Ii cunoastem cu totii si probabil multi dintre noi au si asistat la concerte de-ale lor – fie ca vorbim de hip-hop, rap sau rock, toti au un numitor comun – nu canta pentru bani, cei mai multi castigand din job-uri „normale, de zi”, ci canta pentru ca le place si pentru ei este o forma de exprimare, de a transmite unele stari, emotii, idei, dorinte mai mult sau mai putin politico-sociale. Similar cu trupa Goodbye to Gravity.

Am stat de vorba cu cei cinci membri ai unei formatii tinere (cinci ani) de rock din Romania, Secret Society, si am facut acest lucru din doua motive: unul subiectiv, si unul obiectiv. Cel subiectiv, si pe care il puteti impartasi sau nu, pentru ca tinerii au talent cu adevarat; al doilea, pentru ca am vazut in ce fel de locuri canta, punandu-si practic (si ei) viata in pericol, indirect, si din curiozitate pur jurnalistica, a afla ce se ascunde in spatele „managementului unei formatii underground”.

Membrii Secret Society sunt Andrei Manea, vocal si chitara ritm, absolvent al Facultatii de Automatica si Calculatoare, cu Master in Computer Science la Universitatea din Bonn, Germania, lucrand in prezent ca Machine Learning Engineer la Spartech Software.

Vlad Muresan, chitara solo, este student anul 6 la Medicina Generala la UMF “Carol Davila” Bucuresti. Catalin Ungureanu canta la bass si face si backing Vocals in Secret Society, ETTI la Politehnica, fiind QA Engineer la Rinf Outsourcing. „In ceea ce priveste muzica, imi aduc aminte cum am ascultat pe la 5 ani Europe - The Final Countdown pana s-a rupt banda de magnetofon a tatalui meu, pe care era inregistrata”, completeaza Catalin.

„In ceea ce priveste castigurile, ele sunt cel mult minime. Daca reusim sa ne scoatem banii pentru benzina consumata la caratul sculelor si 2 beri, suntem fericiti”.

Romeo Cividino este clapar si voce secundara in Secret Society, student in anul 3 la Medicina Generala la UMF “Carol Davila” Bucuresti si Victor Vrabete este Tobosar, student la Facultatea de Mate-Info din cadrul Universitatii Bucuresti, programator asistent si administrator banca de sunete la Ubisoft Romania.

Am tinut sa subliniez toate acestea pentru a vedea ca nivelul de cultura si studii al „trupelor underground” din tara este unul peste medie, lucru care probabil nu razbate atat de clar in presa „de suprafata”.

De ce muzica si de ce „sub pamant”?

Fiecare membru al formatiei a avut ratiunile sale de a incepe muzica – fie ca urcau pe munti si acolo, la focuri de tabara se canta la chitara, fie descoperirea fericita a unui instrument muzical in pod (la propriu) si curiozitatea aferenta. Toti au un numitor comun – idolii copilariei, formatii pe care le ascultau mai ales de la parinti – Pink Floyd, Led Zeppelin, Deep Purple, Uriah Heep sau ZZ Top, Judas Priest si Black Sabbath.

„La mine muzica curge prin sange, avand franturi de amintiri de cand eram foarte mic si incercam sa inteleg ce este de fapt chitara bas a tatalui meu si de ce un microfon este atat de greu pentru mine cand oamenii de pe ecranul televizorului il tineau asa usor. Din spusele parintilor, am fost foarte fascinat (si inca sunt) atat de muzica cat si de barba celor de la ZZ Top. Muzica am ascultat-o mereu, dar sa cant efectiv la un instrument, pe la inceputul liceului”, spune Victor, cu umor.

Asteptarile initiale si „pumnul” realitatii

Sta in firea umana sa avem asteptari ridicate, sperante, atunci cand incepem orice – fie acea ciorba delicioasa de care-ti aduci aminte de la bunica, fie noul job „la 4 ace”, fie o formatie de muzica.

„Inca de la inceput am sperat sa ajungem la performanta de a lansa un material discografic. Spre marea mea bucurie am si reusit. Mai mult chiar, la anul, in 2016, cel mai probabil il vom lansa pe al doilea. O experienta pe care mi-ar fi placut sa o traiesc in acesti 5 ani, dar din pacate nu am reusit, este cea a unui turneu. Dar cine stie, poate pe viitor”, spune Vlad, in timp ce Cata completeaza si il citeaza pe Steven Tyler (Aerosmith) care a zis “When we started this band we just wanted to be the biggest thing that ever walked on Earth”- „nu am fost niciodata genul lui Steven, dar imi place sa cred ca pot avea un aport asupra muzicii, cel putin de la noi, o mica amprenta in evolutia sau conturarea basului in rock-ul romanesc, si poate chiar si in compozitie. Cred ca suntem pe drumul cel bun”.

