Primii pasi

Peste doar cateva zile se implinesc trei ani de la momentul in care ne pregateam, dupa mai multe amanari si intarzieri, pentru debutul uneia dintre cele mai importante reforme din sistemul romanesc de pensii, prin introducerea componentei private obligatorii. La capatul acestei etape, marcata de suisurile si coborasurile iminente oricarui inceput, va propun sa evaluam impreuna acesti primi pasi, dar mai ales drumul pe care ne poarta ei.

Nu o sa uit niciodata, asa cum probabil nicio persoana implicata direct in acest proces nu o va face, emotia si entuziasmul cu care, in urma cu trei ani, intampinam ziua de 17 septembrie, ziua in care a demarat oficial perioada de aderare la fondurile de pensii administrate privat. Buna desfasurare a procesului initial de aderare era, din multe puncte de vedere, esentiala. Nu doar ca ea reprezenta temelia unei intregi constructii pe care vom cladi, de acum inainte, multi ani la rand, si nici doar pentru ca, la vremea respectiva Romania era singura tara din Europa care nu implementase inca o reforma reala a sistemului de pensii. In opinia mea, motivul cel mai important pentru care ne-am dorit cu totii – autoritati, companii si oameni obisnuiti – ca totul sa se desfasoare in cea mai buna ordine este acela ca, pe termen lung, acest sistem va influenta in bine viata oricarui cetatean din aceasta tara. Asa cum se intampla peste tot in lume, reducerea si imbatranirea populatiei pune si in Romania o presiune uriasa asupra bugetului public de pensii, care trebuie sa sustina, cu tot mai putine resurse, un numar tot mai mare de beneficiari.

Cifrele vorbesc de la sine (in 2008, la sistemul public de pensii contribuiau 4,9 milioane de salariati, care sustineau 4,7 milioane de beneficiari, iar raportul se depreciaza continuu), iar ignorarea acestei probleme timp de mai multi ani a generat probleme semnificative pe care, din nefericire, le resimtim cu totii, platind contributii si taxe tot mai mari si beneficiind, la pensie, de venituri cel mai adesea modeste.

Aparent paradoxal, intarzierea cu care Romania a creat Pilonul 2 de pensii nu a fost intru-totul in dezavantajul nostru: invatand din experienta colegilor nostri polonezi, maghiari sau bulgari (care si-au reformat sistemele de pensii inca din anii ‘90) am reusit sa pornim pe acest drum cu dreptul si, mai mult decat atat, sa beneficiem de unul dintre cele mai moderne sisteme private de pensii. Implementat cu sprijinul si sub supravegherea Bancii Mondiale, Pilonul 2 din Romania inglobeaza experienta acumulata in peste 30 de state ale lumii (in care functioneaza, cu mici diferente), oferind participantilor numeroase elemente de siguranta si garantii, care furnizeaza atat performanta, cat si siguranta banilor administrati. De altfel, interesul cu care romanii au asteptat si au primit aceasta reforma a fost evident inca de la primii pasi, din timpul perioadei initiale de aderare, atunci cand trei sferturi dintre persoanele cu varste intre 35 si 45 de ani, care aveau optiunea (atentie, nu obligativitatea!) sa adere la acest sistem, au facut-o. In plus, in randul participantilor care aveau obligatia sa adere (cu varsta de pana in 35 de ani), doar 10% din total nu si-au manifestat o optiune, fiind ulterior redistribuiti automat la unul dintre cele 18 fonduri prezente pe piata la vremea respectiva. Acesta a fost inceputul, un inceput care, desi marcat inca de anumite aspecte perfectibile, a reprezentat, in opinia mea, un real succes.

Au urmat trei ani plini - tumultosi chiar, as spune –, in care am asistat la schimbari importante atat la nivelul industriei, a premiselor stabilite pentru dezvoltarea ei, a mentalitatilor dar mai ales a contextului economic general. Criza, cu toata pleiada sa de consecinte nedorite, si-a pus amprenta si asupra pietei pensiilor private, asa cum, de altfel, s-a resimtit in fiecare aspect al existentei noastre, determinand autoritatile sa adopte o serie de decizii mai putin favorabile. Inghetarea contributiei pentru Pilonul 2 la nivelul de 2% in 2009 si la 2,5% in 2010 (contrar calendarului initial si in pofida faptului ca avem inca unul dintre cele mai reduse niveluri de contributie din Europa), pe fondul constrangerilor bugetare tot mai acute, a fost dublata de propuneri nerealiste privind introducerea unor noi constrangeri in sistem, care nu au facut bine acestei piete si increderii in sistem.

