Sorin Mindrutescu este cunoscut ca director al Oracle in Romania si mai putin pentru faptele bune pe care le-a facut odata ce a ajuns in comunitatea Hospice Casa Sperantei, organizatie nonguvernamentala care ofera servicii de ingrijire paliativa. Alaturi de alti directori de mari companii si ambasadori a cautat fonduri pentru a ridica un centru in ingrijire a bolnavilor in Capitala, obiectiv atins in anul 2014. In prezent, incearca sa identifice nevoile pe care fundatia le are si sa gaseasca solutii pentru indeplinirea lor. Intr-un interviu pentru wall-street.ro, partener media al Hospice Casa Sperantei in proiectul Romania fara Hospice, Sorin Mindrutescu povesteste despre inceputurile Hospice, despre voluntariat si implicare.

Povestea lui Sorin Mindrutescu si Hospice a inceput in urma cu vreo zece ani, cand avea functia de presedinte al Camerei de Comert Americane in Romania. Atunci era, adesea, invitat sa participe la intalnirile celor care se implicau deja in Hospice. In cadrul acestor intalniri a inceput sa isi expuna propriile idei si initiative pentru proiect.

CEO-ul Glaxosmithkline in Romania de la acea vreme, Patrick Desbiens, a vrut sa discute cu el despre Hospice. Mandatul in tara al canadianului se termina curand si trebuia sa plece in Franta, asa ca s-a gandit ca functia de presedinte al Honorary Patrons al Hospice, format din directori de mari companii si ambasadori, sa fie preluata de Mindrutescu.

Pentru ca stia ca sunt oameni care ar putea strange mai multe fonduri decat el si care ar putea dona mai multi bani decat el, Mindrutescu a intrebat de ce a fost ales. „I-am intrebat de ce. Au zis <<Pentru ca ai leadership, ai energie, misti lucrurile. Stim ca sunt bani si resurse implicate, ca unii pot aduce mai multi bani decat tine, dar vrem pe cineva care sa capaciteze energiile, sa aiba entuziasm>>”, isi aminteste directorul Oracle Romania.

A acceptat functia si a inceput, alaturi de ceilalti membri din boardul Hospice, sa stranga bani pentru centrul de ingrijire paliativa Hospice Casa Sperantei din Bucuresti, inaugurat in toamna anului 2014, pe malul lacului Plumbuita.

Mindrutescu: Eu stiu un singur lucru. Pe asta ma concentrez.

A acceptat usor sa se implice in aceasta cauza, pentru ca si-a dat seama ca vrea sa faca asta. „Aici este vorba de o cauza care rezoneaza cu structura mea. Componenta asta a oamenilor bolnavi, amarati, fara noroc, a rezonat foarte mult cu structura mea. In momentul in care ai o anumita energie, ai anumite resurse, vine natural sa iti gasesti timp. Eu cred ca ne cam plangem de lipsa de timp. Daca vrei sa faci un lucru, daca ai un anumit nivel de energie, daca rezonezi cu o cauza si ai cum sa ajuti, nu cred ca timpul este un impediment. Pe de alta parte, trebuie sa te focalizezi. Eu nu o sa fiu implicat in dezvoltarea de proiecte educationale, pentru ca nu am competente. Eu stiu un singur lucru: ca oamenii astia au nevoie de gandire strategica in ceea ce priveste adunarea de fonduri si care sunt modalitatile si felurile in care poti sa ii ajuti in adunarea de fonduri, pe asta ma concentrez”, spune Mindrutescu.

Daca in urma cu cinci ani, boardul fundatiei strangea bani pentru un obiectiv clar: spitalul de la Plumbuita, acum, acesta trebuie sa identifice nevoile specifice ale fundatiei. In primul rand, este vorba despre o nevoie financiara. „Ei au, in acest moment, o presiune financiara din foarte multe directii: salariile oamenilor, salariile de la stat, pacienti mai multi si mai mici, legislatia. Presiunea lor este mult mai mare decat a fost in trecut”, spune Mindrutescu.

Printre nevoile fundatiei, Mindrutescu mai identifica resursa umana, educatia personalului, dar si a autoritatilor si a societatii in ceea ce priveste paliatia.

Cum ar fi Romania fara Hospice?

