Dacii, romanii si sasii din Transilvania

Leaganul poporului nostru este vatra satului, aparata din greu cu sangele strabunilor in fata urgiei vremurilor si a valurilor succesive de iuresuri cotropitoare eurasiatice, precum gotii, hunii, slavii, maghiarii, tatarii sau otomanii. Slefuita prin truda grea a taranului la camp si puternic legata de mostenirea inaintasilor daco-romani, viata la sat s-a concretizat de-a lungul intregii sale existente intr-un tezaur inestimabil de valori, ritualuri, traditii si obiceiuri.

Toate acestea nu ar fi fost totusi posibile fara existenta discontinua a unui idiom lingvistic comun si unitar, care s-a consacrat totodata ca dovada a existentei unei populatii majoritare in teritoriul locuit odata de daci. In sprijinul acestei afirmatii stau scrierile din 1842 ale pastorului luteran sas din Transilvania, participant la Revolutia de la 1848, Stephan Ludwig Roth, in celebra brosura "Razboiul limbilor in Transilvania" (Der Sprachenkampf in Siebenbürgen), care, revoltat de dorinta Dietei de la Cluj de maghiarizare fortata prin legiferarea limbii maghiare ca limba oficiala de stat in Ardeal, in locul celei latine, a publicat urmatoarele: "Nu vad nevoia de a se impune o limba oficiala, pentru ca aceasta deja exista. Nu este nici limba germana, nici cea maghiara, ci este limba valahilor. Oricat ne-am suci si ne-am invarti noi, natiunile reprezentate in Dieta (n.r. maghiari, secui, sasi), nu putem schimba nimic. (...) De indata ce se intalnesc doi cetateni de nationalitati diferite si nici unul nu cunoaste limba celuilalt, limba romana le slujeste ca talmaci (...) Folosirea limbii materne este un drept uman, care e dat copilului prin nastere. Iar cu pierderea limbii dispare natiunea insasi".

Contemporan cu Avram Iancu din Tara Motilor si reprezentant de elita al gandirii politice sasesti a vremii, Stephan Ludwig Roth, ia parte la Marea Adunare populara de la Blaj, din 3/15 mai 1848, iar la 13 august, tinerii sasi se grupeaza sub conducerea sa, in "Uniunea de tineret". In noiembrie, a fost numit comisar imperial plenipotentiar in 13 sate de pe Tarnave, locuite si atunci preponderent de romani si sasi, pozitie din care a luptat pentru egalitate in drepturi, desfiintarea iobagiei fara rascumparare platita de tarani, fara jafuri si spanzuratori.

Cand Dieta de la Cluj a votat, in 29 Mai 1848, unirea Transilvaniei cu Ungaria, ignorand revendicarile si vointa romanilor majoritari, lui Roth i se parea "periclitata insasi existenta nationala a sasilor". Actiunile sale nu au ramas fara ecou, iar la 21 aprilie 1849, sasul Stephan Ludwig Roth a fost condamnat la moarte prin impuscare de catre "tribunalul de sange" al nobililor maghiari si secui de la Cluj, pentru "inalta tradare", desi ajunsese de curand vaduv cu cinci copii minori.

Am ales sa conturez aceasta scurta incursiune istorica pentru a evidentia relatiile interetnice de convietuire pasnica dintre romani si sasi, comparativ cu alte semintii care au patruns in teritoriul Transilvaniei medievale. Sasii nu au invadat Transilvania, cucerita de maghiari la acea vreme, ci au venit ca imigranti pasnici, chemati de regele Geza al II lea al Ungariei, incepand cu anul 1143, din Flandra, Luxemburg, de pe malurile fluviului Rin si valea raului Moselle, pentru a se stabili, a face agricultura si a apara platoul Transilvaniei, de navalirile straine maghiarilor. Pastorul luteran Stephan Ludwig Roth este comemorat si astazi de mana de sasi care mai traieste in satele din sudul Transilvaniei. Adevaratul motiv al condamnarii sale au fost ideile si activitatea sa, dar mai ales scrierile din brosura in care pleda si sustinea drepturile poporului roman, aflat in iobagie.

Despre viata si obiceiurile satului sasesc transilvanean...

Zona asezarilor sasesti din sudul Transilvaniei se intinde pe o suprafata de aproximativ 300.000 hectare, in zona marginita de vechile orase Sibiu, Sighisoara si Brasov, in interiorul arcului carpatic si adaposteste o populatie de circa 100.000 de persoane (romani, sasi si tigani), imprastiata prin 150 de sate si asezari de dimensiuni reduse. Regiunea este brazdata de vaile a trei rauri principale, toate avand mai multi afluenti, care curg de la est spre vest: raul Olt la sud, Hartibaciu in centru si Tarnava Mare, pe malul caruia se afla Sighisoara, la nord. Dispuse geografic in platoul erodat al unor vai si al unor dealuri line impadurite care se ridica la 700 de metri sau chiar mai mult, satele ofera o perspectiva fascinanta asupra unei Europe mai vechi.