Cosmin s-a mutat la școala noastră când treceam în clasa a III-a. Îmi amintesc că era un băiat înalt și extraordinar de activ în tot timpul orelor, dar mai ales în timpul pauzelor. Cosmin era de la „căsuțe”, un termen care denumea orfelinatul din cartierul nostru, care era amplasat practic în mai multe clădiri mici, care arătau ca niște căsuțe (de aici și denumirea).

Noi spuneam atunci despre Cosmin că era un copil problemă pentru că era catalogat deseori de doamna învățătoare și mai târziu de profesori drept un elev „obraznic”. Aveam mai târziu să aflu că viața lui Cosmin fusese una destul de grea până să ajungă la „căsuțe” pentru că anterior a stat într-un alt centru de plasament, unde locuia în camere în care erau „îngrămădiți” cam 20-30 de copii.

În general, cei care ajung în grija statului sunt privați de chestiuni emoționale de bază, care nu pot fi compensate, oricât de dedicat ar fi personalul de îngrijire. Din acest motiv, copiii care cresc în astfel de medii sunt vulnerabili, iar acest lucru se manifestă sub diverse forme: unii se închid în ei, în timp ce alții se manifestă cu furie.

Timpul a trecut, am mers la liceu, apoi la facultate și la master și tare mult m-am bucurat să aud că și Cosmin a avut același parcurs educațional ca al meu, deși provenea dintr-o familie în care nu a fost dorit. Ca el sunt mulți alți copii în România care nu ar reuși să se descurce în viață dacă nu ar exista ONG-uri și asociații care să-i ajute să se integreze ulterior în viața de adult.

Un exemplu de astfel de organizaţie nonguvernamentală este și The Social Incubator, ȋnfiinţată ȋn 2014, ce vine în sprijinul tinerilor care ies din centrele de plasament și care dau pentru prima dată piept cu viața, după ce au fost privați în primii ani de activități și lucruri care nouă, din exterior, ni se par foarte firești.

Citește și: „Țară, țară, vrem părinți”. Ce fac copiii când părinții lor sunt plecați în străinătate la muncă

Cum arată viața atunci când nu mai ești în grija statului: „Avem tineri care nu știau că pâinea este și nefeliată sau că lumina se plătește”

Peste 3.500 de tineri părăsesc anual, la vârsta majoratului, sistemul de protecție a statului. Ei sunt nepregătiți pentru o viață independentă, sunt marginalizați de către societate și expuși la o multitudine de riscuri pentru care nu sunt pregătiți.

Ca efect al lipsei de integrare, mulți dintre ei rămân pe străzi şi chiar devin victime ale traficului de persoane sau de droguri. Doar 1 din 40 de tineri care părăsesc sistemul de protecție se angajează legal, arată datele asociației.

„Un viitor normal pentru tinerii instituționalizați” este principalul program din cadrul Asociației The Social Incubator, care le oferă tinerilor, printre altele, acces suplimentar la educație, consiliere vocațională, consiliere psihologică, facilitarea obținerii serviciilor medicale, dar și sprijin în găsirea unui loc de muncă. Membrii asociației îi ajută pe tinerii cu vârste cuprinse între 16-26 de ani să se conecteze cu mentori, care să le ghideze pașii către o viață independentă și care-i învață să-și pună în valoarea aptitudinile și calitățile.

Asociația The Social Incubator s-a născut din inițiativa a cinci prieteni care au fost implicați în mai multe proiecte de voluntariat la centrele de plasament, unde au realizat că acești tineri de peste 16 ani care părăsesc orfelinatele și care se pregătesc să ia piept cu realitatea, au opțiuni limitate sau chiar inexistente.

„Eu am fost primul angajat al asociației și singurul pentru o bună perioadă, preluând conducerea în 2016 (...) Suntem 21 de persoane în echipa permanentă, lucrăm cu peste 35 de colaboratori la nivel național și avem peste 100 de voluntari alături de noi”, a declarat Adriana Preda (foto), Director Executiv Asociația The Social Incubator pentru wall-street.ro.

Adriana Preda Director Executiv Asociația The Social Incubator.În cei șapte ani de când există asociația, pe la „incubatorul social de vise” au trecut pragul peste 8.600 de tineri vulnerabili care provin din sistemul de protecție a copilului, dar și tineri NEETs (care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare), tineri care provin din familii cu venituri reduse, mono-parentale sau cu părinți plecați în străinătate.