Dupa 26 de ani de existenta si peste 26.000 de copii si adulti cu boli incurabile care au primit alinare si au putut sa spere, intrebam ce ar fi fost daca. Ce ar fi fost daca Hospice nu ar fi existat? Ce ar fi fost daca miile de copii si adulti ar fi ramas fara ajutor? Cum ar fi Romania fara Hospice?

„Ar fi foarte grav, ar fi o tara mult mai trista decat este. Romania este o tara care inca nu si-a gasit instrumentele necesare de a-si ajuta cetatenii aflati in nevoie, indiferent ca vorbim de orfani, de patura saraca, de cei needucati sau bolnavi. Noi avem o problema cu asigurarea serviciilor standard medicale, educative, daramite a claselor defavorizate. Noi nu am dezvoltat in Romania o capabilitate de a adresa nevoile claselor defavorizate. In acest context, ce ai fi putut face cu oamenii care au trecut prin Hospice? Ar fi fost inca o drama nationala, niste oameni care s-ar fi stins fara asistenta, s-ar fi stins intr-o modalitate aproape primitiva, fiecare pe unde ar fi putut, cu niste familii care stiau sau nu sa ii ajute, pentru ca oamenii acestia au niste nevoi extrem de speciale. Ar fi fost o dovada de tara lipsita de civilizatie. Pentru mine, in primul rand, Hospice este o dovada de civilizatie, de modul in care iti respecti semenii aflati in nevoie si ai grija de ei”, raspunde Mindrutescu.

Obligativitatea si voluntariatul nu merg in aceeasi propozitie

Sorin Mindrutescu a fost convins sa se implice in Hospice si in alte activitati de caritate nu de catre cineva, ci de ceea ce a vazut ca se intampla in Brasov, unde organizatia s-a infiintat in 1992. Acum, nici el nu incearca sa convinga pe nimeni sa se implice in voluntariat, ci doar le arata ce inseamna asta.

„Nu trebuie sa conving pe nimeni sa voluntarieze. Singurul lucru pe care pot sa il fac este sa te iau de mana maine si sa mergem impreuna la Hospice, sa te iau de mana maine si sa mergem la orfelinat. Ducandu-te acolo, vei rezona sau nu, vei vrea sa faci ceva sau nu. De acolo este o decizie proprie de a te implica sau nu”, spune Mindrutescu.

Decizia aceasta ar trebui sa se bazeze, spune reprezentantul Oracle, si pe sansele pe care le-ai avut in viata, pe lucrurile bune care s-au intamplat fara sa faci ceva anume, fara sa depui efort, ci din simplu noroc. Si pentru ca ai avut noroc, poti da inapoi ajutandu-i pe cei care nu au avut.

„Eu le spun altceva colegilor mei. Toti au muncit pentru a ajunge la un anumit nivel de dezvoltare a carierei. Toti au muncit, au trecut de la un job la altul, de la o firma la alta, si-au tocit coatele prin scoli. In schimb, toti au avut ceva pentru care nu au facut nimic. Acela s-a chemat noroc. Ai avut noroc pentru ca ai avut o familie care te-a sustinut, ai avut noroc ca te-ai nascut in Bucuresti si nu intr-un sat in care nu aveai posibilitate de dezvoltare, ai avut noroc de sanatate. Mie mi se pare ca trebuie sa platesti inapoi norocul pe care l-ai avut. Care e diferenta intre noi si oamenii din Hospice? De ce ei si nu noi? Ei cat de mult s-au intrebat „De ce m-a izbit pe mine?”. Nu exista raspuns la intrebarea asta. Atunci stai si te gandesti ca ai avut noroc. Si zici <<Hai sa vad cum ii pot ajuta pe aceia care au fost mai putin norocosi decat mine>>. Asta e tot”, spune Mindrutescu.

Poti sustine si tu serviciile gratuite ale fundatiei HOSPICE Casa Sperantei redirectionand 20% din impozitul companiei tale. Detalii, aici.

Sursa foto: Radu Tuta | Agerpres Foto

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Anca Olteanu
Sunt redactor coordonator al publicației Retail.ro, parte din InternetCorp. Înainte am lucrat la site-urile Ziare.com și Wall-street.ro și la agenția de presă Mediafax, unde am fost reporter al departamentului Economic. Am absolvit Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității din București.

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Cariere »


Setari Cookie-uri