"Pe termen scurt, o astfel de atitudine poate aduce beneficii – laudele sefilor, bani mai multi, insa pe termen lung, consecintele sunt adesea dezastruoase – epuizare psihica si fizica, eficienta scazuta, deteriorarea relatiilor sociale si chiar depresie", explica Alexandru Busila, psihoterapeut si trainer Human Performance Development International (HPDI).

Si, cu toate ca dependenta de munca este recunoscuta in mod oficial ca fiind o problema serioasa care poate afecta sanatatea angajatilor, in multe companii ea este acceptata in mod tacit, fiind adesea admirata de catre sefi, invidiata si emulata de colegi si, de cele mai multe ori, reprezinta singura cale spre promovare si un salariu mai bun. Un motiv pentru care tot mai multi angajati devin workaholici il reprezinta linia fina, destul de confuza, intre un workaholic „veritabil” si un angajat care este pur si simplu constiincios.

Cum afli daca esti workaholic

Cum deosebim un workaholic de un angajat constiincios? De exemplu, in Statele Unite, pe site-ul organizatiei Workaholicii Anonimi exista un set de douazeci de intrebari menite sa depisteze un workaholic, printre care se numara urmatoarele:

  • Iti iei de lucru pentru acasa, in weekend-uri sau cand pleci in vacanta?
  • Subiectul tau de discutie preferat este activitatea de la job?
  • Consideri ca este OK sa muncesti mult peste program daca iubesti ceea ce faci?
  • Iti pierzi rabdarea cu persoanele care au si alte prioritati in afara de job?
  • Faci toate lucrurile intr-un mod energic si competitiv, chiar daca este vorba de joaca?
  • Munca peste program ti-a afectat relatiile?
  • Te gandesti la munca atunci cand conduci, inainte sa te culci sau in timp ce altii vorbesc?

Daca ai raspuns afirmativ la majoritatea intrebarilor esti workaholic sau, mai exact, o persoana care alege sa munceasca foarte mult, spre deosebire de cineva care are doar foarte mult de lucru.

Apreciat doar pentru premiul I. Cum si de ce devii dependent de munca

“Dintre clientii cu care am lucrat in ultimii ani, am identificat doua mari categorii de oameni care tind si devin workaholici: cei care sunt «motivati» de dorinta de a demonstra ceva, cuiva (de cele mai multe ori neaga acest lucru – «Nu am nimic de demonstrat nimanui. O fac pentru mine.» ) si a doua categorie, cei pentru care este un mecanism de aparare”, mai spune Alexandru Busila (foto jos).

Prima categorie de workaholici este si cea mai complexa, pentru ca nevoia lor de a demonstra tot timul ceva, cuiva, poate avea mai multe cauze: in copilarie au fost apreciati doar pentru premiul I sau pentru nota zece; obsesia pentru o cariera de succes; lipsa aprecierilor din partea prietenilor, colegilor, familiei; dorinta de a accede la un nou statut social; s.a.m.d. In cazul acestor persoane, stima de sine poate fi una destul de scazuta.

In ceea ce priveste a doua categorie de pretendenti la postul de workaholic, lucrurile sunt putin mai simple. Aici intalnim expresii de genul: „ce sa fac acasa?...; decat sa ma duc acasa, mai bine stau la birou; cat timp sunt la birou nu am timp sa ma gandesc la...”. „Lucrurile sunt mai simple pentru ca acesti oameni recunosc mai usor motivele pentru care au devenit workaholici si sunt mai dispusi sa reinvete ca exista o viata buna si dupa job”, adauga Alexandru Busila.

Citeste si:

De asemenea, psihologii fac o legatura interesanta intre temperamentele oamenilor si probabilitatea de a deveni workaholici. Concluzia: colericii si flegmaticii sunt cei mai predispusi la aceasta dependenta. Evident, asta nu inseamna ca sangvinicii si melancolici sunt lipsiti total de riscuri.

Workaholicul si vacanta

„Pe termen scurt (3-6 luni), un workaholic pare a avea doar de castigat, sefii il apreciaza si-l lauda public, salariul creste, apar si bonusuri de performanta. Pe termen lung (6-24 luni), apar <dezastrele>: epuizare psihica si fizica, nivel ridicat de stres, eficienta scazuta, lipsa rezultatelor profesionale, deterioarea relatiilor cu familia, cu prietenii cat si cu ceilalti colegi; tensiune ridicata, gastrita, cefalee si lista poate continua”, sustine Alexandru Busila.

In cazul unor workaholici, dependenta de munca este atat de grava, incat renunta definitiv la vacanta. Sau, in cazul cel mai fericit, pleaca in concediu cu laptopul si telefonul dupa ei, nefacand altceva decat sa-si mute biroul de la serviciu la plaja. Un studiu efectuat in Statele Unite a demonstrat ca jumatate dintre angajatii americani nu au plecat in vacanta sau si-au luat de lucru la ei in concediu, fenomen din ce in ce mai intalnit si in Romania.

„Atunci cand workaholic-ul pleaca in vacanta face tot ceea ce ii sta in putere pentru a se asigura ca timp de doua saptamani nimic nu se poate intampla pe aria sa de lucru. Vorbeste cu furnizorii, clientii interni, externi, portarul si toate persoanele pe care le intalneste despre faptul ca va lipsi si ca cel mai bine ar fi sa rezolve tot inainte de plecarea sa. Cand ajunge la plaja, cauta o zona cu semnal la telefon si internet. Telefonul este la maximum 10 centrimetri de el ca sa fie sigur ca-l aude. Din zece in zece minute verifica telefonul si e-mailul. Trimite cel putin doua mesaje pe zi unui coleg de birou cu intrebari de genul: totul ok?...m-a cautat cineva?... a sunat X? Nu? Atunci il sun eu…”, adauga expertul HPDI.

Acelasi studiu realizat in SUA are si o concluzie. Dintre angajatii care “si-au calcat pe inima” si au plecat totusi in vacanta, peste 82% au fost mai productivi la locul de munca dupa concediu.

Infiintata in 2001, in Bucuresti, Human Performance Development International (HPDI) este o companie specializata in furnizarea de solutii de leadership si dezvoltare a resurselor umane prin training, coaching si team building.

Sursa foto: Workaholic/Shutterstock.com