De la 1 aprilie 2025, prețurile plătite de consumatorii finali la energie electrică și gaze vor fi din nou liberalizate – ceea ce ar putea însemna (sau nu) o scumpire. Cum ieșirea din actuală schemă de plafonare nu este simplă, ea ar trebui să demareze în 2024. Ce spun însă oficialii despre planurile privind anul viitor?
Legea spune că, până la 1 aprilie 2025, consumatorii finali casnici și non-casnici beneficiază de plafonarea prețurilor la energie electrică și gaze – adică acestea nu pot depăși anumite niveluri de preț pe kWh, iar dacă o fac, statul le achită furnizorilor de energie și gaze diferența până la prețul plafonat. Această schemă de sprijin, introdusă în contextul crizei prețurilor energiei, prezintă însă o serie de probleme – și chiar și Comisia Europeană susține că ar trebui să renunțăm la ea.
Problemele schemei de plafonare a facturilor
Pe de o parte, plafonarea nu este țintită pe consumatori vulnerabili, ci este generală. ”Nu toată lumea are nevoie de sprijin din partea statului. Poate îi dai sprijin sub altă formă”, spune Silvia Vlăsceanu, director executiv al HENRO (Asociaţia Producătorilor de Energie Electrică). HENRO. ”Eu sper să ajungem şi să implementăm nişte măsuri corecte pentru cei care au nevoie în mod real de sprijin, astfel încât să beneficieze doar cei care într-adevăr nu-şi pot permite facturile.”
Citeste si:
Tot din acest motiv, plafonarea nu îi determină pe consumatori, casnici sau non-casnici să își eficientizeze consumul. Ceea ce înseamnă că în aprilie 2025, când schema se va încheia, acești consumatori s-ar putea să aibă o surpriză neplăcută când vor primi facturi la prețurile reale din piață. Practic, riscăm să ne trezim în 2025 cu aceleași probleme din cauza cărora autoritățile au introdus plafonarea.
Pe de altă parte, costul pentru bugetul de stat este foarte mare. Doar pentru facturile emise anul acesta de furnizori, decontarea diferenței dintre prețul real și cel plafonat va costa probabil peste 9 miliarde de lei. Cum suma este foarte mare și crește de la o lună la alta, și statul o plătește cu întârzieri tot mai mari. Acest lucru îi afectează însă pe furnizori, care în primă fază susțin plafonarea din propriul lor buzunar. Dacă banii vin cu întârziere, furnizorii sunt nevoiți să apeleze la bănci, ceea ce generează costuri de finanțare (la ora actuală ar fi vorba de circa 60 de milioane de lei) - costuri pe care statul nu recunoaște.
Citeste si:
De la plafonare la colaps al sistemului energetic
Nesiguranța pentru furnizori este și mai mare în momentul în care în legea bugetului pe 2024 nu apar alocările bugetare pentru această decontare. Practic, riscul este ca furnizorii la care statul este dator să intre în insolvență din cauza plafonării, ceea ce ar duce la un colaps al întregului sistem.
Întrebat pe acest subiect, ministrul Energiei, Sebastian Burduja, răspunde că în buget există un miliard de lei pentru decontare (doar pentru facturile consumatorilor non-casnici). Pe parcursul anului 2024 se vor adăuga banii necesari, susține el, pe măsură ce intră în contul Ministerului Finanțelor sumele din Fondul de tranziţie și din taxa de solidaritate.
De asemenea, ministrul Energiei e convins că plafonarea va continua până la termenul legal, adică va acoperi și iarna 2024-2025. Nu e însă 100% sigur și, de fapt, această siguranță nu a existat niciodată. De altfel, programul de guvernare al cabinetului Ciolacu indica faptul că actualele prețuri finale plafonate vor fi menținute doar până la sfârșitul anului 2023 și că ”se vor face trimestrial analize cu privire la eventuale adaptări legislative ținând cont de evoluțiile prețurilor gazelor și energiei electrice în Europa.”
Citeste si:
O ieșire graduală din plafonare?
Președintele ANRE a venit însă la final de an cu informații mai punctuale. George Niculescu spune că actorii guvernamentali doresc să susțină schema până la 31 martie 2025, dar menționează scenariul unui ”phase-out gradual”.
”Cred că anul 2024 ne dă timpul suficient de a sta la masă toți actorii implicați în această schemă de spijin pentru a găsi o modalitate corectă de a face «phase-out» din această schemă de sprijin. în așa fel încât 31 martie 2025 să nu le producă un șoc consumatorilor de energie și gaze naturale”, spune președintele ANRE.
De fapt, deși statul nu pare să facă eforturi pentru a renunța la schema de plafonare (și nici nu e de mirare, dat fiind că urmează un an electoral), el este cel mai interesat să se renunțe la acest mecanism extrem de costisitor. A costat până acum peste 23 de miliarde de lei și e plauzibil că va ajunge la 30 de miliarde până la 1 aprilie 2025. Furnizorii și alți actori din piața de energie nu fac nicio presiune pentru ieșirea din schema de plafonare, ei vor doar să li se deconteze pierderile la timp.
