca o poate purta in continuare. Plangerea a fost directionata catre Colegiul Medicilor Bucuresti.

La sfarsitul lunii septembrie 2002, petenta a fost consultata de un alt dentist care i-a spus ca lucrarea nu a fost facuta corect, si din cauza problemelor pe care le-a avut - gingii infectate, taieturi, dureri -, nu este recomandat sa fie fixata permanent.

Citeste si:

Petenta a mai fost supusa unei examinari, efectuate de mai multi experti de la Facultatea de Stomatologie, insa raportul nu i-a fost remis, raspunzandu-i-se ca acesta nu poate fi solicitat decat in cadrul unor proceduri judiciare.
In martie 2003, femeia a facut o plangere penala, cerand un raport medical care sa stabileasca daca a fost victima neglijentei medicale si sa ii fie platite compensatii. Un astfel de raport a fost emis in septembrie 2003, iar pe baza lui Institutul de Medicina Legala a concluzionat ca lucrarea a fost facuta inadecvat, dar ca problemele de sanatate ale reclamantei au fost cauzate si de faptul ca aceasta nu a mai urmat tratament intre septembrie 2001 si august 2003.

Dentistul, achitat de Tribunalul Bucuresti

In martie 2011, Tribunalul Bucuresti l-a achitat pe dentistul respectiv, motivand ca a fost vina reclamantei pentru problemele semnalate, deoarece a refuzat ca lucrarea sa ii fie fixata permanent. Decizia a fost mentinuta de Curtea de Apel Bucuresti, devenind definitiva in octombrie 2011.

CEDO a constatat in acest caz ca a fost incalcat articolul 8 din Conventia europeana a drepturilor omului, referitor la respectarea vietii private si de familie, si a dispus ca reclamanta sa primeasca daune in valoare de 25.000 de euro si sa ii fie platite cheltuielile de judecata in valoare de 850 de euro.