De ce sa nu ne vindem tara... pe bursa?

Cum poate fi descrisa situatia actuala de pe piata de capital si care ar trebui sa fie in mod normal capitalizarea Bursei de Valori Bucuresti?

Sunt multe lucruri care pot fi in general comentate despre piata noastra de capital, dar cel mai important si vizibil aspect este dimensiunea acesteia raportat la economia locala. Cu o capitalizare bursiera in PIB (Produs Intern Brut) de doar 9%, Bursa de Valori Bucuresti (BVB) poate fi considerata a treia cea mai mica bursa din Europa, o capitalizare bursiera mai mica de atat, evident raportat la dimensiunea economiei, avand doar Slovacia (5,6% raportat PIB) si Letonia (3,74% raportat la PIB).

Am luat in calcul date despre burse conform statisticilor Bloomberg, dar tin sa precizez totusi ca nu sunt luate in evidenta burse din Albania, Moldova, Macedonia sau Bosnia datorita dificultatii in colectarea datelor necesare calcularii unor astfel de statistici. In alte tari emergente din Europa, care apar in mod frecvent in rapoarte macroeconomice comparative alaturi de Romania, bursa reprezinta o componenta importanta a sistemul financiar, reprezentand un instrument important de finantare–economisire in randul companiilor si al populatiei.

Capitalizarea bursiera reprezinta un procent de 23% raportat la PIB in Ungaria, de 27% in Ucraina, de 40% in Croatia, de 24% in Cehia, de 35% in Polonia si de 37% in Turcia. Asadar, un procent normal capitalizare/PIB pentru o piata emergenta este cuprins intre 20% si 40%, ceea ce ar insemna ca o capitalizare normala a bursei din Romania in conditiile in care BVB ar functiona intr-adevar ca un instrument de finantare–economisire ar fi de 98 mld–196 mld lei. Scazand capitalizarea Erste Bank, capitalizarea BVB din acest moment este de 43,96 mld lei, ceea ce ar insemna ca aceasta ar trebui sa creasca cu minim 100% pentru a fi reprezentativa pentru economia romaneasca.

Despre cererea de valori mobiliare listate pe bursa

1. Investitorii nerezidenti. Indiferent de contextul economic nerezidentii au ramas prezenti la BVB fiind cumparatori neti in 9 din ultimii 11 ani pentru care exista date disponibile realizarii unei asemenea statistici. Singurii ani in care acestia au vandut mai mult decat au cumparat au fost 2001 si 2008, anul caderii Lehman Brothers.

Ce a avut de suferit insa a fost cota de piata a nerezidentilor in totalul tranzactiilor de la BVB, procentul achizitiilor nerezidentilor in totalul tranzactiilor de la BVB fiind cuprins de-a lungul timpului intre 23,2% (valoare inregistrata in anul 2009) si 58,4% (valoare inregistrata in anul 2001). Totusi, relevanta celor doi ani pentru a trage o concluzie in ceea ce priveste atractivitatea companiilor listate romanesti din perspectiva investitorilor nerezidenti nu este chiar atat de mare. Valoarea tranzactiilor in anul 2001 reprezinta doar 14% din valoarea tranzactiilor realizate in anul 2009, iar anul 2008 a fost anul crizei financiare globale, ce a cuprins momente extrem de dificile pentru pietelor financiare.

Asadar, interesul nerezidentilor nu se poate traduce prin lipsa de atractivitate a companiilor romanesti listate. Daca valoarea tranzactiilor a crescut in ultimii ani insa, atat datorita cresterii preturilor actiunilor, cat si vitezei de rotatie a acestora, un singur lucru a ramas relativ constant: oferta de companii listate. Putem explica astfel scaderea cotei detinute de nerezidenti in totalul tranzactiilor BVB prin oferta de emitenti in stagnare de la BVB.

Aceasta explicatie nu mai are nevoie de nicio demostratie suplimentara, mai ales ca investitiile nerezidentilor sunt in cea mai mare parte plasamente pe termen mediu si lung. Investitorii straini au intrat pe bursa, au initiat si format portofolii pana la inceputul anilor 2000 (vizibil in cota de piata de peste 50% in totalul tranzactiilor in anii 2000 si 2001), au tranzactionat si au acumulat treptat actiuni pe termen mediu si lung, insa si-au scazut din cota tranzactiilor in timp in buna parte datorita faptului ca pe langa oportunitatile prezente pe bursa la inceputul anilor 2000 in timp s-au adaugat foarte putine alte alternative.

In graficul urmator exista o evolutie comparativa pe ani intre cota de piata a achizitiilor si cea a vanzarilor nerezidentilor in totalul tranzactiilor realizate la BVB.


