Adriean Parlog este co-fondator, consultant si trainer ICSS.

Astazi, Turcia se afla intr-o faza incipienta a unei crize politice, economice si de securitate ce nu poate fi negata de nimeni, criza care poate evolua in ambele sensuri. Viitorul pe termen scurt al celei mai importante tari dintre Europa si Asia, a celei mai performante economii situate intre Italia si India, va depinde in mare masura de liderul sau, presedintele Recep Tayyip Erdogan, unul dintre cei mai contestati dar si influenti oameni de stat ai prezentului, urmare a castigarii a doua mandate de primar al Istanbulului, a cinci randuri de alegeri generale, a trei randuri de alegeri locale, doua alegeri prezidentiale prin vot popular, dar si a doua referendumuri de mare si discutabila importanta politica. Cresterea relevantei Turciei si viitorul politic al presedintelui sau sunt legate organic, asa cum am demonstrat si intr-o analiza anterioara.

In acest sens, presedintele Recep Tayiip Erdogan nu renunta usor la planul sau strategic de reorientare a tarii sale spre una dintre pozitiile dominante ale lumii de astazi. Si asta chiar in conditiile in care a trebuit sa depaseasca numeroase obstacole, in special dupa vara anului 2016, de cand a inceput sa gestioneze simultan numeroase crize politice, dar si unele de natura economica si de securitate, cum ar fi tentativa de lovitura de stat, departarea tot mai evidenta de visul european al Ankarei, tensionarea relatiilor cu SUA, datorita cazurilor Fetullah Gulen si Andrew Brunson, la care se adauga si crizele siriana si kurda. Cazul Gulen a fost puternic mediatizat, iar despre Brunson reamintim doar ca este pastor american, arestat in 2016, dupa puciul esuat din Turcia. Autoritatile turce l-au acuzat atunci de spionaj si legaturi cu grupari teroriste. Dupa aproximativ 2 ani de detentie in Turcia, a fost eliberat la presiunea SUA (12 octombrie a.c) si a fost primit la Casa Alba, in Biroul Oval, de presedintele Trump.

Concomitent, presedintele turc a redevenit si jucator politic regional de prim rang, in contextul reconsiderarii relatiilor sale cu Federatia Rusa, Israel, Iran, Egipt si Arabia Saudita, mai ales dupa asasinarea dizidentului saudit si jurnalist la Washington Post, Jamal Khashoggi, in sediul consulatului general saudit din Istanbul, in ziua de 2 octombrie 2018. Multi analisti in domeniu considera interventia lui Erdogan referitoare la Khashoggi drept pripita, prin faptul ca a facut publice o serie de detalii care plaseaza Arabia Saudita intr-o lumina nefavorabila, urmare a incalcarii Conventiei de la Viena, referitoare la statutul misiunilor diplomatice.

Implicatiile GDPR in...
Citeste si: Implicatiile GDPR in tranzactiile de M&A

Prima declaratie a liderului de la Ankara a fost considerata un amestec de patima politica, rivalitate religioasa si viclenie diplomatica conexand asasinarea unui "frate, prieten de multa vreme al Fratiei Musulmane", este vorba de jurnalistul saudit, cu tendintele agresive ale cercului de apropiati ai Printului Mostenitor, Mohammed bin Salman. Discursul lui Erdogan a fost rostit in fata activului Partidului Dreptatii si Justitiei al carui lider informal continua sa fie.

Se apreciaza ca discursul lui Erdogan reprezinta replica Turciei la ceea ce se presupune ca bin Salman ar fi transmis, in 2017, lui Donlad Trump, referitor la adevarata conduita a Turciei in regiunea Orientului Mijlociu. Liderul de la Ankara, dupa ce a performat din postura de primar, de prim ministru si presedinte, acum incearca sa isi proiecteze international si o noua capacitate in domeniul confruntarilor strategice ce includ intelligence-ul, incercand sa maximizeze oportunitatile politice ivite pentru tara sa, care se vede in postura de gestionar a unor informatii operative exceptionale, urmare a evenimentului amintit.

