Plata taxelor si impozitelor are legatura cu existenta statului respectiv cu ideea de solidaritate sociala care sta la baza natiunii. Afectarea dreptului de proprietate, in mod semnificativ, prin plata taxelor si impozitelor este jutificata de acest interes de ordin superior: existenta statului si a natiunii. Cercul nu se inchide cu acest interes, intrucat reversul este acela ca statul trebuie sa dea dovada de responsabilitate si sa asigure satisfacerea acelor nevoi retinute ca fiind de competenta sa. Existenta statului trebuie pusa in balanta alaturi de Responsabilitatea statului in acoperirea nevoilor contribuabililor.

Este o chestiune de optiune politica prioritizarea unui anumit interes, insa aceasta optiune trebuie realizata tinand seama de memoria colectiva a ultimilor 20 de ani cu privire la cine a fost cel mai eficient administrator: statul sau contribuabilul. Daca statul nu a putut sa acopere nevoile pe care le-a retinut ca fiind in competenta sa, iar acestea au fost acoperite tot de contribuabil in mod direct, se pune problema de optiune politica si constitutionala fata de nivelul taxelor si impozitelor. Statul nu poate incasa taxe si impozite ca si cum ar acoperi in totalitate anumite nevoi, iar in realitate acesta sa acopere doar 25% din aceste nevoi. O astfel de realitate trebuie sa determine o ajustare a nivelului cantitativ al impozitarii. Nivelul impunerii trebuie sa tina seama de nevoile pe care statul si le-a insusit, respectiv de modalitatea reala de acoperire a acestor nevoi.

Dincolo de proportionalitatea care trebuie sa existe intre nivelul impunerii si nevoile insusite de stat ca fiind de competenta sa, trebuie sa existe si un alt aspect care trebuie analizat si anume calitatea actului de administrare a fondurilor publice. Ultimii 20 de ani ne-au demonstrat ca statul este un administrator neprofesionist si incorect al fondurilor publice, or in astfel de conditii trebuie cantarit bine la nivel contitutional si politic masura in care statul trebuie sa fie implicat in continuare in administrarea fondurilor publice. Nu propovaduiesc libertarismul economic ci spun doar ca trebuie sa existe mai multa intelepciune si realism in gestionarea fondurilor destinate acoperirii nevoilor fundamentale pastrate de stat ca fiind de competenta sa. Trebuie sa existe o sanctiune atat la nivel individual (al functionarului public) dar mai degraba la nivel colectiv (al statului) pentru inapetenta cheltuirii resurselor financiare.

In justitia comutativa a contractelor civile exista un mecanism intitulat exceptia de neexecutare a contractului, institutie care permite partii serioase si responsabile sa-si suspende executarea proriilor obligatii pana la momentul in care partea culpabila si neserioasa isi va executa obligatiile. Fara a deveni un purist din punct de vedere legal, apreciez ca, chiar daca nu se naste pe calea pozitiva a legiferarii, realitatea economica si juridica vor determina crearea unei jurisprudente care sa permita contribuabilului sa-si suspende obligatia de plata a taxelor si impozitelor pana la momentul in care statul devine serios, onest si responsabil. Cel putin la nivelul unitatii administrativ-teritoriale, contribuabilul trebuie sa aiba mijlocul legal de a sanctiona administratia ineficienta si neserioasa a Primarului sau a Consiliului Local prin neplata taxelor si impozitelor.

Sigur ca o astfel de situatie poate genera o anumita anarhie fiscala, insa acest lucru poate fi evitat atunci cand ineficienta este evidenta si dureroasa, intrucat nimeni nu are obligatia de a finanta anumite grupuri politice organizate in scopuri subiective. Din punct de vedere juridic, educatia fundamentala poate fi realizata fie pe cale de responsabilitate, ceea ce in cazul nostru nu a dat roade, fie pe calea angajarii raspunderii juridice pentru faptele savarsite, iar raspunderea trebuie sa fie angajata atat la nivel global cat si la nivel individual. Statul trebuie sa abandoneze atitudinea mareata si superioara conform careia fiecare cetatean are obligatia de a contribui la existenta sa, indiferent de rezultate.

Madalin-Irinel Niculeasa este avocat specializat pe probleme de taxe, regulatory si drept constitutional, fiind doctor in drept fiscal. El este coordonatorul societatii de avocatura Niculeasa Tax & regulatory.