Copiii nu mai sunt atat de curiosi ca acum 27 de ani, cand in sat nu vedeai decat o Dacia 1310 o data pe luna. Atunci, unii doar cu o zdreanta pe ei, altii complet goi, cascau ochii mari si, curiosi, fugeau dupa masina. Uneori aruncau si cu cate o pietricica, gonind apoi spre gardurile din lemn darapanat.

Acum doar se dau, alene, deoparte. Desi este un sat de care nu a auzit mai nimeni, Imoasa, din comuna Corcova, Mehedinti, are un renume. Aici, in aceasta zona, se fac renumitele vinuri (Corcova, si nu numai), pasunile sunt indestulatoare, dealurile adapostesc paduri dese de foioase, paraiasele si raurile se varsa in fantani stravechi cu apa rece si limpede.

Un absent primar

Este un drum lung, serpuit, plin de colb si praf si gropi si nepasare. Pe vremuri, avea un farmec aparte, atunci cand vedeai doar carute trase de boi sau cai, cand vedeai turme mari de oi si capre duse catre pasunat. Acum, doar iti distrugi masina si te intrebi, in zadar, cum de nu a reusit primarul comunei, un anume Adam Durac, PSD, aflat la al treilea mandat si pregatindu-se de al patrulea, sa il asfalteze sau sa faca ceva, orice, util, pentru sat.

“Pai ce sa faca, mama, nu face nimic. Fura”, spune batrana, oprita din manat gainile – si-asa prea indaratnice. “Uita-te si matale, ti se pare ca a facut ceva pentru noi? La fiecare alegeri vine, da niste mititei, bere, si gata, este votat”, povesteste ea.

Noi suntem nevoiti sa lasam masina intr-un sant, intrucat podetul din fata pare atat de subred incat ne e frica sa nu cada cu tot cu vehicul si cu noi, in albia paraului. Continuam sa mergem pe cararea serpuita, pe jos. In drum, suntem salutati si salutam la randul nostru.

In general, oameni in varsta si copii mici, veniti la bunici, cel mai probabil. Foarte putini oameni “buni de insuratoare” si, repede, lucrurile ne sunt explicate de un domn de vreo 60 de ani, care veghea mersul norilor de pe o banca. “Uite, vezi tu, casa `cea de din deal, de-acolo? Au murit amandoi. Copiii s-au mutat la oras, casa a ramas in paragina. Si mai de din vale, la fel. Cin’ sa mai stea aici, ce sa faci aici? Asteptam sa ne ducem cu totii si…asta e!”, spune el. Nu pare prea afectat. Este doar o afirmatie, nimic dramatic.

Primarul Durbac (foto sus) a spus ca i-au fost puse bete in roate datorita faptului ca apartine de PSD.

Si tocmai lipsa de sentiment face lucrurile sa fie mai dramatice. Case parasite si pe stanga, si pe dreapta. Gradini altcandva ingrijite, cu fructe, legume, acum pline de maracini. “Sunt de vanzare pe preturi de nimic, ba chiar se dau si gratis, dar nu le vrea nimeni. Nimenea”.

O vecina, atenta, trage cu urechea si intervine, de peste gard. “Zi-i Ioane si de a lu’ Cornel! Aveau in batatura (curte – n.r.) o masina veche! Au vandut-o pe o garla de bani!”, spune ea, mandra. Aflam astfel ca, un vecin, decedat si el de ceva ani, avea o masina “de colectie” si “niste domni de la oras, la costume”, au venit sa o cumpere de la mostenitori. Au luat doar masina, apoi au plecat. De casa nu au fost interesati.

Furt si indiferenta

Ajungem la gazda noastra, un cuplu de batrani care ne primeste cu drag. Ne descaltam inainte de a intra in casa din chirpici, cu usi mici. Trebuie sa ma cocosez sa intru. Patul pe care ne asezam este tare, din paie – asa se faceau pe vremuri. “Lasa, indreapta spatele!”, glumeste batrana. Nu mai vede bine de un ochi si este, ca multi alti batrani din sat, adusa de spate. Chiar si asa, mintea ii merge brici si are auzul perfect.

“Primarul? A furat tot. Are magazin deschis acum la oras si sute de vite. Le plimba pe terenurile noastre, nu-l intereseaza de proprietatea privata, de delimitari, de acte…si-a facut case din banii nostri, ba chiar se lauda cu ele. Noi avem mai multe terenuri, si pe Padina si pe Parasturi (dealurile intre care se afla satul – n.r.), suntem insa batrani, nu mai putem merge pana acolo. Altii insa mai trec, si ne povestesc tot. Cand unii le-au spus paznicilor cirezilor ca e teren privat, le-au ras in fata”.

“Mai mult, in ultmii ani, se taie copacii…ca in codru! Am sesizat de cateva ori politia, ridica din umeri, nu fac nimic”, continua nea Ion, batranul. “Cand treci acum prin codri, te apuca plansul. Numai cioturi taiate, furate…”.