2. Investitorii rezidenti. As incepe aici cu un aspect foarte important: in medie doar 1,8% din cheltuielile generale ale unei familii din Romania reprezinta cheltuieli pentru investitii care cuprind cheltuieli cu achizitii si constructii de locuinte, terenuri, echipamente, actiuni, etc. Din pacate nu exista o statistica mai detaliata care sa evidentieze separat investitiile in actiuni, insa cu siguranta prin prezentarea acestui procent am atins un punct sensibil, si anume valoarea infima a investitiilor populatiei in actiuni.

Avem urmatoarele statistici de la institutii (BNR si INS): conform raportarilor BNR si al fondului de garantare al depozitelor, la finalul lunii iunie 2010 depozitele populatiei (total, in lei si valuta) aveau o valoare de 102,5 mld lei; numarul total al deponentilor era de aproximativ 16,5 milioane; iar valoarea medie a depozitelor de cca. 6.200 lei/deponent; conform INS, la finalul lunii iunie, anul curent, bugetul lunar al unei familii din Romania era de 2.337 lei (includ venituri din dobanzi si dividende), respectiv de 806 lei pe persoana, din care 87,5% reprezinta cheltuieli generale; 3,41% credite atrase, depozite ajunse la scadenta sau retrase de la banci, alte imprumuturi mai putin credite restituite si serviciul creditelor respective, iar restul de 9,08% sold in numerar sau, in termeni cat se poate de populari „sume la saltea”, la nivelul intregii populatiei.

Anualizand (suma anualizata reprezinta mai mult o estimare a acestor „sume la saltea”), aceste sume ramase la dispozitia populatiei sunt de 18,8 mld lei. Aceasta suma poate fi relativ confirmata si printr-o analiza plecand de la salariul lunar mediu net. In Romania exista un numar de 9,48 milioane angajati, salariul mediu net fiind de 1.422 (in iunie 2010). Anualizat 5% din salariile nete incasate intr-un an de romani reprezinta 8,1 mld lei, iar 10% reprezinta 16,19 mld lei.

Interesanta este si evolutia pe ultimul an al depozitelor populatiei in comparatie cu creditele atrase. Astfel, daca soldul creditelor persoanelor fizice din Romania a crescut cu 4,7 mld lei, soldul depozitelor a crescut cu 9,4 mld lei, ceea ce spune ca in perioada de recesiune, cand anticipatiile populatiei privind veniturile ce pot fi incasate in perioada urmatoare s-au transformat in unele pesimiste, a crescut apetitul pentru economisire. Se poate spune ca in ultimul an de zile populatia a creditat bancile cu o suma de 4,7 mld lei.

Se pare ca si intr-un context economic intern instabil, intr-o tara in care salariul mediu pe economie este unul foarte redus in comparatie cu alte tari dezvoltate sau chiar emergente, pe principiul consumam de cat dispunem, chiar daca intr-un procent mic din veniturile obtinute, populatia din Romania gaseste totusi resurse financiare pentru a economisi sau, in termeni cat se poate de populari, „pune bani la saltea”.

Pana la urma oricat de mare si apasatoate ar fi saracia, oamenii din Romania au nevoie de economii bine puse pentru: educatia copiilor atunci cand va fi cazul; constructia unei case sau anexe; achizitia unei locuinte; reparatia sau imbunatatirea conditiilor intr-o locuinta; economii pentru neprevazut si zile negre; etc. Ce este trist insa pentru toata lumea este faptul ca aceste economii nu sunt folosite intr-un mod eficient pe principiul diversificarii si fructificarii acestora, majoritatea economiilor ajungand doar in depozite sau „la saltea”.

Despre oferta de valori mobiliare listate pe bursa


In prezent, pe piata reglementata a BVB sunt listate un numar de 72 de companii cu doar 7 companii mai mult decat erau listate in anul 2001.

La finalul lunii iulie 2010 creditele acordate companiilor nefinanciare (in lei si in valuta) erau de 101,5 mld lei. Daca 10% din aceste credite (10,15 mld lei) ar fi fost finantari prin bursa si tinand cont de un free-float mediu de 20% pentru companiile care au nevoie de finantare, atunci capitalizarea bursiera a BVB (in acest moment exceptand Erste Bank si cele cinci SIF valoarea free–floatul la BVB reprezinta 15% din capitalizarea bursei) ar putea creste cu 50,78 mld lei, adica cu mai mult de 100% fata de cat este in prezent. Acesta este un calcul extrem de simplist, insa scoate in evidenta un aspect care mie mi se pare interesant: exista un potential urias de crestere pentru bursa romaneasca ca dimensiune, cu conditia ca aceasta sa iasa din cercul vicios <cerere – oferta de instrumente financiare> in care se afla.

