Mercedes-Benz G63 AMG 6x6
În ciuda lecțiilor pe care le-ai putea învăța de pe urma poveștii lui Panther 6, luxul opulent care mai este, pe deasupra, frante cu absurdul vinde. Trebuie, însă, să știi să-l vinzi, iar Mercedes-Benz știe să vândă absurdul încă din perioada interbelică – căci Mercedes-Benz AMG G63 6X6 nu este primul mastodont cu șase osii al mărcii din Stuttgart, deși germanilor nu le place să vorbească despre scopul Mercedes-ului W31 Typ G4.
Clasa G cu șase roți are o platformă mai lungă cu 1,1 metri, SUV-ul fiind mai înalt cu aproape 28 de centimetri decât un G63 AMG obișnuit cu patru roți. Motivul nu este doar că suspensia este ridicată, dar și pneurile sunt imense. În teorie, te va ajuta tot acel profil când străbați deșertul căci puterea ajunge la toate cele trei punțile, iar efortul este dus de cele cinci diferențiale blocante. În total, doar 100 de unități au fost făcute, toate cu un preț de 422.000 de euro (în 2016). De acei bani primeai și un V8 twin-turbo de 5,5 litri capabil de 536 cai putere și 760 Nm. Dacă, însă, vrei să faci economie poți să cheltuiești doar 350.000 de dolari pe un Hennessey VelociRaptoR, adică un Ford Ranger Raptor cu șase roți și 600 de cai putere. Ultima versiune tocmai a fost lansată.
Foto via Hennessey, Mercedes-Benz (principal)
Dodge T-Rex
Astăzi, camionetele Dodge, care poartă numele propriu RAM, au motoare imense și performanțe amețitoare, astfel că n-au nevoie de încă o osie pentru a ieși în evidență. În urmă cu mai bine de 25 de ani, în 1997, Dodge-urile RAM erau ceva mai „blânde”, astfel că Dodge a decis construirea lui RAM T-Rex cu ocazia SEMA Show 1997. Modelul și-a început viața într-o specificație banală, fiind un RAM 3500 cu cabină cu două portiere.
Ulterior, a mai fost alipită o osie sub zona de depozitare și astfel s-a născut „Technology Research EXperimental”, adică T-Rex. Bob Lutz spunea, la acel moment, că „Dodge RAM T-Rex poate căra mai mult, poate tracta mai multe poate merge pe un teren mai dificil decât orice altă camionetă de pe piață”. Cu un motor V10 de 8 litri preluat de la Dodge Viper, T-Rex-ul producea aproape 500 de cai putere și aproape 800 Nm, cu aproape 10 ani înainte să apară pe piață Dodge RAM SRT-10. În ciuda cuvintelor curajoase ale Președintelui Chrysler de la acea vreme, niciun T-Rex nu a mai fost produs, probabil pentru că ar fi consumat cât șase camionete obișnuite și ar fi costat cât trei.
Sursă foto: Dodge
Citroen CX Loadrunner
Citroen este responsabil pentru diverse creații ciudate. Probabil cel mai faimos Citroen cu peste 4 roți este așa-numitul „Mille Pattes”, un Citroen DS dezvoltat de Michelin pentru a testa anvelopele de camion. Oficial, break-ul supradimensionat s-a numit (Michelin) Citroen DS PLR de la „Poids Lourd Rapide”. A existat, însă, și un Citroen cu șase roți, anume CX-ul Loadrunner.
Construit pentru a transporta ziare, într-o vreme în care presa scrisă încă avea puls, Loadrunner-ul este opera francezului Pierre Tissier. Atelierul acestuia primea CX-uri pe care le tăia în două și apoi prelungea ampatamentul pentru a mai monta o punte, legând totul la loc cu o caroserie din fibră de sticlă. Majoriteatea CX-urilor lungite aveau motoare diesel, deși Tissier putea să-ți vândă și o variantă cu motor pe benzină, fiind disponibile atât cutia manuală, cât și cea automată cu trei viteze. Nu se știe câte au fost făcute, dar doar câteva au mai supraviețuit muncii susținute de transport pe autostrăzile Franței.
Foto via: Reddit
Panther 6
Compania britanică Panther Westwinds a rămas în memoria colectivă mulțumită unor decapotabile cu mecanică contemporană, dar aspect scos din perioada interbelică. Modele precun Lima și Kallista au păstrat compania fondată de Robert Jankel pe linia de plutire timp de mai bine de două decenii. Dar inginerul și proiectantul englez, care construise, printre altele, vehicule blindate și limuzine la comandă, a avut și concepte mai îndrăznețe precum Lazer sau Rio, o limuzină bazată pe Triumph Dolomite.
La doi ani după lansarea lui Rio, însă, Jankel a decis că publicul său ultra-bogat este pregătit pentru o creație cu adevărat specială și astfel s-a născut Panther 6. Prezentată oficial la Salonul Auto de la Londra din 1977, limuzina decapotabilă cu patru (!) roți pe puntea spate a provocat o probușire sincronizată a mandibulelor celor prezenți. Jankel s-a lăudat că ar fi strâns 15 comenzi pentru Panther 6 în ciuda prețului de aproape 40.000 de lire sterline – adică peste 200.000 de euro astăzi.