Victor, bateristul formatiei, spune ca nu a avut asteptari, intrucat pur si simplu nu stie care este directia pietei muzicale din Romania. „Sperantele indeplinite au fost ca bataia mea la tobe sa fie in pas cu cea a colegilor de trupa, sa ma simt comfortabil alaturi de baieti si sa fiu mereu multumit de propria prestatie. Am avut totusi o speranta care nu s-a indeplinit inca, si anume de a pleca intr-un turneu prin tara”.

Daca de entuziasm si tinerete nu duc lipsa, altfel stau lucrurile cand vine vorba de locuri in care sa cante.

„Localurile in care trupele tinere si trupele underground pot canta se pot numara pe degete si ma tem ca, in urma evenimentelor din ultima perioada, vor fi din ce in ce mai putine. Bineinteles ca sunt total de acord ca localurile sa fie obligate sa indeplineasca toate conditiile de siguranta pentru a putea functiona, dar sper ca autoritatiile sa nu considere problema rezolvata dupa ce vor inchide totul”, spune Andrei, vocea principala a Secret Society.

Vlad Muresan il completeaza si spune ca este foarte greu sa gasesti un local in care o trupa underground poate canta. Localurile sunt putine, prezinta niste conditii care lasa de dorit, iar cele foarte putine localuri ceva mai rasarite, precum in orice alt aspect in Romania, ai nevoie de o “pila” ca sa ajungi sa canti acolo, spune el.

„In ceea ce priveste castigurile, ele sunt cel mult minime. Daca reusim sa ne scoatem banii pentru benzina consumata la caratul sculelor si 2 beri, suntem fericiti”.

Din pacate scena de rock de la noi din tara este mica si la propriu si la figurat, iar in lumina ultimelor evenimente tragice, si aceste scene s-au imputinat. Locatiile fiind putine, de multe ori sunt aglomerate sau se refuza concertul unei trupe mai mici, de care doar putina lume a auzit momentan, in detrimentul unei seri de clubbing de unde se scot mai multi bani, spune Catalin.

„Nu-i pot condamna, pana la urma fiecare isi urmareste interesul, dar trebuie sa fie si cativa mai sufletisti care sa pretuiasca underground-ul si sa-l ajute sa iasa din anonimat. Din fericire am intalnit cativa oameni de genul asta in decursul ultimilor ani. Castigul este minim, eventual reusesti sa-ti scoti benzina masinii cu care ai carat sculele, taxiul spre casa si cateva beri si acesti bani vin din bilete/intrare/suport artisti, nu din «club care plateste trupa pentru o prestatie de x ore». Iar aici ma refer doar la trupele care fac muzica, nu la fenomenul «cover band»”.

Cu alte cuvinte, in niciun caz nu s-ar putea trai din muzica de acest fel in Romania, si compromisurile sunt mari.

Investitia initiala

A canta rock este mai scump decat alte genuri muzicale, precum rap sau hip-hop, fiind necesare mai multe instrumente si deseori destul de scumpe.

Astfel, pentru intreaga formatie, investitia se ridica la peste 14-15.000 de euro, in special in instrumente muzicale, amplificatoare, pedale, cabluri, stative si asa mai departe. „In ceea ce priveste design grafic si advertising apelam de obicei la prieteni care ne ajuta, uneori pe bani putini, alteori pentru o bere, de cele mai multe ori pe gratis. Le multumim pentru asta”, spune Andrei.

Citeste si:

Cea mai mare investitie o face chitaristul formatiei, Vlad, care pana acum a investit circa 6.000 de euro in echipament. „Asta include 2 chitare electrice, 1 chitara electroacustica, 2 amplificatoare, pedale, cabluri si alte accesorii. Este o investitie destul de mare, mai ales tinand cont de faptul ca niciunul dintre noi, membrii trupei, nu traim din muzica. Sala de repetitie poate ajunge pe la 100 euro pe luna, dar noi, cu ajutorul lui Mugurel Vrabete avem norocul sa repetam intr-o sala, fara sa platim nimic”.

Pana la urma, investitia difera in functie de ceea ce iti doresti sa obtii. Tehnologia de azi nu este tocmai „fericita” daca doresti un sunet clasic si mai simplist, in prezent punandu-se mai mult accent pe sintetizare, fals, digital si deci mai slab calitativ, spune Catalin.

„Citesc un forum dedicat persoanelor care se ocupa cu muzica si o idee generala ar fi ca muzica este unul din cele mai scumpe hobby-uri sau activitati. Este adevarat mai ales pentru Romania, majoritatea instrumentelor sau echipamentelor fiind importate, deci costul de transport si TVA-ul joaca un rol important in pretul oarecum ridicat. Cu tot cu chirii de sali, metode de promovare si instrumente, cred ca pretul se ridica undeva pe la 1000 - 2000 de euro pentru un tobosar cu un set decent de tobe”, spune si Victor.

