Andrei Kovari, 17 ani: Vreau sa creez un nucleu care sa sustina activitatea roboticienilor
STUDII: elev, clasa a 11-a, Colegiul National "Petru Rares" – Bistrita Nasaud; PROIECT: robotul salvatorAndrei Kovari a creat in doar 24 de ore un robot, mai precis o platforma care poate fi folosit in special in viata de zi cu zi sau in cazul unor situatii de urgenta. “In cazul unui cutremur, un astfel de robotel poate identifica, cu ajutorul unui sezor de dioxid de carbon, o persoana aflata in pericol, fiind mai usor de folosit decat solutiile traditionale cu care sunt dotate autoritatile."
SURSA DE INSPIRATIE. “Cu cateva saptamani inainte de a-l proiecta, am urmarit un documentar despre primii roboti spatiali trimisi de rusi si de americani, unde erau prezentate problemele pe car le-au intampinat, dar si studiul comportamentului materialelor utilizate in vid, cat si un film legat de Cernobil. Aceste doua emisiuni mi-au ridicat multe semne de intrebare si atunci am incercat singur sa gasesc un raspuns. Si sper ca am reusit!”
COSTUL PROIECTARII. “Sunt foarte multe variabile. Cum nu am sponsorizare, ma gandesc sa economisesc cat mai mult si de aceea apelez de cele mai multe ori la solutii second-hand. Proiectarea unui astfel de dispozitiv in regim S-H m-a costat circa 150 de lei, insa daca piesele erau noi, ar fi costat in jur de 500 lei”.
In tara sau peste hotare: unde vei studia? “De mic mi-am dorit sa urmez acest domeniu si m-as orienta catre ceva legat de bio-robotica. Am cautat diferite facultati, insa nu am gasit pana acum o institutie de profil care sa imi ofere ceva legat de pasiunea mea. Cele mai multe facultati din Romania si de la nivel european sunt legate de inginerie sau de mecanica si foarte putine cu specializarea in bio-robotica. Plecarea in SUA ar fi o varianta, dar distanta fata de casa este o problema."
Unde te vezi peste 10 ani? “Intr-un laborator de cercetare din Asia. Oamnii sunt extrem de civilizati acolo, unde beneficiezi de un anumit suport. In plus, ai de partea ta si tehnologia, care este net superioara fata de cea din Europa sau din SUA”.
Constantin Voiniciuc, 18 ani: Ma vad in cercetare, sa usurez viata oamenilor din jurul meu
STUDII: elev, clasa a 12-a, Colegiul Tehnic "Gheorghe Asachi" – Botosani PROIECT: Robo Hand (Mana Robotica)Constantin Voiniciuc este creatorul unei maini robotice ce poate fi utilizata cu succes in industria chimica sau medicina, dar mai are de lucrat pentru a deveni si mai precisa. “Cu ajutorul unor senzori amplasati la nivelul unei manusi, conectati prin intermediul unui cablu de date, sunt trimise comenzile la mana robotica, prin care se actioneaza dispozitivul. Utilitatea poate varia de la mediul chimic unde se lucreaza cu substante toxice sau corozive pana la cel medical sau militar”.
Nu este singurul proiect la care lucreaza, fiind preocupat de mai multe aparate de zbor si alte mecanisme conexe. Pasiunea pentru robotica a descoperit-o la varsta de 10 ani, cand a inceput sa participe la diferite concursuri de specialitate, a urmat o documentare pe internet pentru nenumaratele proiecte in care a fost angrenat. O mare parte din pricepere o datoreaza profesorului sau de la Palatul Copiilor din Botosani.
Cat timp a durat proiectarea mainii robotice? “Au fost mai multe incercari care s-au intins pe durata a sase luni. Prima data am facut un mulaj din silicon si nu am fost multumit de rezultate. Apoi am ajuns la o formula mai simpla, eficienta si mai ieftina, iar in final a rezultat proiectul de acum”.
Si cat te-a costat sa-l creezi? “Costul total de lucru - ceea ce presupune toate incercarile, materialele folosite s-a ridicat la aproximativ 2.000 de lei. Cel mai mult am lucrat la partea mecanica, unde multi s-au incurcat si au abandonat astfel de proiecte. M-am ambitionat si am zis ca se poate!”
