Portretul G-ralului Cihoschi, pictat de Isachi, si bustul sau realizat de Henriette Cihoschi

Generalul a condus lupte grele pe fronturile de la Marasesti si a primit multe decoratii printre care Legiunea de Onoare in cele trei grade: cavaler, ofiter si comandor si Ordinul Mihai Viteazul. Cariera lui in armata l-a condus si la pozitia de Ministru al Apararii Nationale, dar si in cea de senator de drept si membru al Consiliului Suprem de Aparare Nationala. Generalul a fost arestat, impreuna cu toti fostii demnitari ai tarii, in noaptea de 5 mai 1950 si dus la Sighet unde si-a gasit sfarsitul.

Magdalena Veron, nepoata generalului Cihoschi, isi aminteste, desi nu avea decat 6-7 ani, detaliile cutremuratoare ale noptii in care bunicul sau a fost arestat si “exilarea” ulterioara a familiei din casa parinteasca. Arestarea bunicului si modul brutal in care a fost urcat in duba Securitatii si, cateva saptamani mai tarziu, felul in care a fost scoasa familia din casa si urcata in camion reprezinta cea mai urata amintire pe care o are Magdalena Veron in vila impresionanta din bulevardul Dacia. "O alta imagine greu de uitat a fost felul in care cartile, din minunata biblioteca a bunicului, despre care imi spunea ca au sa fie prietenii mei cei mai buni, au fost aruncate de pe terasa si arse. Focul acela il mai vad si azi in vise", isi aminteste Magdalena Veron.

De biroul bunicului sunt legate si cele mai dragi amintiri. “Generalul Cihoschi era un om de o bunatate extraodinara. Imi amintesc cum ma aseza pe birou alaturi de el si nu ma mai saturam de povestile lui”, isi aminteste cu zambetul pe buze Magdalena Veron. De altfel, generalul este si unul dintre cei care l-au ajutat pe pictorul Isachi. “L-a observat pe front, tot timpul era visator si desena. Bunicul l-a ajutat sa mearga pe drumul picturii”, declara nepoata generalului Cihoschi, in timp ce ne prezinta locuinta scoasa acum la inchiriere.

Casa monument istoric, construita in 1934 de generalul Cihoschi si proiectata de arhitectul Savulescu, era in vremurile bune tot timpul deschisa pentru prieteni, familie si fostii camarazi de arme ai generalului.

“La noi era intotdeauna masa pusa pentru prieteni si familie. Bunica era un adevarat "chef" bucatar, din copilarie avea pasiunea bucatariei si, cu toate interzicerile si pedepsele mamei sale, fugea la bucatarie de cate ori putea. Sophie Cihoschi se tragea dintr-o renumita familie de armeni din Focsani”, povesteste Magdalena Veron, care si-a petrecut copilaria in acea casa, alaturi de bunicii sai.

Daca vizitezi acum cladirea si observi dispunerea spatiilor este usor sa-ti imaginezi vremurile de liniste, vizitele camarazilor de arme si ale prietenilor familiei, insa povestea are si o fata sumbra, care a inceput in noaptea de 5 mai.

Spatiul, aflat in prezent la inchiriere, este gol, din elementele de decor originale au ramas oglinda mare venetiana si cele doua candelabre din hol, care dateaza din anii '30.

Acea oglinda a reflectat nu doar nazbatiile copilariei, ci si turnura tragica pe care viata familiei a luat-o. Viata feerica si copilaria linistita s-au incheiat in noaptea de 5 mai 1950, “cand au sunat la usa l-au luat pe bunicul meu si nu l-am mai vazut niciodata. A fost dus la Sighetul Marmatiei impreuna cu ceilalti demnitari ai Romaniei”.

Dupa arestare, familia a fost izgonita din casa. “Au aparut intr-o dimineata alti tovarasi, ne-au urcat intr-un camion alaturi de un pat, o masa si 4 scaune si ne-au dus in Nerva Traian- in doua camere- unde bunica si unchiul meu au stat cativa ani. Pe mama a luat-o in spatiu o prietena grecoaica care statea tot pe Dacia si asa am putut continua sa ma duc la scoala acolo”, rememoreaza acea perioada nepoata generalului.

Atunci, cand in casa familiei au fost instalate 4 familii necunoscute la etaj si alte doua la parter, a inceput o noua lupta, dusa de Henriette Cihoschi, mama Magdalenei Veron. Lupta de recuperare a casei. Cu un tact aproape militar, Henriette Cihoschi a luptat incontinuu pentru locuinta familiei, cucerind pozitie cu pozitie.