În realitate, Panther Westwinds n-a construit decât două exemplare, iar unul dintre ele s-a vândut pentru doar 41.000 de euro în cadrul unei licitații Bonhams din 2011. Poate mai extrem chiar și decât design-ul este motorul: vorbim de un propulsor V8 de 8.200 cmc de origine Cadillac, Jankel primind o mână de ajutor din partea inginerilor GM Wayne Cherry și Geoff Lawson. Motorul are două turbine și este plasat în spatele pasagerilor, Jankel susținând că mașina ar putea atinge 320 de km/h. Nimeni – nici măcar proprietarul saudit care deține unul dintre exemplare în prezent – n-a încercat însă să meargă așa tare cu Panther 6.
Sursă foto: Panther Westwinds
Carmichael Commando/Highlander
Între 1982 și 1984, producătorul de jucării Matchbox a oferit un Range Rover de intervenții ciudat, echipat cu șase roți. Vehiculul nu era născocirea vreunui designer al companiei, ci reproducerea unui model real construit de compania Carmichael. Cunoscută în anii ’70 pentru conversiile pe care le făcea, Carmicheal a început să construiască versiuni cu șase roți ale popularului Land Rover Range Rover.
Denumit Commando (în varianta pentru pompieri sau poliție), respectiv Highlander în versiunea civilă, modelul avea tracțiune 6x4 și capacități sporite în off-road. Practic, a treia osie era acolo doar pentru a permite mai mult spațiu interior și o împărțire a maselor mai bune, căci tracțiunea integrală acoperea doar două punți. În mod neașteptat, o conversie Carmichael nu afecta garanția oferită de Land Rover.
Foto via Khan Design, Carmichael (principal)
De-a lungul aniilor, și alte companii au construit conversii cu șase roți pe baza modelelor Land Rover. De pildă, Foers Ibex 6x6 a fost un alt Land Rover cu trei punți folosit și de forțele de intervenție, iar companiile T-Fotiadis și Khan Design oferă astfel de monștri pe șase roți și astăzi.
Covini C6W
Robert Jankel, creatorul lui Panther 6, a susținut că a fost inspirat de monopostul de Formula 1 Tyrrell P34 (pe care-l veți găsi la rândul său în acest top). Aceeași a fost povestea și în cazul lui Covini C6W, dar acesta din urmă a apărut la aproape 30 de ani după ce cariera competițională a lui P34 s-a încheiat. Inginerul Ferruccio Covini, care împarte prenumele (dar nu și succesul) cu fondatorul Lamborghini, a construit primul prototip al radicalului Covini C6W într-un timp record, un exemplar fiind prezentat la doar un an de la începerea proiectului. După alte 12 luni petrecute în atelierul din Piacenza, Covini a prezentat o nouă versiune, în 2005.
Prezent la Geneva, Covini a susținut că primește comenzi pentru C6W și-și dorește să asambleze între șase și opt exemplare anual, fiecare cu un motor cu 8 cilindri de 4,2 litri de la Audi capabil să împingă mașina până la o viteză de top de 299 km/h. Oficial, producția s-a încheiat în 2016, dar unele surse susțin că, dacă ai 400.000 de dolari, Covini ți-ar mai putea constri și astăzi un C6W. Nu se știe câte au fost făcute în ultimul deceniu.
Sursă foto: Covini
Mențiune specială: Tyrrell P34
Ken Tyrrell n-a fost singurul care a construit un monopost de Formula 1 cu șase roți. În mod (aproape) inexplicabil, atât Ferrari, cât și March și Williams au dezvoltat propriile concepte cu șase roți în anii ’70-’80. Diferențele dintre Tyrrell-ul P34 și celelalte proiecte din epocă sunt, însă, destul de mari. În primul rând, Tyrrell a căutat să obțină un plus de aderență mecanică pe față, astfel că cele patru roți sunt în fața pilotului, nu-n spatele său ca-n cazul March-ului 2-4-0 și a Williams-ului FW07D. În plus, doar P34 a și concurat, în 1976 și 1977, în Campionatul Mondial.
Designer-ul Derek Gardner a venit cu această idee după ce s-a cofundat în matematică și a ajuns la concluzia că patru roți mici în față ar îmbunătăți aerodinamica părții frontale, permițând echipei să ruleze cu mai puțină apăsare pe față fără să piardă, în realitate, aderență aerodinamică. Cele patru roți din față bracau împreună, iar Goodyear a dezvoltat, în secret, cauciucurile speciale de 10 inch.
Mașina a debutat cu ocazia Marelui Premiu al Spaniei, iar prima (și singura) victorie a venit în Grand Prix-ul Suediei, la Anderstorp. Acolo, Tyrrel-urile au terminat pe primele două locuri, dar succesul n-a fost de durată, Deși Tyrrell a continuat cu o variantă îmbunătățită în 1977, Goodyear n-a mai dezvoltat anvelopele speciale, iar Tyrrell a revenit la un model convențional, cu patru roți, în 1978. Astfel, Project 34 rămâne singurul monopost de F1 cu mai mult de 4 roți care a câștigat un GP.
Surse foto: Classic & Sportscar, CarFest
Sursa foto: Panther Westwinds