In tot acest context, cred cu tarie ca evolutia Pilonului 2, si in particular increderea cu care l-au investit romanii, reprezinta argumente solide pentru a spune, fara teama de a gresi, ca drumul pe care mergem este cel corect, oferind participantilor o alternativa de a-si planifica in mod responsabil viitorul. La doar trei ani de la debut, piata de pensii private din Romania nu mai este nicidecum „codasa” Europei, ci dimpotriva, reprezinta un exemplu de succes in regiune, inregistrand in fiecare an de la debut rezultate investitionale semnificativ peste medie. Astfel ca, daca in cursul anului 2008 fondurile de pensii private din cele mai dezvoltate 30 de state ale lumii inregistrau o pierdere medie de 23%, conform studiilor si estimarilor OECD citate de APAPR, Pilonul 2 din Romania aducea celor peste 4 milioane de participanti de la momentul respectiv un profit net de 30,5 de milioane de lei. Faptul ca rezultatele obtinute in primul an de functionare (2008) nu au fost nici o intamplare si nici un rezultat al hazardului, e dovedit o data in plus de intreaga evolutie ulterioara, in conditiile in care de la lansare si pana in prezent, fondurile de pensii private obligatorii au avut un randament mediu anualizat de 16,6% (conform APAPR). Cu peste 5 milioane de participanti si active nete de 3,4 milioane de lei (774 milioane de euro), potrivit CSSPP, Romania reprezinta in prezent a doua piata ca marime din Europa de Est, dupa Polonia. Mai mult decat atat insa, cred ca un castig extrem de important – poate cel mai important – este schimbarea de mentalitate pe care o observam pe zi ce trece.

Din ce in ce mai multi romani constientizeaza faptul ca sistemul privat de pensii (fie el obligatoriu sau facultativ) le ofera o alternativa solida si transparenta pentru planificarea momentului retragerii din activitate. Faptul ca romanii vor sa fie (pe drept cuvant) „stapanii” propriilor economii pentru pensie (element esential pe care Pilonul II il ofera, prin colectarea contributiilor in conturi individuale) e dovedit, o data in plus, de pastrarea unei rate foarte ridicate de aderare la sistem a participantilor care nu au, legal, aceasta obligatie. Astfel, dintr-un total de peste 910.000 de participanti care au aderat la Pilonul 2 in perioada dintre fereastara initiala si momentul de fata, consideram ca cel putin 50% au facut-o voluntar.

Fara doar si poate, “constructia” este numai la inceput - in conditiile in care CSSPP estimeaza ca la finele lui 2010 activele totale ale sistemului privat de pensii din Romania vor reprezenta circa 0,85% din PIB, fata de 10,6% din PIB in statele Europei Centrale si de Est si peste 70% in statele dezvoltate (conform APAPR), iar drumul nu va fi nici in continuare lipsit de suisuri si coborasuri. In mod implicit, Pilonul 2 este, si va continua sa fie, influentat de schimbarile survenite in sistemul public (asa cum se intampla, de altfel, in prezent, prin extinderea bazei de contributori), de deciziile strategice ale autoritatilor (care ar putea incuraja o dezvoltare mai rapida a sistemului), dar si de conjunctura economica generala. Majorarea contributiei la 3% in 2011 (asumata de Executiv in scrisoarea de intentie catre FMI) este o veste buna pentru toti participantii la sistem, insa ar fi extrem de important ca pe viitor cresterea contributiilor sa aiba loc intr-un ritm mai accelerat.

Doar in acest fel, fondurile de pensii isi vor putea indeplini pe deplin rolul esential pe care il au in orice economie – acela de a stimula economisirea pe termen lung si, in acelasi timp, de a asigura o alocare optima a resurselor si lichiditatilor financiare. Mai mult de atat insa, cred ca este cu totul indezirabil efectul pe care l-ar avea asupra oamenilor de rand, a noastra, a tuturor, descurajarea unui sistem care a adus cu adevarat in constiinta romanilor conceptul de „pensie” si de planificare pentru varsta senectutii.



Comenteaza articolul

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Wall-Street incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.