De ce o manusa robotica? “Prima si prima oara am discutat cu un medic chirurg care mi-a dat un pont legat de o posibila operatie la distanta. Am inceput sa studiez, sa ma perfectionez si sper ca intr-o buna zi sa poata fi utilizat si in acest domeniu unde este nevoie de o precizie extrema.”
Unde ai vrea sa te perfectionezi? Ce facultate ai alege? “M-am interesat la Iasi, Suceava si Bucuresti, as opta pentru studiul in Capitala sau in strainatate. M-ar interesa o specializare in domeniul roboticii sau electronicii si exista cateva oportunitati pentru dezvoltare in strainatate. In orice caz, as vrea sa ma intorc in tara, unde sa pot pune in aplicare cele invatate. Ma vad peste ani lucrand in cercetare, sa usurez cat mai mult viata si activitatea oamenilor din jurul meu.”
Costin Valeriu Costea, 16 ani: Cred ca robotii ar putea salva Planeta
STUDII: elev in clasa a 10-a din cadrul Colegiului National “Mihai Viteazu”, Slobozia; PROIECT: Tricou care permite incarcarea dispozitivelor mobileCostin Valeriu Costea este creatorul tricoului care permite reincarcarea dispozitivelor mobile, el propunandu-si sa gaseasca o alternativa ecologica in principal pentru utilizarea telefoanelor mobile. “Ideea tricoului care permite incarcarea telefoanelor mobile mi-a venit dupa ce am observat ca in lume se risipeste foarte multa energie de pomana. Eu mi-am propus sa educ in acest fel populatia prin crearea unei alternative care iti poate oferi ceva util la un pret decent”.
Tanarul povesteste ca incearca sa fie la curent cu toate noutatile din sfera lui de interes si spune ca viitorul in domeniu va tine de panourile solare transparente dezvoltate in prezent in Franta, care se vor putea aplica direct pe ecranul telefonului mobil similar unei folii de protectie.
Cat a costat realizarea unui astfel de tricou si in cat timp a fost gata? “Tricoul si panourile solare au costat 80 de lei, iar realizarea lui a durat in jur de 2 zile, cel mai mult timp luand documentarea pe internet”.
Ce facultate ti-ai propus sa urmezi? “Vreau sa merg la Politehnica in Bucuresti la specializarile Automatica-Robotica sau la telecomunicatii pentru a avea mai mult timp liber ca sa ma dedic pasiunii mele. Iau in calcul si posibilitatea de a lucra afara, dar din cate stiu pana in prezent Politehnica este foarte bine vazuta in strainatate. Daca ar fi sa plec din tara as alege Japonia unde mi-ar placea sa ma specializez in robotica sau energetica”.
Unde te vezi peste 10 ani? “In urmatorii 10 ani ma vad facand roboti tot in domeniul eficientizarii energiei. Sunt pasionat si cred in aceasta posiblitate a salvarii planetei. Inca din clasa intai mergeam la scoala si urmam cursuri de ecologie si pe parcurs ti se formeaza un stil. Ma vad lucrand in Japonia pentru companii mari specializate in acest domeniu in cercetare.
Raluca Ioana Vacaru,16 ani: In urmatorii 10 ani ma vad....fericita
STUDII: eleva clasa a 11-a, Colegiul National "Nicolae Grigorescu", Campina; PROIECT: Syncronium – site care permite sincronizarea mai multor activitati prin intermediul calculatoruluiPASIUNE: inteligenta artificiala
Raluca Ioana Vacaru este foarte pasionata de ceea ce se numeste inteligenta artificiala si crede cu tarie ca in viitor acest domeniu va capata o tot mai mare amploare si va deveni unul din principalele surse de cunoastere a omului. “Imi doresc sa urmez un drum care sa fie intr-un fel legat de inteligenta artificiala sau de stiinte cognitive. Acest lucru s-ar traduce printr-o cercetare in domeniul androizilor unde sunt aplicate neurostiinte si psihologia mintii pentru a crea un robot capabil sa imite la perfectie un om."
