Dacă ne uităm la ce se întâmplă în lume în zilele noastre este dificil să nu-ți pui întrebarea asta. Abia ce scăpam de una dintre cele mai întunecate perioade ale omenirii, cauzată de pandemia de COVID-19, care a schimbat radical viața multora dintre noi.

Dacă te uiți în jur, vezi că oamenii s-au schimbat foarte mult. Poate că este normal ca în vremuri de restriște, cu atâtea evenimente agitate, să nu găsești prea mulți oameni pe stradă care să-ți zâmbească sau să-ți arunce o privire prietenoasă, dar am simțit încă de dinainte să înceapă conflictul din Ucraina că oamenii nu mai sunt la fel de „calzi” ca înainte de pandemie.

Izolarea ne-a „sălbăticit”. Omul, o ființă despre care învățăm încă din clasele primare că este o ființă socială, s-a îndepărtat de unul dintre atributele sale forte. Eu aș că de umanitate chiar. Citind prin comentarii, pe rețelele de socializare, dezbaterile dintre taberele create între cei nu credeau în COVID și cei care s-au confruntate cu el, între „vacciniști” și „antivaxeri”, între cei care susțin diverse teorii ale conspirației și contestatarii lor, îți dai seama cât de segregată este societatea noastră.

Am văzut prieteni care nu-și mai vorbesc din cauza credințelor lor și a punctelor de vedere atât de divergente. Prieteni care petreceau împreună, care beau cot la cot până dimineața, au ajuns să nu-și mai vorbească din cauza unei diferențe de viziune care nu ar fi trebuit să le afecteze relațiile.

Știu, este naiv să cred oamenii pot merge pe același drum având viziuni diametral opuse, dar cu ceva mai multă înțelegere ne-am fi putut tolera diferențele de opinie.

Oricum ai încerca să calculezi efectele pandemiei de COVID-19, dacă tragi linie între lucrurile bune și cele rele, rezultatul este unul cu minus pentru omenire. Răceala dintre oameni este evidentă.

Termenul ăsta blestemat ales greșit, din punctul meu de vedere, de „distanțare socială” a avut efectul de care mă temeam. Oamenii nu s-au distanțat doar fizic, ci și social. Îi văd cum te ocolesc mai mult când treci pe lângă ei pe trotuare, dar e clar că evită mai mult decât un contact fizic.

Te-ai fi așteptat ca după încheierea pandemiei, o perioadă în care au apărut atâția oameni minunați care au întins o mână de ajutor cum au putut, ajutând categoriile vulnerabile în toată această perioadă, să descoperim că suntem capabili de și mai multă din umanitate. Atributul care ne face unici în rândul tuturor viețuitoarelor de pe această perlă albastră din Sistemul Solar.

Am văzut cu toții prieteni care străbăteau orașele de la un capăt la celălalt, prin restricții de circulație, ca să le ducă toate cele de trebuință altor prieteni. Deopotrivă, am văzut popoare care s-au ajutat între ele, primind pacienți din alte țări în secțiile de COVID, trimițând stocuri întregi de doze de vaccin.

Din umbra pandemiei, în întunecimea războiului

Poate că au fost doar așteptările mele cele care m-au dezamăgit și nu realitatea. Evenimentele cele mai recente ne arată că din pandemie am ieșit mai dezbinați ca înainte.

Problema e că, din umbra pandemiei am intrat în întunecimea războiului din Ucraina.

Unii ar spune că au tot fost războaie de la finele celui de-al doilea Război Mondial încoace. Avem destule exemple în a doua jumătate a secolului trecut: conflictul din peninsula coreeană, care s-a divizat în Sud și Nord, Vietnam, Irak, Kosovo, Afganistan, conflictele din Siria. Conflictul mocnit dintre Israel și Palestina ne arată că ura dintre popoare poate rezista decenii.

La acestea se mai adaugă tensiunile latente, dar vii, dintre diferitele națiuni din întreaga lume. Rusia și Japonia, din punct de vedere tehnic, încă se află în război încă din Al Doilea Război Mondial. Disputele legate de dreptul de a revendica insulele Kurile au împiedicat cele două națiuni să semneze un tratat de pace după încheierea celui mai devastator război pe care planeta l-a văzut.

Avem tensiunile dintre diferitele state din Orientul Mijlociu, alimentate, ar spune unii, și de factori externi, care ar dori să profite de rezervele de zăcăminte naturale din această parte a lumii. India și Pakistan sunt alte țări care încă nu au găsit să-și încălzească relațiile. Vorbim de două state cu forțe armate considerabile și cu arsenal de război extrem de periculos.

Nu trebuie să uităm de ce s-a întâmplat în 2014, când Rusia a decis să anexeze Crimeea, unul dintre focarele de la care a plecat conflictul actual din Ucraina.

Războiul din Kosovo a lăsat și el răni care încep din nou să se inflameze. Regiunea balcanică a fost mereu caracterizată ca un „butoi de pulbere”, cu atâtea conflicte și fricțiuni între fostele republici iugoslave.