Citeste si:
Factoring și acuzații
Ca soluție, ministerul Energiei vorbește acum despre factoring, prin care furnizorii să acceseze linii de credit acordate de bănci în condiții mai avantajoase. Problema este că statul nu vrea să-și asume niciun cost de garantare, deci momentan sunt doar discuții. E foarte greu însă de crezut că autoritățile vor renunța la plafonare într-un an electoral ca 2024, mai ales că alegerile locale, parlamentare și prezidențiale sunt toamna și iarna, deci exact în momentul când facturile devin un subiect fierbinte.
Vestea bună pentru stat e că la anul schema de plafonare ar trebui să coste mult mai puțin: 3 miliarde, plus restanțele din anii trecuți. Dar funizorii pun și ei presiune, spunând că nu se poate continua mizând pe faptul că ei vor pre-finanța schema și vor aștepta luni bune decontările.
Citeste si:
În acest cerc vicios, opoziția a intervenit în modul cel mai nepotrivit cu putință, USR sugerând că statul ar fi mână în mână cu furnizorii. ”Practic, Guvernul a fixat din pix, acum un an, preţurile la care furnizorii vând energia şi gazele naturale. Problema e că Guvernul a garantat furnizorilor printre cele mai mari preţuri din Europa”, afirmă Cristina Prună, vicepreşedintele Comisiei pentru industrii şi servicii din Camera Deputaţilor.
Ieșirea din schema de plafonare trebuie pregătită măcar 6 luni
Mai mult, renunțarea la plafonare nu se poate face peste noapte; e nevoie de cel puțin jumătate de an pentru a o pregăti. ”Dacă facem pe ultima sută de metri, nu va face bine. Dar nu este niciun interes, și nici furnizorii nu pun presiune”, explică Daniela Dărăban, director executiv al ACUE, federație patronală ce reprezintă unii dintre cei mai mari furnizori de energie din România. ”Dacă se dorește o ieșire din schemă sau o ajustare, trebuie să fim foarte atenți la ce se întâmplă pe piață”.
Citeste si:
Dacă la gaze situația este stabilă în acest moment, iar prețurile s-au normalizat, nu la fel stau lucrurile pe piața de energie electrică. Problema este că, în piață, de unde cumpără furnizorii energie, semnalul de preț vine de pe PZU, Piața pentru Ziua Următoare, care este extrem de volatilă. Dacă la sfârșitul lui august, prețul energiei ajungea la peste 1.900 lei/MWh, de Crăciun era chiar și negativ. Tranzacții pe termen mediu nu mai există aproape deloc pe piață, în schimb. Or semnalul de preț ar trebui să vină de pe piețele la termen, cele care asigură predictibilitate.
De ce există această rezervă în a achiziționa energie pe termen lung? Deși statul le decontează furnizorilor pierderile generate de plafonare, recent Parlamentul a decis, în contextul ieftinirii energiei, să scadă prețul maxim de decontare. Cum acesta a ajuns la 900 lei/MWh, diferențele riscă să fie suportate de furnizori. Ca urmare, ei sunt reticenți să cumpere pe termen lung.
O altă problemă este suprataxarea: dacă din energia cumpărată din piață furnizorul are un surplus și vrei să îl vândă înapoi pe piață, tot ce trece de 450 lei/MWh se taxează cu 100%. Altfel spus, riscă să ieasă în pierdere dacă ai cumpărat energie la un preț peste 450 lei/MWh.
Riscăm să revenim de unde am plecat
Dacă am ieși din schema de plafonare în astfel de condiții, am reveni deci la o situație similară cu cea din criza prețurilor la energie: furnizorii nu ar încheia contracte pe termen lung, și ar cumpăra energie ”de pe o zi pe alta”, la prețuri care pot urca extrem de mult. Pe de altă parte, consumatorii nu și-au bătut capul cu eficiența energetică în această perioadă, așa că nu își pot reduce rapid consumul ca să facă față unor prețuri mari.
Realist, nu se poate deci decide renunțarea la schema de plafonare cu mai puțin de 6 luni înainte. O ajustare s-ar putea face, de exemplu prin identificarea consumatorilor vulnerabili, deși autoritățile susțin, de obicei, că nu-i pot identifica (de unde și controversata declarație pe proprie răspundere introdusă și apoi scoasă la sfârșitul lui 2022).
Dar, dacă se va decide brusc că o anumită cantitate de energie se scoate de sub plafon, deci se modifică plafonarea, furnizorii nu au nimic achiziționat pe termen lung, explică reprezentanții ACUE. Ei vor trebui să facă oferte, un plan de achiziții, ca să cumpere necesarul de energie. Se va ajunge ca toată lumea să fugă după cantitățile din piață, ceea ce va duce la scumpirea energiei – și se va reveni la o situație similară cu cea care a dus la introducerea plafonării.
”Nu zice nimeni că mâine se dublează facturile românilor, dar trebuie să avem o discuție despre cum ieșim din schema de plafonare și ce avem de făcut, ca piața să știe ce se întâmplă. Iar dacă statul nu are bani, să spună că nu are bani și să vedem cum ajustăm. Nu se mai poate baza pe acoperirea de la furnizori sau împrumuturi bancare”, conchide Daniela Dărăban.
Sursa foto: Shutterstock
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