Ce studii ar trebui sa urmezi si unde? “Ar trebui sa studiez neurostiinte, psihologia mintii, lingvistica si algoritmica. Singurul loc in care se poate studia asa ceva este in SUA – la facultatea Brown, dar voi aplica la mai multe printre care Yale, M.I.T. – in Europa nu se poate, iar in Asia ma tem ca nu am acces din cauza impedimentului pe care il constituie limba”.
Te-ai intoarce inapoi in Romania? "Daca as avea oportunitatea de a ma intoarce in Romania si sa aplic ceea ce am invatat, as face-o cu inima deschisa, insa momentan nu am observat un interes crescut in aceasta zona. Timpul o va spune!"
De unde pasiunea pentru acest domeniu? “Intotdeauna mi-a placut sa urmaresc oamenii si incercam sa le observ reactiile si sa imi dau seama de ceea ce se intampla in creierul nostru, in spatele cortinei – iar neurostiintele a fost un domeniu care m-a pasionat. In plus, serialele “Lie to Me” sau “White Collar” mi-au deschis si mai mult apetitul pentru acest domeniu incercand sa ne prezinta o alta latura a omului pe care nu toti o stim”
Unde te vezi peste 10 ani? “Nu neaparat unde ci mai ales cum: ma vad fericita! Este posibil ca in urmatorii 10 ani sa fiu la un doctorat in Statele Unite si ma vad lucrand in cercetare in domeniul amintit. Imi doresc sa reusesc si sunt convinsa ca va fi bine”
Totodata, Raluca Vacaru s-a inscris pe TechSchool cu un proiect intitulat Syncronius - un site prin care si-a propus sa integreze mai multe formaturi de pagini dedicate continutului si partajarii de continut video (seriale si videoclipuri similare YouTube sau VPlay). “Ceea ce mi-am dorit de la acest proiect a fost sa reusesc sa sincronizez activitatea a doua sau mai multe persoane aflate la distanta si care doresc sa vizioneze impreuna in acelasi timp un anumit continut video”, spune tanara. Proiectul nu dispune inca o pagina existenta pe internet, dar eleva sustine ca pentru o finalizare a acestuia ar fi nevoie de inca sase luni.
Chris-Hunor Bocz,15 ani: Mi-am propus sa reprezint o picatura intr-un mare ocean al cunoasterii care ar putea schimba lumea
STUDII: elev, clasa a 10-a in cadrul liceului tehnologic Baroti Szabo David, jud. CovasnaPROIECT: TecHome (Casa inteligenta)
Chris-Hunor Bocz (foto), elev in clasa a 10-a in cadrul unui liceu tehnologic din judetul Covasna este creatorul proiectului TecHome destinat imbunatatirii confortului din locuinte prin introducerea tehnologiilor inteligente la nivelul zonelor de locuit.
“Mi-am propus sa creez o casa inteligenta care sa imbunatateasca viata de zi cu zi a oamenilor din gospodarie, sa faca anumite automatizari precum detectarea fulgerelor sau a altor fenomene ale naturii si care sa transmita automat persoanelor din casa informatii legate de siguranta din propriul camin”, a declarat pentru Wall-Street.ro – Chris-Hunor Bocz.
Este primul proiect de acest gen care se extinde la nivelul intregii case si nu se limiteaza doar la anumite functionalitati. Proiectul ofera posibilitatea utilizatorului sa isi creeze singur nevoile de intretinere a casei/locuintei.
Cat timp ai lucrat la acest proiect?“Pentru dezvoltarea proiectului am lucrat un an si jumatate. Imi propun sa creez proiecte care sa fie accesibile si sa aduca utilizatorului un mediu mai prietenos”.
La cat se ridica investitia?“Avand in vedere ca la mijloc se lucreaza in regim Do-It-Yourself (confectionezi singur - n.red), pretul este unul rezonabil daca ne gandim cat reprezinta din valoarea totala a unei case. Practic implementarea acestuia, impreuna cu testele si imbunatatirile aferente ajunge sa coste undeva la circa 3.000 de euro”.