Soarta satului romanesc

Este o trista imagine, insa regasita in (prea) multe sate din Romania. Foarte mici “baroni” locali, aflati la al “n”-lea mandat, votati inertial, nu fac aproape nimic pentru comunele pe care le pastoresc; din contra, le “pasc” si de putinul pe care il au, profita de naivitatea si lipsa de cultura a oamenilor si se “infrupta”, nestinghieriti, fara a oferi mare lucru inapoi. Evident, dupa cum veti vedea, exista si exceptii.

Am incercat sa discutam cu primarul comunei Corcova, Durbac. Dupa aproape doua luni de insistenta, telefoane si mail-uri, am reusit sa il convingem ca legea liberului acces la informatii nu se numeste “lege” doar pentru ca este un cuvant frumos, ci chiar trebuie respectata. La telefon, a inceput sa se tanguiasca (la propriu) – “Haideti domnule…mai lasati-ma in pace si pe mine…mi-e nevasta bolnava”… I-am explicat ca acestea sunt lucruri care nu ne privesc.

L-am intrebat pe Durbac de investitiile intr-o albie, inutila de altfel, pe care a realizat-o la partea de inceput a satului; investitia, cu fonduri UE, s-a ridicat la aproape 1 mil. de euro si, explica el, “Rolul acestei investitii este de a proteja terenurile agricole de inundatii din perioada cu precipitatii abundente, inlaturand necazurile oamenilor”. De fapt, cei din sat spun ca este absolut inutila, intrucat nu protejeaza decat o foarte mica parte de terenuri si, mai mult, nu au avut probleme cu scurgerile „de cand sunt ei acolo”.

Intrebat de ce nu a reusit, in trei mandate, sa asfalteze macar o mica portiune din cei cativa kilometri de sat, primarul Durbac a spus ca i-au fost puse bete in roate datorita faptului ca apartine de PSD. “In perioada 2008-2012 am depus proiecte pe fonduri europene pentru asfaltarea drumurilor comunale, insa datorita apartenentei mele la organizatia PSD, in urma controlului in teren am fost defavorizat, proiectele primind doar 52 puncte in loc de 66 puncte cate au fost stabilite, fiind incadrate la proiecte eligibile fara finantare”, spune el.

De altfel, acelasi motiv l-a invocat si cand a explicat de ce nu a introdus canalizare. „ Proiectul privind alimentarea cu apa si canalizare a fost intocmit si avizat, am fost personal la Ministerul Dezvoltarii pentru sustinerea sa, insa, datorita apartenentei mele politice, nu au fost alocati banii necesari pentru demararea lucrarilor”.

Cu alte cuvinte, primarul micii comune din Oltenia confirma, in scris, ceea ce noi stiam „din surse”. Proiectele utile societatii, desi in mod evident benefice si, mai ales, necesare (chiar vitale, precum canalizare sau acces la apa curenta), sunt blocate doar si exclusiv pe baze politice.

Citeste si:

Intrebat cum explica faptul ca satenii il acuza privind incalcarea drepturilor la proprietate privata, dar si de trafic de influenta („traditionalii” mititei si bere – n.r.) primarul raspunde: „Nu am facut trafic de influenta si nu am oferit in campania electorala bunuri si bauturi. Cu privire la animalele la care faceti referire, fiii mei detin o ferma de animale, realizata tot prin proiecte europene, animale care sunt supravegheate si nu am cunostinta ca le-am creat la oameni necazuri. Referitor la aceste acuzatii, sunteti dezinformat si alimentat cu informatii false, care nu au legatura cu realitatea”. Nu putem decat sa ne intrebam, ce motiv ar avea satenii sa minta. Ramane insa ca ANAF si organismele de control sa faca lumina.

Primarul Comunei, tipic probabil, are curaj insa sa se rasteasca la „ziare care nu sunt centrale”, cum este cazul publicatiei locale Informatiadeseverin.ro, catre reporterii careia s-a rastit, in 2014. El se lauda, atunci: „Eu nu am pus mana in viata mea pe vreun galben. Sa plecati din fata mea cu asa ceva din fata noastra, a primarilor, ca nu stiti niciodata necazurile noastre si prin ce am trecut. Poate sunt prea cinstit. Eu muncesc, ba, tata, ba…, eu am 300 de capre, 70 de vaci, nu ca voi sa stau pe…”, a conchis edilul extrem de recalcitrant. Probabil mult prea agitat, nu a mai reusit sa-si duca ideea pana la capat”.

Inainte de a pleca din satul Imoasa, intrebam ce zone frumoase am putea vedea. “Oriunde urcati pe dealuri. Natura ne-a daruit…omul ne ia”. Intr-adevar, de sus, de pe deal, aerul curat si rece te impresoara. Este liniste, iar umbra unui batran par te impresoara, placut. Nu putem sa nu ne gandim cat de pacat va fi daca acesta, la fel ca multi dintre fratii lui, va fi taiat.