Contextul regional al evenimentului

Sa reamintim ca in 2017, presedintele SUA, Donald Trump, a avut o serie de initiative de recastigare a unor pozitii anterioare in Orientul Mijlociu, mai ales in relatie cu Arabia Saudita, tara care, dupa suspiciunile legate de sprijinul acordat lui Ossama bin Laden, a cunoscut un puternic recul al relatiilor sale cu Washingtonul. In acest context si urmare a faptului ca Riadul dispune de alocatii bugetare militare foarte mari (conform institutului suedez SIPRI, bugetul apararii Arabiei Saudite, in 2017, a depasit bugetul similar al Federatiei Ruse, ajungand cu 70 miliarde dolari, a 3-a tara din lume dupa totalul cheltuielilor militare) la 20 mai 2017, presedintele Trump si regele Al Saud au semnat scrisori de intentie referitoare la achizitii imediate de armament american in valoare de 110 miliarde dolari, respectiv de 350 miliarde de dolari pentru urmatorii 10 ani.

Acest acord a fost perceput ca o reala amenintare de catre Iran, rival traditional al Arabiei Suadite si tara care are o relatie speciala in domeniul securitatii cu Federatia Rusa. Probabil ca nu intamplator, in acea perioada au inceput si demersurile americane de retragere din vestitul Acord nuclear cu Iranul, semnat de Administratia Obama, demers care nu a fost sustinut practic de Federatia Rusa, dar nici de Franta, Germania, Marea Britanie si China.
Urmare a deciziilor americane din perioada 2017 – 2018, Moscova si-a facut publica disponibilitatea sa de a investi masiv in Iran, Turcia, Egipt si Liban in special in proiecte energetice si de vanzare de armament (proiecte estimate la multe zeci de miliarde de dolari), unele dintre acestea aflandu-se deja in faze de derulare. In plus, urmare a unor initiative politice ale Moscovei, Iranul si Turcia au convenit intensificarea relatiilor politice, militare si pe linia serviciilor de informatii, initiative greu de imaginat ca probabile, anterior anului 2011, anul in care a inceput procesul de destabilizare a Siriei. Probabil ca, pe langa determinarea Moscovei, la conturarea acestor proiecte a contribuit si factorul kurd, privit cu ostilitate atat de Ankara, cat si de Teheran, dar sustinut de SUA si Arabia Saudita.

ANALIZA: Criza din zona...
Citeste si: Criza din zona Stramtorii Kerci - alte perspective

Acestor considerente de natura geopolitica si geostrategica adaugam si unele de natura economica si energetica. Se stie ca orice criza de securitate in regiunile unde se extrag hidrocarburi are ca principala urmare influentarea preturilor si a productiei de resurse energetice. Cresterea pretului petrolului poate da peste cap procesul de pace din Orientul Mijlociu si eforturile internationale de tinere sub control a Iranului.

Administratia Trump incearca sa limiteze vanzarile de petrol iranian si se bazeaza pe Arabia Saudita sa-si mentina productia pentru ca pretul acestuia sa ramana sub control. Un pret ridicat al petrolului induce unul similar si in ceea ce priveste pretul gazelor naturale livrabile pe piata internationala. O astfel de situatie este convenabila, in principal, Rusiei – mare exportator de hidrocarburi, care va beneficia de intrari valutare suplimentare sau va fi in postura de a oferi facilitati comerciale pentru care va solicita altfel de avantaje.

Pentru ca descrierea starii de fapt in regiune sa fie si mai complexa, urmare a aparitiei unei noi dimensiuni competitionale, incepand cu primavara anului 2017, Federatia Rusa ti-a extins paleta de oferte energetice incluzand proiecte nucleare pentru Arabia Saudita, Emirate Arabe Unite si Iordania, care se adauga celor deja existente in Iran, Turcia si Egipt. Arabia Saudita a invitat Moscova sa participe la o licitatie referitoare la constructia a 16 reactoare nucleare, al caror cost estimat este de aproximativ 80 miliarde dolari, proiect estimat sa fie finalizat in urmatorii 25 de ani.

In context, putem afirma ca avem rivalitate istorica si strategica in regiune intre Iran, Turcia si Arabia Saudita, tari care au propriile sfere de influenta locala si care doresc sa exploateze in folos propriu oportunitati economice, investitionale, militare si de securitate ce pot decurge din relatiile lor cu SUA, Federatia Rusa, UE, Israel. Am renuntat la a introduce in enumerare China, numai pentru faptul ca aceasta are, cel putin in prezent, o linie de conduita axata preponderent pe componenta economico-comerciala.