Cat de usor poate iesi la suprafata o formatie underground din Romania?

Raspunsul general – destul de greu, pentru ca nu prea exista metode prin care sa ajungi la urechile oamenilor. Atunci cand canti intr-un club mic, este foarte probabil ca majoritatea spectatorilor sa fie prieteni sau prieteni ai prieteniilor. „La radio nu se pune problema sa ajungi. Chiar si radiourile de rock evita, din pacate, sa dea trupe care nu sunt consacrate. Exceptie fac radiourile de pe net (ex: Definite Rock). Nici Facebook/Youtube nu sunt solutia. Trupele rock nu castiga fani pe Facebook, ci prin show-uri live. Mai multe trupe tinere ar trebui incluse in programul festivalurilor cunoscute din tara (Shine, Untold, Posada Rock, Padina Fest etc.). Cei de la Metalhead Meeting 2015 au avut o scena dedicata doar trupelor tinere”, spune Andrei.

Vlad este mai dur, spunand ca scena muzicala din Romania cat si cei care conduc aceasta piata denatureaza sensul cuvantului “muzica” sau “compozitie”, promovand piese create prin 3-4 efecte pe calculator si versuri compuse la nivelul clasei a 5-a.

„Interesul major il reprezinta «banu’», nemaiexistand vreo miza in a transmite vreun mesaj (fie ca e vorba de un protest, un mesaj de dragoste, etc), din aceasta cauza cultura (recte muzica) avand de suferit. Deci pentru o formatie rock/heavy tanara, e foarte greu sa se faca remarcata”.

Romeo considera ca muzica rock din Romania este foarte buna din punct de vedere calitativ, lipsindu-ne insa scene mai mari si mai multa mediatizare. „Pana la urma, omul consuma ce i se ofera, iar daca s-ar oferi mai multa muzica rock autohtona (ma refer aici la radio si tv), cred ca publicul ar invata sa o aprecieze si sa o indrageasca mai mult”.

Victor spune ca in Romania se promoveaza in prezent mai mult muzica de dans, comerciala, o formatie de heavy/rock fiind deci greu de observat de alte persoane din afara comunitatii rock autohtone. „Un videoclip sau cover devenit viral pe YouTube ar ajuta la cresterea popularitatii. Ca sa iesi in fata trebuie sa cunosti persoana potrivita sa te bage in deschidere la un artist mare, sau sa te bage in rotatie la radio-urile ascultate din tara. Din pacate Internetul, desi deschis pentru oricine, este un mediu cu mult prea mult «zgomot» si mult prea reglementat de catre studiourile / casele de discuri cu muzica comerciala pentru o promovare independenta. Vad acest lucru ca pe o provocare, sa gasim cel mai creativ, nebunesc si fezabil din punct de vedere financiar mod de promovare”.

Deci ce muzica „prinde” in Romania?

Solistul formatiei raspunde raspicat - cel mai bine prind melodiile extrem de simple, cu versuri infantile, pe care le poti fredona dupa ce le-ai auzit o singura data. Orice solicita cat de putin mintea ascultatorului nu e bun, nu e “de radio”.

„Din pacate aud la radio din ce in ce mai multe manele deghizate in melodii pop (Ei le spun melodii cu influente orientale...eu le spun manele). Aici nu e vorba despre muzica pop vs. muzica rock. Am foarte multi artisti pop care imi plac la nebunie. Aici e vorba despre muzica buna vs. muzica proasta”, considera el. Vlad este complet de acord, subliniind ca la noi prinde cel mai bine muzica simpla – si cu cat mai simpla, cu atat mai bine. „Reguli de gramatica, de semantica, ce mai conteaza atata timp cat rimeaza? Din pacate, se promoveaza incultura si prostia. Mai mult, in ultima vreme am observat o manelizare a tot mai multor piese de pe la radio, a caror compozitori se folosesc de scuza “sound-ului oriental”, dar hai sa fim seriosi...”.