Finantarea companiilor folosind piata de capital, ce are loc in moneda locala, ar reprezenta o alternativa finantarilor in valuta, controversate pentru riscul valutar pe care acestea le presupun. Prin ofertele publice initiale, banii rezultati din vanzarea actiunilor intra in companie, fiind folositi pentru majorarea capitalului social si dezvoltarea afacerilor. Companiile pot folosi piata de capital si dupa listare, prin majorari de capital social. Costul finantarii pe piata de capital este unul mult mai scazut si aduce notorietate companiei care se listeaza.

Costurile finantarii prin piata de capital in Romania sunt sub 5% din suma in lei atrasa, insa acestea pot fi compensate prin beneficiile cresterii vizibilitatii prin aparitii in media si implicit prin cresterea interesului pentru companie a celor care investesc efectiv pe bursa. Costurile finantarii prin majorari de capital social sunt sub 1% din suma atrasa de pe bursa. Creditele acordate pana acum companiilor nefinanciare au avut loc la o rata medie a dobanzii de cca. 12%/an (conform raportarilor BNR). Asadar, diferentele sunt enorme.

Concluzii

Avem destul de des obiceiul sa ne uitam la tarile vecine si sa ne intrebam: de ce acolo se poate? Pentru ca majoritatea tarilor din jur isi folosesc intr-un mod eficient resursele financiare, inclusiv folosind la turatie maxima (sau cel putin mult mai mare decat in cazul Romaniei) piata de capital ca instrument eficient de plasare a banilor. Banii nefolositi sau folositi intr-un mod simplist ineficient nu vor aduce decat o bunastare marginala.

Prin existenta unei piete de capital dezvoltate toata lumea poate avea de castigat: plasarea resurselor financiare se va face intr-un mod mult mai eficient de la detinatori la cei care au nevoie de finantare; prin deschiderea mai multor companii la bursa, vom atrage mai multe investitii straine; piata de capital poate face concurenta produselor bancare (pentru mentinerea clientilor bancile ar trebui sa scada costurile implicate de credite si sa creasca atractivitatea produselor de economisire). Putem spune ca sistemul bancar detine monopol in Romania, fapt neintalnit in economiile dezvoltate sau care aspira la aceasta incadrare, alternativa fiind trecerea la o economie de piata reala in sistemul financiar local, prin sustinerea pietei de capital si redimensionarea la valori normale a acesteia.

Daca pana acum s-a acordat o atentie mai mica importantei pietei de capital, pentru ca economia romaneasca mergea practic de la sine, inregistrand rate de crestere spectaculoase, recesiunea curenta ne arata ca nu dispunem de mecanisme financiare eficiente scoaterii tarii din impasul in care se afla. Daca bursa functiona la capacitate normala, statul putea atrage mult mai usor bani de pe bursa prin emisiuni de titluri de stat la costuri mai atractive aflate in concurenta cu dobanzile oferite de banci; prin oferte publice initiale pentru companiile aflate in portofoliu sau vanzari de pachete suplimentare pentru companiile de stat deja listate.

In plus, companiile private puteau atrage finantari atat pentru activitatea curenta, cat si pentru investitii la costuri mult mai mici, asa cum au fost prezentate in acest material mai sus. O problema importanta a administratorilor companiilor locale este in acest moment accesul la credite datorita dobanzilor mari practicate de banci in conditiile diminuarii marjelor de profit. Mai mult, finantarea de pe piata de capital se face in lei, neimplicand din partea celor care atrag finantare niciun risc valutar. Stim cu totii, ce urat a fost ultimul trimestru al anului 2008 cand cursul local s-a depreciat brusc, crescand costurile de finantare a companiilor si soldul creditelor in valuta.

Din pacate aceste lucruri nu se pot schimba brusc, pentru ca piata de capital poate castiga in dimensiune in timp, atat prin formarea unei clase de emitenti reprezentative pentru economie si inmultirea numarului de instrumente financiare disponibile, cat si ca numar de investitori, care la fel poate creste in timp.

Listarea Fondului Proprietatea si constientizarea importantei pietei de capital ca mecanism si instrument financiar benefic pentru economie reprezinta primii pasi in vederea dezvoltarii si cresterii anvergurii bursei locale. Ramane de vazut cat de mult va profita statul de contextul unic listarii al Fondului la bursa, context in care Romania poate atrage atentia mai multor investitori nerezidenti, si isi va lista la bursa din companiile pe care le detine in acest moment in portofoliu. Listarea Fondului si listarea treptata a companiilor de stat poate duce la formarea unei clase de investori cuprinzatoare pe piata de capital din Romania, poate atrage la bursa si alti investitori rezidenti si poate forma astfel un loc propice listarii altor companii private romanesti.

Ramane de vazut daca acest lucru se va intampla si ramane de vazut daca exista intr-adevar vointa sa devenim o economie mai puternica in spatele careia sa se afle mecanisme financiare avansate de sustinere si reglare a acesteia. Am demonstrat pana acum ca potential exista.




Comenteaza articolul

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Wall-Street incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.