Vrea sa studieze in SUA si apoi sa revina in tara: de ce? “Mi-as dori sa merg in SUA la M.I.T iar mai apoi sa imi termin masteratul si doctoratul si sa revin in Romania. Vreau acest lucru pentru ca mi se pare important sa te afli intr-un mediu unde poti aduce facilitatile si practicile invatate dintr-un anumit domeniu. Este o perspectiva mai interesanta aceea de a crea ceva intr-un loc unde nu exista acesta tehnologie decat intr-un loc unde exista solutii. Plecarea in SUA ar reprezenta pentru mine un mediu profesional mai bun si atat. Practica imi doresc sa desfasor in tara”.
De unde pasiunea pentru acest domeniu? "Pasiunea am descoperit-o cand aveam 4 ani. Ma uitam la Discovery si nu obisnuiam sa urmaresc desene animate asa cum faceau probabil marea majoritate a copiilor de varsta mea. Observam inca de pe-atunci ca eram foarte pasionat de masini – dar nu de orice fel de masini, ci de ceea ce se afla in spatele masinutelor cu telecomanda (electronica, mecanica, etc). Toate jucariile pe care le primeam pe mana erau dezasamblate. Am inceput sa invat singur, dar mi-a fost extrem de greu. Am avut un mare noroc ca am cunoscut un baiat foarte priceput, care in prezent lucreaza la Microsoft si care m-a ajutat foarte mult in ceea a insemnat cunoasterea acestui domeniu. El mi-a explicat si mi-a aratat foarte multe secrete ale acestui domeniu”.
Unde te vezi in urmatorii ani?“Ma vad facand ceea ce am facut si pana acum: sa aduc ceva nou, sa merg la cat mai multe concursuri si sa incerc sa reprezint si eu o picatura intr-un mare ocean al cunoasterii care ar putea schimba lumea”.
Alexandru Dudescu, 15 ani: Imi doresc sa imbin muzica cu programarea in IT
STUDII: elev, Colegiul National Mihai Viteazu, PloiestiPROIECT: Guitar Tab Maker
Alexandru Dudescu (foto), elev in cadrul Colegiului National Mihai Viteazu din Ploiesti este extrem de pasionat de muzica si electronica incat a reusit deopotriva sa imbine utilul cu placutul: el a reusit sa creeze un dispozitiv cu ajutorul caruia poate “traduce” cantecele si acorudile pe care le face la chitara intr-o partitura.
“Este un proiect pe care l-am conceput in ideea de a-mi usura munca de a scrie partituri pentru chitara. Proiectul este conceput in asa fel incat sa poata deduce nota pe care eu o execut la chitara si in acest fel sa imi poata crea toate notele muzicale intr-o partitura.
Proiectul are atat o parte hardware (de preluare a sunetelor) cat si una de software.
Cat a durat sa realizezi acest proiect? “Ideea proiectului a durat o saptamana, iar implementarea circa 3 saptamani. Sunt pasionat de chitara iar in prezent urmez cursurile Scoalii Populare de Arte din Ploiesti”
Ce vrei sa faci mai departe? “Voi continua ca inginer IT, la o facultate specializata, ca programator in domeniu. Muzica imi doresc sa ramana o pasiune pe care sa o pot dezvolta in acest sens iar daca am sa pot imbina ambele domenii intre ele ar fi ideal. Vreau sa merg la Politehnica iar informatica, fizica si matematica vor fi principalele preocupari in viitor. Voi incerca sa merg la cat mai multe olimpiade si sa invat foarte bine ca sa pot avea mai multe oportunitati in viitor”.
Care a fost sursa ta de inspiratie? “Pasiunea pentru muzica a inceput in urma cu 5 ani. L-am ascultat pe chitaristul Paco de Lucia si am ramas surprins. Atunci i-am scris Mosului ca imi doresc o chitara clasica de Craciun, am primit-o, iar dupa nici trei luni m-am inscris la Scoala Populara de Arte din Ploiesti unde urmez si in prezent cursuri la acest instrument”.
