Ca societate, pur si simplu nu ne putem permite asumarea acestor costuri si trebuie repus in drepturi conceptul de responsabilitate individuala.

Foarte important pentru mediul de business, pentru antreprenori, pentru investitori va fi siguranta pe care o vor inspira statul, politicul si mentalitatea oamenilor, a societatii, in raport cu investitorul.

O situatie financiara proasta a unui stat care nu-si poate limita cheltuielile si echilibra bugetul sau o atitudine nefavorabila a unei majoritati a populatiei in raport cu zona de business pot duce, ambele, la abuzuri ale sferei publice in raport cu sfera privata.

Continuarea acestui trend, de expansiune a statului in dauna individului – evidentiata prin evolutia procentului din PIB alocat cheltuielilor statelor, a datoriilor publice acumulate si a numarul de reglementari acumulate din ultima suta de ani -, poate conduce in cateva decenii la un etatism generalizat, la comunism, de aceasta data la o scara geografica mult mai mare si cu un anume suport popular in vremelnica faza premergatoare saraciei generalizate. Altfel spus, la un mediu in care proprietatea privata nu s-ar simti deloc bine.

Antreprenorul are un rol foarte clar definibil: este persoana care identifica o nevoie insuficient satisfacuta in societate, care pune laolalta intr-un demers creativ factorii de productie necesari solutionarii acesteia si care isi asuma riscurile capitalului investit, in scopul maximizarii profitului obtenabil. Acesta a fost rolul meu principal in cadrul proiectului antreprenorial „Sameday Courier” si astfel m-am manifestat in afaceri.

Mai nou, a aparut si antreprenorul „de bani gata”, cu bani de la stat si cu „risk-free” sau risc minor. Din perspectiva mea, prin subventionarea antreprenoriatului se ataca ultima frontiera a interventionismului statal si e discutabil daca acesta mai este antreprenoriat sau subiect al protectiei sociale.