Vasile Puiu, edilul Vetrisoaiei, aceeasi poveste, alt judet

Vasile Puiu, primarul comunei Vetrisoaia (judetul Vaslui), candideaza pentru un nou mandat din partea PSD in cadrul alegerilor locale. Edilul s-a remarcat de-a lungul anilor printr-o serie de „investitii” cel putin suspecte. Mai exact, in topul „investitiilor” realizate in ultimii 5 ani in localitate se afla o cladire care a costat peste 70.000 lei. In prezent, cladirea, care nu a avut o destinatie precisa, se afla intr-o stare de degradare avansata, la marginea unui sat, potrivit unui raport al Curtii de Conturi. In plus, inspectorii il acuza pe edil ca si-a insusit aproximativ 1.200 de litri de benzina.

Mai mult, la scoala primara din Bumbata, sat care apartine administrativ de comuna Vetrisoaia, Vasile Puiu a construit o toaleta europeana de cativa metri patrati, pentru care au fost alocati 100.000 lei. Totul in conditiile in care alimentare cu apa nu exista, iar elevii se incalzeau la sobe. La un an de la aceasta „investitie”, scoala in care invatau circa zece copii s-a inchis.

In plus, rezervele de teren ale primariei sunt utilizate de familia primarului Puiu fara contract de arenda sau inchiriere. Mai exact, este vorba de aproximativ 40 de hectare de teren. La inceputul acestui an, edilul a pierdut irevocabil la Curtea de Apel Iasi procesul cu Agentia de Integritate. In acest dosar primarul era acuzat ca inchiriat propriei asociatii, „Zimbrul Moldovei”, peste 830 de hectare de pasune apartinand comunei Vetrisoaia. Instanta a desfiintat astfel toate actele intocmite ilegal in anii 2008-2009.

Chiar si in aceste conditii, Vasile Puiu candideaza la un nou mandat – pentru ca, nu este asa, Romania nu are probleme cu a avea partide conduse de condamnati penal.

Exista si primari care fac insa cate ceva pentru comunele, satele lor

Un exemplu pozitiv este Ciugud, o comuna aflata langa Alba Iulia, aceasta putand rivaliza cu multe orase din Romania. Aici nu numai ca populatia nu scade drastic ci, mai mult, creste de la an la an. Toate casele au utilitati, sunt drumuri asfaltate chiar si intre parcelele agricole, exista Internet gratuit, de unde in Imoasa nu exista nici macar semnal, piste de biciclete mai multe ca la Bucuresti si iluminat public obtinut eolian si cu panouri solare.

Primarul spune ca, in curand, localitatea va avea si un teren de golf.

Primarul, un anume Gheorghe Damian, spune ca in Ciugud s-au stabilit in ultimii ani multi tineri atrasi de conditiile de trai, de linistea localitatii, dar si de faptul ca este foarte aproape de Alba Iulia. Exista si o strada a prietenilor, unde toti cei care locuiesc acolo sunt prieteni care s-au mutat pe rand, convingandu-se unul pe celalalt.

Linistea si totodata curatenia comunei a dus, treptat, la cresterea preturilor in zona. Daca in Imoasa casele se dau chiar si pe gratis, doar-doar le-o „lucra” cineva, in Ciugud o locuinta poate ajunge si la 100.000 de euro, pret „de Bucuresti”. Interesul este mare si, treptat, nu este exclus ca investitori sa fie interesati de zona.

Un alt exemplu pozitiv este comuna Brebu, de langa Campina. In ultimii ani, primarul Adrian Gheorghe Ungureanu a pus la punct mai multe sisteme apreciate de localnici. Pe langa un site modern, in care sunt incluse si declaratiile de avere ale conducatorilor (lucru care lipseste chiar si in orase mai mari – n.r.), primarul anunta toti locuitorii prin SMS de evenimentele din regiune, ba uneori chiar ii avertizeaza cand la meteo se anunta un front noros potential periculos pentru plantatii.

Mai mult, in ultimii ani Primaria a asfaltat soseaua principala, a facut trotuare si a introdus canalizare. Mai mult, langa Manastirea Brancoveneasca Brebu, Primaria a construit si un parc de distractii, cu teren verde pentru targuri sau alte evenimente.

Poate nu la nivelul Ciugudului, insa si Brebu reprezinta un exemplu pozitiv care arata ca „se poate”, atata timp cat iti dai un minim interes.

Satele romanesti, risipite, pierdute printre dealuri, isi dau ultimele suflari. Nu atat pe aripile evolutiei cat, mai ales, lipsei de interes a celor aflati la fruntea lor. Odata cu ele, pierdem nu doar parte din istoria noastra, cat parte din identitatea nationala. Din pacate, bulgarele de zapada al coruptiei, cumulat cu lipsa unui sistem coerent de invatamant, a strivit aproape orice sanse de scapare si redresare a satelor romanesti.