Dupa un timp, cand una dintre familiile instalate in casa generalului a plecat in Israel, Henriette Cihoschi, sculptor si membra a Uniunii Artistilor Plastici, a reusit sa obtina o repartitie pentru o camera din casa.

“Asa a inceput lupta ei pentru a recupera casa care fusese nationalizata fara temei legal. De fapt, ultimul text scris de mana generalului este protestul impotriva faptului ca i se aplica abuziv decretul de nationalizare din 1950, fiind pensionar ca functionar al statului, nu capitalist ori exploatator al clasei muncitoare”, povesteste Magdalena Veron.

Citeste si:

“Dupa 2-3 ani, s-au schimbat chiriasii de la parter si mama a reusit sa mai obtina o repartizare pentru sera si nisa si astfel a putut sa ii aduca inapoi pe bunica si pe unchiul meu care dormeau in nise dupa un paravan care ii despartea de holul pe unde treceau toti ceilalti locuitori ai imobilului”, a mai spus nepoata generalului.

Bunica si unchiul sau nu aveau niciun venit si erau obligati sa lucreze pentru tot felul de cooperative pentru a avea ce manca.

“Mama picta basmale, facea design pentru case de moda si cu ajutorul unor pachete pe care le primea de la prietenele de pe vremea studentiei la Paris a reusit sa ne faca sa supravietuim. Tatal meu fugise in strainatate in 1947 si cu ajutorul Crucii Rosii internationale a reusit sa ma scoata din tara pentru reintregirea familiei. Am putut pleca in 1961, dar nu l-am mai gasit pe tata in viata. Am plecat la Rio de Janeiro si in scurt timp am putut avea o situatie si sa imi ajut familia”, povesteste Magdalena Veron.

Intre timp, Henriette Cihoschi s-a luptat in continuare pentru recuperarea acestei case si a avut chiar un ordin de restituire de la Ceausescu pe care nu a putut sa-l puna in intregime in aplicare, ca urmare a sumelor mult prea mari pe care ICRAL le cerea pentru lucrarile de intretinere.

Ordinul lui Ceausescu a venit si in contextul in care in 1967 s-au implinit 50 de ani de la victoria de la Marasesti, "unde bunicul avusese o participare importanta si cu aceasta ocazie osemintele i-au fost reinhumate la Mausoleul de la Marasesti si i s-a pus o statuie pe aleea Eroilor".

“Nu mare mi-a fost surpriza cand m-am intors in vizita in 1969 sa-mi regasesc familia instalata la parterul casei- cu mobilele regasite”, spune Magdalena Veron.

In 1989, familia a reinceput lupta pentru recuperarea casei. “Procesele au durat 18 ani si din pacate mama nu a mai ajuns sa-si vada acest vis implinit. Cu greu am reusit sa eliberez aproape toata casa si sa incep din 2009 lucrarile de renovare”, povesteste Magdalena Veron, care a adaugat ca nu isi doreste sa vanda casa, dar ca totusi spatiul este prea mare doar pentru ea si sotul ei asa ca au ales sa inchirieze si sa se mute intr-un apartament.

Spatiul a fost o perioada inchiriat ca locuinta de managerul unei multinationale, iar in prezent este din nou scos la inchiriere.

Cladirea, executata din zidarie de caramida cu planseuri de beton armat are doua corpuri si este compusa din demisol, parter, etaj si mansarda. La momentul proiectarii, in interior spatiile au fost tratate diferentiat in funtie de tipul de activitate, spatiile de la demisol erau rezervate spalatoriei, pivnitei, centralei de incalzire si camerelor de servitori, la parter era sufrageria, salonul, sera si biblioteca. Intrarea se face printr-un vestibul care se deschide pe un hol central in jurul caruia sunt situate camerele . Din hol pleaca scara principala din stejar spre etaj, acolo unde sunt dormitoarele si doua bai care au suferit modificari. La mansarda era podul, acum transformat in loft.

Potrivit agentiei imobiliare Esop, in prezent, la inchiriere este disponibila o suprafata de 270 de mp."Suprafata disponibila este de 270 mp, iar compartimentarea spatiului este bine organizata in jurul unei zone de primire-receptie aflata la parter, ce are acces direct atat spre cele patru birouri decomandate de pe acest nivel, cat si spre demisol, etaj si mansarda”, a declarat Alexandru Petrescu, managing partner Esop Consulting, compania care se ocupa de inchirierea vilei.

Spatiul este potrivit si pentru sedii de birouri, spun consultantii imobiliari.

“Ca profil, vila este potrivita pentru un client care isi doreste un stil clasic si mai multa intimitate, intr-o zona exclusivista, cu ambasade, consulate si institutii culturale internationale: o casa de avocatura, firma de media si publicitate sau de consultanta", a conchis Alexandru Petrescu.