Ne-am schimbat mentalitatea
Suntem mai conștienți de ce facem în raport cu ceilalți. Pentru moment, am fost nevoiți să punem ancoră în protecția fizică-menținerea stării de sănătate fiziologică, dar sper că urmează să fim mai conștienți de cât rău putem produce celor cu care conviețuim profesional prin manifestarea unor comportamente toxice agresându-le starea de sănătate psihică.
La întoarcerea, graduală, în sediile de birouri, se vorbește despre o anume stare de tristețe pe care membrii echipei o resimt din cauza faptului că nu se pot pupa și îmbrățișa (gesturi banale, integrate în cultura noastră, înainte de pandemie), se resimt că nu pot lua masă împreună, că au întâlniri de lucru unde în loc să se așeze firesc unul lângă celălalt, caută să păstreze distanța minima obligatorie.
Oamenii își arată grija unii pentru alții prin distanțare, un termen în opoziție cu afecțiunea.
Sursa foto: Shutterstock
Privim cu mai multă apreciere comunitatea profesională
Rolurile lor profesionale pălesc în fața oamenilor care le îmbracă. În această perioadă, echipele au trecut probele unui soi de teambuilding în care s-a măsurat empatia, coeziunea la un scop comun, bunătatea în sine.
Perioadele dificile în care îți este pusă în pericol viața, traversate împreună cu alți membrii ai echipei, sudează și cern elementele grupului.
Cei care aveau o atitudine refractară se autoelimină în favoarea consolidării spiritului de echipă.
Foto: Shutterstock
Responsabilitate crescută în raport cu munca prin prisma siguranței financiare
Criza economică generată de pandemie se reflectă în toate domeniile de activitate. Chiar și industriile care nu au fost afectate în această perioadă (cum ar fi producția de medicamente/produse pentru domeniul sănătății) alocă timp și resurse pentru ajustarea strategiilor.
La nivelul angajaților această grijă se reflectă în modul în care aceștia aleg să contribuie la binele companiei înțelegând că acesta le asigură și confortul nivelului de trai.
Foto: Shutterstock
Adaptabilitatea angajatorilor în privința relațiilor de muncă, a modului în care aduci rezultate
Insecuritatea angajaților este un pericol real. Mulți dintre angajatori și-au alocat timp să vorbească deschis și permanent cu membrii organizației. De la CEO/owneri până la directori de HR sau alte linii de activități, top sau middle managerii au creat noi convenții de relație cu membrii echipelor.
Ceea ce înainte părea un moft, o zi liberă pe lună/săptămână în care să poți lucra de acasă, s-a dovedit a fi singura soluție care a asigurat supraviețuirea companiilor în starea de urgență.
Așadar, schimbarea de mentalitate s-a dovedit și de data asta câștigatoare.
Multe companii și-au calibrat programul de lucru la noul model în care, dacă se poate obține același randament și de acasă, lasă la alegerea angajatului dacă vine la birou sau nu.
Foto: Shutterstock
Rezistența la schimbare versus nevoia de schimbare
Înainte de pandemie, măsuram și criticam rezistența la schimbare ca fiind un pericol în dezvoltarea oricărei persoane, echipe, organizații. Experiența pandemiei ne-a adus peste noapte în paradigma nevoii de schimbare.
Agilitatea rezilienței, a capacității cu care ne revenim dintr-o stare de șoc, dezechilibru etc. devine prioritară. În domeniul selecției de personal, din companie sau din exterior, această competență soft va fi vedeta. Energia și claritatea cu care angajații se repoziționează în acord cu obiectivele grupului din care fac parte cresc șansele oricărui business la supraviețuire și performanță, în timpul crizelor, de orice natură ar fie ele.
Foto: Shutterstock