Pactul global cu privire la...
Citeste si: Pactul global cu privire la migratii este adoptat luni

Periodic, pentru interese ce tin de rearanjarea placilor tectonice geopolitice, istoria recenta arata ca este nevoie de aparitia, intamplatoare sau nu, a unui factor declansator sau potentator de schimbare. Sa fie cazul Khashoggi un astfel de eveniment ? In acest fel pot aparea o serie de intrebari retorice, cu implicatii majore in redefinirea mediului politic si de securitate din Orientul Mijlociu. De ce a fost ales tocmai consulatul din Ankara ca loc al crimei? Sa fie eliberarea pastorului Brunson, din 12 octombrie 2018, influentata de ceea ce s-a petrecut cu 10 zile inainte in Consulatul Arabiei Saudite din Turcia ? Sa incerce Erdogan sa exploateze aceasta oportunitate pentru a creste relevanta tarii sale in relatiile cu Federatia Rusa, SUA, Israel si UE, mai ales ? Viitorul imediat al scenei politice regionale va contura raspunsurile necesare.

Considerente legate de fapte

In primele articole referitoare la evenimentul din 2 octombrie, cotidienele Washington Post, New York Times si Sabah, ziar apropiat de regimul Erdogan, au prezentat detalii despre sosirea si plecarea din Istanbul a 2 avioane particulare saudite, precum si numele si varsta a 15 pasageri ai acestora, dintre care 12 au legaturi cu serviciile de securitate din Arabia Saudita. Unul dintre cei 12 a fost Maher Abdulaziz Mutreb, un apropiat al Printului Mostenitor Mohammed bin Salman, considerat ca fi capul executiv al operatiei.

Fiind un critic acerb al politicii saudite si intelegand nivelul de intoleranta al sauditilor, Jamal Khashoggi a intuit riscul la care se expunea intrand intr-o reprezentanta diplomatica a tarii sale de origine, motiv pentru care a ales drept ceas o varianta de ceas Apple cu emitator incorporat, dispozitiv pe care l-a activat la intrarea in cladirea consulatului. In acest fel furnizorul de servicii de telefonie mobila a putut receptiona audio tot ceea ce s-a petrecut in interiorul consulatului, pe timpul dialogului si ulterior, a executiei.

Conform ziarului Sabah, consulul general, Mohammed al-Otaibi, a fost inregistrat spunand ucigasilor: "Fa asta in afara, imi creezi necazuri !", rugaminte la care unul din agentii sositi de la Ryad a raspuns: "Daca vrei sa ramai in viata cand te intorci in Arabia, taci !" In mai putin de o saptamana de la eveniment al-Otaibi a fost rechemat in tara, fiind considerat unul dintre responsabilii evenimentului.

In plus fata de acest flux de informatii captate de microfonul incorporat in ceas, autoritatile turce sunt in posesia si a unor informatii audio si video inregistrate ambiental, prin senzori in legatura cu care serviciile speciale locale nu vor sa faca nici un fel de comentariu. Chiar mai mult, se pare ca Recep Tayyip Erdogan, consiliat de experti in domeniu, si-a asumat rolul de comunicator principal in aceasta problema extrem de sensibila, postura din care el va decide ce, cat si cand comunica.

Urmare a presiunilor SUA si a altor state occidentale, dar si a implicarii personale a presedintelui turc, Arabia Saudita, incerca sa il protejeze pe Printul Mohammed bin Salman, adevaratul lider politic al regatului, suspectat ca s-ar fi implicat personal in aceasta poveste si considera ca autorii crimei sunt de fapt parte a unui grup scapat de sub control. Ulterior autoritatile saudite au decis arestarea a 18 persoane implicate in scandal, iar alte 5, persoane de rang inalt au fost eliberate din functii. Printre acestia se afla Saud al-Quahtani, consilier apropiat de printul mostenitor saudit si adjunctul sefului serviciului de informatii al Arabiei Saudite, generalul maior Ahmed al-Assiri.

