Daca exista un subiect despre care noi, putinii jurnalistii care cred intr-un amestec al statului cat mai mic in economie, am scris constant in ultimii doi ani, acela este nevoia de privatizare a companiilor de stat. Daca exista o actiune economica pe care guvernantii au evitat-o in ultimii doi ani, aceasta este privatizarea firmelor la care statul este actionar. Cel mai proaspat exemplu este pseudo-privatizarea CFR Marfa: in timp ce asa zisul cumparator, omul de afaceri Gruia Stoica, acuza Comisia de privatizare a CFR Marfa ca se ascunde in spatele avizului Consiliului Concurentei deoarece nu si-a indeplinit obligatiile, vanzatorul, adica ministrul Transporturilor, Ramona Manescu, se “leapada” de privatizare si cere consultantilor Deloitte si Musat&Asociatii sa transmita un punct de vedere privind evolutia si pasii urmatori in aceasta tranzactie. In culisele acestui dialog al surzilor se ascunde un guvern incapabil si lipsit de dorinta de a pune in practica singura cale de urmat pentru a scapa de CFR Marfa, o gaura neagra care a fost pentru multi o sursa de capusare: privatizarea.
In discutiile pe tema privatizarii din Romania am vazut o serie de paradoxuri in ultimii doi ani, iar cel mai frapant este, in opinia mea, ca, desi traim vremuri cand privatizarea marilor companii cunoaste la noi un ritm mai lent decat in alte tari, in dezbaterea publica domina argumentele ca privatizarea nu ar trebui sa fie o prioritate a guvernantilor. Zis si facut: daca Executivul Boc si-a dat doctoratul anti-proprietate privata cu zero privatizari incheiate in perioada guvernarii, echipa lui Victor Ponta se “lauda” cu esecul urias Oltchim si iminentul insucces CFR Marfa.
Privatizarea marilor companii cunoaste in Romania un ritm mai lent decat in alte tari. In timp ce la Bucuresti Posta anunta ca ia un credit de 100 milioane de lei pentru acoperirea restantelor, in Londra Royal Mail, compania postala britanica cu o istorie de 360 de ani, se privatizeaza pe bursa, oferta publica initiala prin care guvernul obtine 1,7 miliarde de lire sterline. In vreme ce noi semnalam astazi esecul privatizarii CFR Marfa, compania nationala de cai ferate din Polonia isi propune sa stranga sute de milioane de euro din vanzare pe bursa a unui pachet de actiuni la divizia sa de marfa, PKP Cargo. Chiar si grecii anunta vanzarea intreprinderii de stat Opap, una dintre cele mai mari companii de jocuri de noroc din Europa, prima mare privatizare de dupa bailout. In acest timp, noi comentam situatia financiara a Loteriei Romane, care "nu este deloc roz", astfel incat compania poate intra in procedura de insolventa. Voi continua analiza de geografie economica pentru a gasi un unghi corespondent celui de la Bucuresti: aflu ca privatizarea a fost pe agenda guvernului iranian inca de la inceputul anilor 1990, dar are de suferit ca urmare a abordarilor politizate sub diferite guverne. Cele mai recente stiri din Iran arata ca noua administratie va incetini ritmul de privatizare, ceea ce-i va face pe adversarii privatizarii de la Bucuresti sa rasufle usurati: “Nu suntem singurii din lumea asta care amanam privatizarile. Romania si Iran, statele care ataca cu ardoare proprietatea privata!”
Probabil cel mai intens atac din 2013 la adresa proprietatii private a fost procesul de privatizare a CFR Marfa. A trecut jumatate de an de la publicarea anuntului de privatizare a companiei CFR Marfa, perioada in care am fost martorii unui esec politic pe linie care ne afunda si mai mult in socialism. De ce am ajuns aici? Iata motivele invocate de guvernanti pentru tergiversarea privatizarii, un punct fundamental al reformelor economice. Dupa doua decenii in care a functionat clasicul si puerilul “nu ne vindem tara”, identificam zilele acestea urmatoarele pretexte, toate politice, fara niciun caracter economic. Asemenea guvernantilor de la Teheran, care au Iran Privatization Organization, si la Bucuresti un esec al privatizarii are loc cu girul institutiilor de stat: comisia de privatizare a CFR Marfa, Consiliul Concurentei, Ministerul Transporturilor, CSAT, Oficiul Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie (OPSPI). Chiar si Banca Nationala are o viziune despre privatizarea CFR Marfa. Mai tineti minte declaratia consilierului guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, „Caile ferate au fost mandria tarii, asa ca ar trebui sa ramana la stat, nu sa fie privatizate”? Spus si facut: compania va ramane in mainile statului. Sper ca sunteti mandri de CFR Marfa!