Au apărut și tensiunile din sudul Asiei, între China și Taiwan. SUA a tot trimis sau a permis vizita unor reprezentanți importanți care i-au determinat pe chinezi să-și încordeze mușchii efectuând exerciții militare în jurul insulei. Tensiunile dintre SUA și China apăruseră deja pe fond economic, doar cele militare mai lipseau. China spune că nu va tolera intervenția nimănui în Taiwan. Președintele chinez i-a cerut omologului său american „să nu se joace cu focul”. SUA nu par nici ele dispuse să-și piardă un punct de sprijin în această parte a lumii, ignorând solicitarea de sprijin a taiwanezilor.

Nu știu din ce raționamente, nici nu vreau să mă pronunț în vreo direcție, dar, pe lângă tensiunile cu Rusia apărute pe fondul războiului din Ucraina, „America” pare să-și încarce agenda, contribuind prin declarații și acțiunile considerate provocatoare de chinezi, la o creștere a nivelului de agitație din întreaga lume.

Între timp, China și Rusia își consolidează relațiile, efectuând exerciții militare comune. Putin caută să-și extindă relațiile cu Kim Jong-Un, copilul rebel al Asiei, care a agitat și el ani la rând Orientul Îndepărtat, dar și lumea occidentală, cu acțiunile lui, în special cu exercițiile militare și cu eforturile de dezvoltare a unui arsenal nuclear.

A părut că nord-coreenii reușiseră în urmă cu ceva timp să se împrietenească din nou cu vecinii de la sud, dar se pare că revin tensiunile și acolo. Sud-coreenii au spus că vor să-i ajute pe confrații din Nord, pentru a-și denucleariza arsenalul, dar Kim Yo-jong, sora liderului de la Phenian, le-a răspuns dur, catalogând drept absurde declarațiilor venite dinspre Seul.

Aici, mai aproape de noi, avem acest du-te-vino al acuzațiilor dintre ucraineni și ruși, care dau un ton sinistru situației de la centrala nucleară Zaporojie. Există deja tensiuni pe fondul conflictului armat, nu mai era nevoie și de unul în declarații pe un subiect extrem de sensibil.

Discuțiile despre bombardamente, despre schimburi de focuri în zonele din jurul instalațiilor nucleare și „avertismentele” rușilor că s-a putea produce accidente în tot acest context nu ajută la calmarea situației.

Ai noștri ne-au mai și încurajat să ne facem stocuri de pastile cu iod.

ONU a cerut demilitarizarea zonei, dar rușii refuză să cedeze controlul centralei nucleare pe care s-au chinuit să o „cucerească”. Nici nu par dispuși să renunțe la cea mai mare centrală nucleară din Europa, pregătind organizarea unui referendum prin care să se purceadă la alipirea regiunii de Rusia.

Aceste lucruri nu vor face decât să alimenteze și mai mult tensiunile din Ucraina. Nici nu vreau să mă gândesc la ce s-ar putea întâmpla. Rușii spun că nu ar folosi arsenalul nuclear decât în situații de urgență, dar așa au spus și că nu vor invada Ucraina.

Nivelul de credibilitate al declarațiilor venite din partea rușilor este extrem de scăzut, dar îmi place să cred că nu s-ar juca nici ei cu astfel de declarații. Altfel, mă îngrozesc scenariile care se vehiculează în cazul unui război în care să fie implicate bombe nucleare.

Echilibrul la nivel global este unul fragil. NATO, cu toate națiunile din componența ei, nu pare să aibă curajul de a-i provoca pe ruși pe o temă pe care liderii de la Kremlin par să o considere o problemă domestică, una de familie, între neamurile slave din această regiune a lumii.

Tensiunea economică este și ea în creștere

Pe de altă parte, vedem câte probleme apar la nivel global din cauza întreruperii lanțurilor de aprovizionare cu cereale atât dinspre Ucraina, cât și dinspre Rusia. Surprinzător sau nu, multe țări au nevoie de cerealele ucrainene și nu numai.

Europa este dependentă de gazele rusești, de petrolul pompat de ruși către țările de pe Bătrânul Continent. Și avem exemplele unor țări importante din punct de vedere economic pentru comunitatea europeană. Germania sau Italia sunt printre țările care se bazau pe importurile de resurse dinspre Rusia.

Și nu e problema cea mai mare că nu s-ar găsi pe termen mediu și lung alte surse de aprovizionare, dar va mai trece timp, iar în toată această perioadă, faptul că „energia” continuă să se scumpească, erodează economiile multor state din Europa și nu numai.

Cum economiile se degradează, insatisfacția oamenilor din aceste state va continua să crească. Nemulțumiri legate de scumpirea multor produse de bază există în tot mai multe țări din întreaga lume. Traiul s-a scumpit cam peste tot. O simțim și noi românii. Vedem ce se întâmplă cu prețurile alimentelor, cu prețurile carburanților, dar și la fiecare final de lună când ne vin facturile la utilități.