Pe langa aceasta muzica de calitate indoielnica, „servita” de multe radiouri din tara, mai „prind” cover-urile daca sunt facute dupa piese foarte cunoscute, pentru ca lumea le cunoaste, considera Romeo. „In ceea ce priveste o creatie proprie, aceasta ar trebui sa fie cat mai simpla, nu foarte lunga, si “catchy”, tocmai pentru a-i facilita “asimilarea” de catre oameni. Cred ca o diferenta majora intre publicul nostru si ascultatorii altor genuri este data de locurile in care cantam si deschiderea pe care (nu) o avem pentru radio si TV. Sunt multi oameni care ar asculta genul asta de muzica si implicit ne-ar asculta pe noi si alte trupe rock, dar nu le convine sa iasa in localurile care de regula ne primesc pe noi. Una e sa canti la sala polivalenta si alta e cand canti la subsolul unei case din perioada interbelica, improvizata ca bar, care sta sa cada peste tine. Motiv pentru care multi stau acasa, sau se duc in cluburi (locuri care nu ne-ar prea primi pe noi), nu aud de noi (ca la radio si TV nu avem loc, iar mediatizarea pe Facebook/Youtube e apa de ploaie; mai repede faci view-uri sau like-uri dintr-un Vine decat dintr-o piesa muzicala) si uite asa underground-ul ramane underground”, concluzioneaza tanarul.

Victor completeaza si spune ca tot ce prinde trebuie sa semene „cu ceva ce a prins la un moment dat; industria muzicala a devenit «industria copy-paste». In ziua de azi esti atat de bun pe cat te poti edita sau poti sa fii editat. Imaginea artistului si numarul de persoane pe care poate sa le aduca la un concert au inceput sa conteze mai mult decat talentul. Marea diferenta a fanilor formatiilor similare cu noi si fanii altor stiluri este dimensiunea orizontului muzical. Rock-ul are multe subgenuri, fiecare cu particularitati si frumuseti specifice ce pot fi ascultate in diferite moduri si sau locatii. Muzica comerciala nu este decat acelasi 4/4 cu 3 acorduri de bass ce suna la fel si pe caseta, si pe CD, si la radio, si la playback”.

Vlad este foarte radical si spune ca „nu se poate” sa ajungi la radio, din pozitia unei trupe underground. „Exista trupe rock care traiesc din muzica in Romania, dar vorbim aici de trupe consacrate, cu peste 30 de ani vechime (Holograf, Iris, Pasarea Colibri, Cargo, etc). Catalin subliniaza ca „ceocamdata, nu cred ca se poate trai daca nu esti o trupa consacrata care are concerte pe banda rulanta si un fan base stabil sau daca nu te vinzi ca «cover band». Sau poti fi boem si sa canti la metrou si sa traiesti cu pufuleti. Desigur, exista alte parti ale industriei in care ai sanse mai mari sa duci un trai decent: sunetist, producator, inginer de sunet, dar pentru mine, astea nu aduc aceeasi satisfactie ca cea de a fi pe scena, a transmite ceva publicului si a vedea ca se intoarce inzecit”.

Unde canta trupele underground

Din nefericire, de obicei in cluburi care, de cele mai multe ori, nu respecta toate conditiile de siguranta necesare. „Nici nu au cum sa o faca avand in vedere ca isi desfasoara activitatea in foste fabrici, hale, beciuri, nemodificate substantial. Am avut multe concerte in locuri in care deja nu se mai organizeaza concerte sau care au zilele numarate (Fabrica, B52, Iron City, Big Mamou, Club A, Fire, Underworld, etc.). Nu exista alte variante decat daca vorbim despre festivaluri in care canta mai multe trupe. E imposibil pentru o trupa tanara sa cante singura intr-un loc ca Arenele Romane, Hard Rock Cafe, Beraria H, etc. pentru ca nu au de unde sa stranga 400 - 500 - 1000 de oameni”, spune Andrei Manea.

Cu toate dificultatile amintite anterior, trupele underground, inclusiv Secret Society, continua sa functioneze si au dorinta de a evolua. „Cel mai mare public l-am avut la concertul de lansare a albumului pe 27 Septembrie 2014, in Yellow Club, aproximativ 150 de oameni. Speram sa depasim acest numar la concertul aniversar de pe 8 decembrie”, spune Andrei.

Catalin spune ca trupa are in plan un videoclip, un viitor album pe care spera sa il finalizeze si chiar lanseze anul viitor. „Dar deocamdata, cel mai important, este concertul aniversar, de 5 ani, de pe 8 decembrie la Casa de Cultura a Studentilor Grigore Preoteasa, din Bucuresti in care promitem cateva suprize faine si invitati de seama (Mugurel Vrabete - Holograf/Basorelief, Teo Boar & Vlady Cnejevici - Pacifica/Pasarea Colibri/Pasarea Rock si altii)”.

Underground-ul nu este, deci, ceea ce poate parea atunci cand citesti acest termen englezesc. Underground-ul inseamna in primul rand pasiune pentru muzica, cultura si o incercare (deocamdata aparent zadarnica) de a schimba ceva din mediul muzical-cultural din Romania.

Ce parere aveti de aceste trupe? Ce sfaturi ati putea sa le oferiti? Va incurajam sa comentati.