Pentru a da si mai multa consistenta pozitiei oficiale a Riad-ului, cel vizat direct de scandalul asasinarii jurnalistului Washington Post, printul mostenitor bin Salman, a sosit cu intarziere la deschiderea conferintei Future Investment Initiative (FII), organizata anual de Arabia Saudita, urmare a faptului ca a participat alaturi de rege, la primirea lui Salah, fiul lui Jamal Khashoggi, caruia i s-a permis sa paraseasca tara si sa plece la New York, la resedinta tatalui sau. In discutia cu Salah Khashoggi, Printul mostenitor a subliniat repetat ca cei vinovati de asasinarea ziaristului vor raspunde pentru fapta lor si ca nu exista temei pentru ca Occidentul si Turcia sa se indoiasca de bunele intentii ale tarii sale. Pentru a minimiza impactul evenimentului din 2 octombrie, desi participarea la conferinta a fost inferioara editiei precedente, organizatorii conferintei FII au anuntat ca au fost semnate scrisori de intentii referitoare la investitii in valoare de peste 50 miliarde dolari.

Concluzii

Concomitent cu deschiderea conferintei din Arabia Saudita, Presedintele Erdogan formula public primele sale considerente legate de cazul Khashoggi, din care s-au desprins intentiile sale de a exploata oportunitatea ivita, in sensul consolidarii statutului de care tara sa ar trebui sa se bucure in mod real.
Avand in vedere intensitatea legaturilor comerciale prezente si viitoare dintre SUA si Arabia Saudita, Casa Alba a decis trimiterea in paralel, de urgenta la Ankara si la Riad a Directorului CIA, Gina Haspel, respectiv a Secretarului de stat, Mike Pompeo, in incercarea de a asigura prezenta factorului american, inca de la inceputul starii de criza turco – saudita.

In viitorul apropiat, este posibil ca liderul de la Ankara sa prezinte noi informatii sau chiar dovezi care sa ateste ca cei 15 executanti ai unui ordin de suprimare a unui ziarist aflat intr-o tara straina sa fi actionat conform unui plan aprobat politic si ca in realitate nu au dat dovada de exces de zel numai pentru a face pe plac factorului politic de la Riad.

Este posibil ca Erdogan sa incerce obtinerea unui statut de lider al islamului politic atat in tara cat si pe scena internationala, in detrimentul lui bin Salman care, datorita relatiilor cu Donald Trump, incerca si el sa se auto-proiecteze ca lider al Orientului Mijlociu. In acest fel se incearca justificarea corectitudinii deciziei luate de Ankara de a construi relatii speciale cu Qatarul, dusmanul regional al Riadului, chiar in conditiile unei opozitii declarate a Washingtonului, care sustinea deschis Arabia Saudita si Emirate Arabe Unite.

Ankara a reasigurat autoritatile de la Doha de hotararea sa de a operationaliza o baza militara in Qatar si de a asigura securitatea la viitorul Campionat mondial de fotbal, organizat de aceasta tara in 2022. Conform unor planuri de perspectiva ale Ministerului Apararii al Turciei, pana in 2022, Ankara va disloca 60.000 de militari in 4 baze externe, dintre care doua vor fi in Qatar. In contrapartida autoritatile qatareze au anuntat un pachet de investitii in Turcia in valoare de 15 miliarde de dolari.

In contextul complicat al realitatilor regionale, Recep Taiyyp Erdogan incearca sa iasa din conul de umbra proiectat asupra tarii sale de SUA, NATO, UE si Israel, prin exploatarea tuturor oportunitatilor pe care lumea si viata politica de azi i le ofera. Contestat de unii si admirat de altii, presedintele turc ia in serios rolul sau de lider influent si popular al lumii arabe comparativ cu popularitatea sa mai redusa in interiorul Turciei. Multi arabi il vad chiar in postura de lider al unui nou Califat Otoman sau de cel mai important urmas al cunoscutului sultan Abdul Hamid al II-lea, trecut la cele vesnice in 1918, urmare a faptului ca ambii au provenit din familii sarace si au declarat un acelasi tel politic, acela al strangerii legaturilor intre toti musulmanii, indiferent de tara in care traiesc.

Sursa foto: Shutterstock / Sasa Dzambic Photography