Mi-ar plăcea să cred că implicarea tot mai mare a Turciei în dialogul dintre Rusia, Ucraina și restul lumii ar putea avea un impact pozitiv. Președintele turc a vizitat recent Ucraina, pentru prima oară de la izbucnirea conflictului. Erdogan pare că știe să lucreze la două capete. Poate că era și cazul ca a doua cea mai importantă țară din NATO ca efective militare să intervină.

Poate că era timpul ca turcii să-și reia poziția de pol de putere în regiune. Poate că Erdogan simte și el că este momentul ca poporul lui să profite de actuala situație și să-și crească sfera de influență. Sper doar ca Erdogan să nu-și dorească și el să reînvie ambițiile imperiale ale urmașilor lui, așa cum încearcă Putin să readucă URSS-ul pe harta lumii.

Cu toate defectele lui, Erdogan pare, însă, mult mai conștient de implicațiile unor astfel de ambiții. Apoi, apartenența la NATO pune Turcia într-o cu totul și cu totul altă paradigmă decât cea în care se află Rusia.

Din păcate, mai multe motive nu văd pentru a scăpa prea curând de tensiunea din regiune. O escaladare a tensiunilor în Asia între China și Taiwan va duce nivelul de neliniște planetară la noi cote îngrijorătoare.

Sârbii și kovosarii încearcă să discute pe terenuri neutre problemele pe care le au, dar chiar ei recunosc faptul că nu prea găsesc puncte de acord comun.

Țările nordice caută și ele să intre în NATO. Finlanda, vecina Rusiei, dar și Suedia sunt în drum spre NATO și cu siguranță vor fi primite. Rusia nu este deloc de acord cu așa ceva. Rușii au tot căutat justificări în conflictul din Ucraina subliniind temerile legate de aderare a ucrainenilor la NATO, iar Rusia nu vrea să-și unească și mai multe garduri de cele ale occidentalilor. Deși au blocat aderarea Ucrainei la Alianță, Rusia își va câștiga noi vecini pe care-i consideră „neprietenoși” în nord.

Sunt puține căile către ameliorarea problemelor actuale, care riscă să se accentueze cu timpul, pe măsură ce economia globală continuă să se deterioreze.

Aprinderea unui conflict în Balcani ar putea agita și mai mult Rusia, care este de partea sârbilor în diferendul cu Kosovo. Sârbii s-au arătat și ei de partea rușilor în cazul conflictului din Ucraina.

O invazie chineză în Taiwan, s-ar putea să dea avânt încrederii Rusiei cu eforturile din Ucraina. Nici nu vreau să mă gândesc la faptul că oamenii cu putere din Kremlin visează la o invadare a Taiwanului de către China, ca să le dea și lor vânt în pânze. Declarațiile recente ale lui Putin par ca niște bețe băgate prin gard.

Oare ce ne așteaptă?

Cu atâtea aspecte îngrijorătoare, îți este greu să nu te întrebi cât de aproape suntem de Al Treilea Război Mondial sau dacă a început deja? Așa au început și precedentele. Cu conflicte ce păreau izolate, fără legătură cu celelalte națiuni. Lucrurile s-au amplificat de fiecare dată când națiunile gigant s-au implicat și au fost cele care au dat cu adevărat o notă globală conflictelor de la începutul secolului trecut.

Acum, Rusia este deja pe scenă. Să sperăm că nu vor urca și chinezii, pentru că acest lucru ar putea atrage pe scenă și SUA, urmate de aliații lor din NATO. Ne-ar atrage inevitabil și pe noi. Într-un asemenea scenariu nu ți-ai dori să faci parte nici măcar din „figurație”, dar România ar intra pe prima linie a frontului. Chiar dacă nu vom primi un rol principal, nu ne dorim nici măcar un rol secundar.

Sper ca aceste gânduri să le fi scris pe fondul unui moment de îngrijorare nejustificată, iar declanșarea unei noi conflagrații planetare să fie ceva imposibil.

Oricare ar fi ea, să sperăm că Divinitatea, Universul sau chiar hazardul să ne îndrume către gânduri de pace.

Pământul parcă a devenit tot mai mic pentru omenire, iar alte locuri în care să mergem nu avem în orizontul apropiat, așa că ar trebui să găsim o cale să trăim în pace. Dacă nu vom ajunge niciodată să ne iubim, măcar să ne urâm mai puțin, astfel încât să ne tolerăm unii pe ceilalți, cu bune și cu rele, și să revenim la griji mondene, cum ar fi „Cu ce mă îmbrac azi?” sau „Unde facem Revelionul anul aceasta?”

Sursa foto: Pixabay

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Adrian Ungureanu
Venit în Capitală în 2007, ca orice copil de provincie cu tolba plină de vise, primul fiind acela de a deveni comentator sportiv - următorul Cristian Țopescu - Adrian a ales să-și înceapă cariera de jurnalist scriind în presă. Deși era abia în al doilea an la Facultatea de Jurnalism , Adrian și-a găsit un loc de muncă la ziarul ” Curierul Național ”. A realizat abia la interviul de angajare că nu mai există departament de sport la ziar, dar asta...

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Internațional »


Setari Cookie-uri