Editurile au inceput sa obtina profituri. Bugetele de promovare sunt din ce in ce mai mari. Cu toate acestea, piata editoriala autohtona este imatura si nu prezinta interes pentru investitorii straini.
Editurile care se zbat intr-o piata imatura si pseudolibera reusesc sa obtina profituri. Mici sau mari, important este ca afacerea cu carti functioneaza. Potrivit datelor preluate de la Ministerul Finantelor, cifra totala de afaceri inregistrata anul trecut de cele mai importante 22 de edituri s-a situat in jurul valorii de 21,5 milioane de euro. Uite ca piata de carte nu moare! Dimpotriva, faptul ca prima editura din clasamentul Capital, Polirom, are o rata a profitabilitatii de circa 17%, adica la vanzari de 100 de euro obtine un profit de 17 euro, dovedeste ca pe aceasta piata se pot castiga bani, bani frumosi. De asemenea, faptul ca Polirom a preluat in acest an managementul Editurii Cartea Romaneasca, in vederea relansarii acesteia, arata ca piata nu este intepenita.
Editurile au prins gustul publicitatii
Cum poate o afacere de editare de carte sa ajunga la profit? Oana Boca, sefa departamentului de promovare din cadrul Editurii Polirom, declara ca trebuie sa existe un program editorial coerent si o promovare sustinuta. Un singur autor roman contemporan nu va schimba piata editoriala niciodata. Dar in momentul in care promovam trei colectii de fictiune contemporana, o colectie de ego-biografii si o colectie de publicistica, publicul stie deja ca autorii contemporani exista, afirma Oana Boca. La randul sau, Manuela Paraschivescu, directorul de marketing al Editurii Humanitas, considera ca nu exista categorii de carte profitabile sau neprofitabile, dupa cum nu exista nici colectii profitabile sau neprofitabile, ci doar titluri absorbite de piata intr-un timp relativ scurt. Astfel, cartile autorilor romani consacrati se vand foarte bine, fie fictiune, fie nonfictiune. De asemenea, sunt foarte apreciate cartile de beletristica semnate de autori de renume mondial, cartile practice si cartile care trateaza teme precum cunoasterea, tehnologia si societatea, adauga Manuela Paraschivescu. In ceea ce priveste reprezentarea geografica, din datele Editurii Humanitas, romanii prefera autori englezi, francezi, spanioli, nord-americani si latino-americani.
Majoritatea editorilor au inteles ca nu este suficient sa asezi o carte pe taraba sau pe raftul unei librarii. Fara promovare, mori cu cartea in brate. Principalele edituri au dezvoltat, in 2004, campanii integrate de comunicare: direct-marketing, panotaj, publicitate online, targurile de profil interne si internationale. Acestora li se adauga asa numitele activitati de PR, care constau, pur si simplu, in plata cronicarilor pentru a comenta titlurile unei edituri intr-o publicatie influenta. O carte fara comentarii care sa-i adauge plusvaloare nu are sanse sa ramana in constiinta publicului. Humanitas, de exemplu, a alocat anul trecut pentru promovare si publicitate un buget de 70.000 de euro, in timp ce grupul Corint a investit in promovare 1,5 miliarde lei vechi, iar sumele alocate in acest scop de RAO au depasit doua miliarde lei vechi. Polirom nu s-a lasat mai prejos si a cheltuit pe promovare peste doua miliarde de lei vechi. ALL Beck a avut la dispozitie 15.000 de euro pentru a-si promova imaginea anul trecut. Un alt exemplu este Editura Egmont Romania, al carei buget de publicitate a fost de peste 7.800 de euro in 2004.
Investitorii straini ignora piata romaneasca
Ar fi o greseala sa consideram ca, potrivit acestor impliniri si realizari, piata editoriala este roz, merge pe un drum bun si e lipsita de griji. Dimpotriva, exista multe surse de perturbare a acestui domeniu. Cei mai multi jucatori de pe piata sunt nemultumiti de modul de alegere si desfasurare a subventiilor pentru carte acordate de Ministerul Culturii, considerand ca acesta a compromis concurenta loiala de pe piata. La toate acestea se adauga modul dubios in care acelasi minister a decis de-a lungul anilor sa achizitioneze titluri nerelevante pentru fondul bibliotecilor. O alta meteahna a pietei este sistemul de vanzare in regim de consignatie (cu plata pe masura ce cartile sunt vandute in librarii). Numai blanurile si samovarele din anticariate se mai vand in acest fel! Apropo de librarii! In 1998 existau 876 de librarii in tara. Acum sunt 336! Sistemul de difuzare este aproape inexistent. Ca orice domeniu din Romania, exista si aici o piata neagra. Exista edituri, in special cele mici din provincie, care, la intelegere cu tipografiile, publica tiraje fara acte, peste tirajul din contabilitate. De asemenea, autorii autohtoni nu au posibilitatea sa controleze tirajele si numarul de exemplare vandute, astfel ca exista cazuri in care primesc mai putini bani din drepturile de autor decat li s-ar cuveni.
O alta tara a domeniului editorial o reprezinta tarabele angrosistilor unde se tine contabilitate dubla sau chiar tripla. Indolenta si ignoranta librarilor contribuie si ele la vanzarile relativ reduse. Meseria de librar a disparut demult. Librariile au stocuri de carti nevandute de ani buni, si nu mai primesc comenzi de titluri noi, invocand lipsa de spatiu, in ciuda cererilor publicului. La toate acestea se adauga si lipsa de coerenta a campaniilor de promovare a lecturii, mai cu seama in scoli. Campaniile produse de Ministerul Culturii au fost mai mult decat discrete. O asemenea piata nu este deloc atractiva pentru investitorii straini. Marile case de edituri internationale vor fi interesate cu adevarat de Romania abia in momentul in care aici va exista un rulaj serios de carte, pe doua-trei produse: manualele scolare (unde pana acum nu a fost o piata libera din cauza subventiilor), ghidurile geografice si cartile practice (acest domeniu fiind la noi abia la inceput).
Pentru ca o editura sa fie profitabila, trebuie sa aiba un program editorial coerent si o promovare sustinuta.
Oana Boca,
sef departament promovare Editura Polirom
Citeste si:
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