Punctul comun este că ei sunt nepregătiți pentru viață. Pe ei sistemul, școala, nu i-a pregătit pentru ce înseamnă viața adultă și câteodată, nu au nici cele mai elementare deprinderi de viață independentă. Spre exemplu, avem tineri care pentru prima oară aprind un aragaz sau care nu știau că pâinea este și nefeliată sau că lumina se plătește.

Adriana Preda, Director Executiv Asociația The Social Incubator

„Dacă toată viața mi s-a spus că sunt prost, înseamnă că sunt prost”

Tinerii care părăsesc centrele de plasament sunt, de cele mai multe ori, stigmatizați sau marginalizați, fiindu-le extrem de greu să se integreze, chiar și atunci când își doresc cu adevărat. În mod cert, spune Adriana, există un tipar comportamental comun pentru acești tineri și anume încrederea de sine scăzută, care e pusă deseori prima în bagajul lor emoțional cu care pășesc în viața de adult.

Citeste si:

    adolescentSursa foto: Pexels

    „De multe ori, când tinerii ajung la noi, sunt fie într-o situație disperată (au nevoie de loc de muncă și o casă rapid), fie urmează să părăsească sistemul și se lovesc de realitate, de cum arată viața atunci când nu mai ești în grija statului (...) Ei nu cred că merită șanse, ajutor și de multe ori, construim foarte greu relația de încredere pentru că au mereu impresia că și noi trebuie să obținem ceva și că nu este posibil să le fim alături, doar pentru că vrem”, mai spune Adriana.

    În dialogul nostru, Directorul Asociației își amintește de cazul lui Dragoș, un tânăr din Vaslui pe care l-a cunoscut în cadrul unuia dintre programele organizației.

    Citeste si:

      Era demoralizat, cu puțină încredere de sine și spunea că „Dacă toată viața mi s-a spus că sunt prost, înseamnă că sunt prost”. Nu își luase examenul de bacalaureat și nu avea nicio perspectivă. El a trecut prin atelierele programului, specialistul nostru de integrare i-a fost alături și l-a susținut la nivel psiho-emoțional, am găsit meditatori și la doar două luni distanță, în septembrie același an, a luat examenul de bacalaureat la ambele materii la care picase și a intrat la Facultatea de Litere din Iași. Doar pentru că a avut pe cineva care să aibă încredere în el.

      Adriana Preda, Director Executiv Asociația The Social Incubator

      Cât de dificil este pentru un tânăr să-și găsească un loc de muncă în 2021

      Lipsa de încredere și teama de a-și lua viața în propriile mâine apare și în momentul în care un tânăr care iese dintr-un centru de plasament e nevoit să se angajeze pentru prima dată. Dar nu găsirea unui loc de muncă este cea mai mare provocare, pentru un tânăr, ci să rămână acolo, să fie responsabili, să lucreze în echipă, să înțeleagă că sunt și părți bune la un job, dar și lucruri cu care nu rezonează în totalitate, dar pe care trebuie să le ducă la bun sfârșit.

      „Avem norocul să lucrăm cu oameni foarte faini, printre care mulți angajatori care înțeleg profilul lor și care sunt dornici să se implice mai mult decât o simplă angajare (...) Estimăm că până să găsească un loc de muncă potrivit, tinerii noștri schimbă între 1 și 3 locuri de muncă, dar și când este și se simte integrat, retenția este de ani”, a mai declarat Adriana Preda.

      Reprezentanții Asociației The Social Incubator spun că este în mod clar nevoie de o colaborare mai strânsă între instituțiile statului, instituțiile școlare și societatea civilă pentru a găsi soluții complementare la nevoile acestor tineri. În final, mulți dintre acești tineri nu au nevoie decât de puțin, ca să ajungă oameni mari și să capete încredere în ei, din postura de adulți.

      Sursa foto: Shutterstock

      Abonează-te pe

      Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

      Despre autor
      Raluca Juncu
      Raluca este unul din reprezentanții entuziaști și curioși ai generației Millennials. A studiat Jurnalism la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării la Universitatea din București și a urmat un master în Comunicare și Resurse Umane, în cadrul aceleiași instituții. Timp de doi ani a fost redactor la revista Forbes România și colaborator în cadrul mai multor proiecte editoriale precum Top 500 companii , Top 30 cele mai influente femei, precum și...

      Te-ar putea interesa și:



      Mai multe articole din secțiunea Social »



      Setari Cookie-uri