Efectele creditarii excesive si fara grija riscurilor legate de monedele exotice sau de ciclurile economice s-au resimtit, deloc intamplator, in anii de criza economica (2008 - 2012). La inceput, bancile au incercat sa gestioneze "delicat" avalansa de neperformante, in contextul in care populatia incepea sa fie afectata de taierile de salarii si de efectele crizei, pentru ca incepand cu 2014 sa inceapa restructurarea portofoliilor si vanzarea accelerata de credite neperformante.

Sigur, putem sa dam vina pe criza, pentru ca a fost una istorica, si sa speram ca o astfel de lebada neagra nu se va mai repeta pentru inca 100 de ani. Insa, situatia se va repeta cu siguranta, chiar daca la o magnitudine mai mica, din simplu fapt ca atat bancile, cat si consumatorii, au prin definitie un comportament impulsiv si, atunci cand lucrurile merg bine, vrem mai mult si mai mult.

Intr-un mediu de dobanzi reduse, in care cel putin pentru cativa ani, clientii bancilor pot beneficia de cele mai mici dobanzi din istorie, cel mai popular produs bancar redevine creditul de consum. Aproape toate bancile se lupta in oferte la creditele de nevoi personale, dar se diferentiaza foarte putin. Majoritatea reusesc sa dea credite rapide, gratie protocolului cu ANAF, iar diferentele de dobanda rareori depasesc un punct procentual. Ca urmare, o forta de vanzari agresiva, care sa convinga chiar si clientii care au deja un credit de consum sa apeleze la o refinantare cu o suma mai mare, este cea care va castiga lupta pentru cota de piata. Si asa apare un nou cerc vicios.

Creditarea populatiei in moneda locala a crescut in ultimul an cu 24%, iar economistii se uita deja cu ingrijorare la ritmul de crestere ametitor. Pana sa inceapa departamentele de risc din banci sa isi faca probleme si patriarhii din BNR sa tipe in conferinte ca romanii se imprumuta prea mult, "vanzatorii de credite" gandesc ca acolo unde a fost loc de un credit, poate sa mai intre unul. Si pana la urmatoarea criza, oricat de mica, si pana cand Robor-ul se va dezmorti cu cateva puncte procentuale, euforia poate continua.

De ce sa nu profiti de Black Friday-ul acesta? Nu ai un credit? Iti dam in 24 de ore. Ai deja un imprumut? Iti refinantam cu o suma mai mare. Nu are sens sa te abtii, ca doar economia duduie cu 5% pe an, iar salariile cresc cu doua cifre. Englezul ar zice "lack of common sense", pentru ca intr-o perioada cu dobanzi mici si salarii in crestere este intelept sa iti acoperi din datorii si nu sa faci unele noi, pentru ca inevitabil ciclul economica va aduce si cativa ani de recesiune si de dobanzi mari, iar atunci ratele in crestere la unul sau la mai multe credite de consum va pot destabiliza financiar.

Un roman cumpatat ar zice ca e bine sa "iti faci iarna car si vara sanie".

Mai jos gasiti doua discutii cu angajatul unei institutii de credit, purtate la interval de 3 saptamani, care demonstreaza faptul ca, cel putin unele banci, sunt dispuse sa uite lectiile crizei si ale lacomiei care au anticipat-o.

Discutie avuta cu circa doua saptamani inainte de Black Friday.

Angajat banca: Buna ziua. Sunt X-ulescu de la banca Y. Aveti timp sa va prezint o oferta bancara?

Eu: Da. Pot vorbi un minut, doua.

Angajat: Aveti credite de nevoi personale?

Eu: Da. Chiar la banca pentru care lucrati.

Angajat: Ah. Foarte bine. Si nu vreti sa il refinantati?

Eu: Nu, vreau sa scap de el. Nu am nevoie de refinantare.

Angajat: Sigur? Va putem refinanta cu o suma mai mare, va mai ramane ceva pe langa.

Eu: Da, foarte sigur.

Angajat: Vine Black Friday. Puteti avea mai multi bani de cumparaturi.

Eu: Da, va inteleg, dar nu ma intereseaza.

Angajat: Sa va mai sun in cateva saptamani in caz ca va razganditi si vreti sa refinantati?

Eu: Nu. Sigur nu o sa am nevoie de refinantare sau de un credit nou in urmatorii ani.

Angajat: Bine. Va multumesc pentru timpul acordat.

Peste 3 saptamani. Black Friday a trecut.

Angajat banca: Buna ziua. Sunt X-ulescu de la banca Y (aceeasi banca ca in dialogul initial). A ramas ca va ganditi la acea oferta de refinantare?

Eu: Nu cred ca am zis asta. Raspunsul este acelasi. Nu ma intereseaza sa refinantez creditul.

Angajat: Va putem oferi o suma mai mare de bani.

Eu: Da. Inteleg, dar daca nu am nevoie de bani, de ce sa platesc dobanda la o suma mai mare.

Angajat: Ok. Imi cer scuze. Am inteles eu gresit atunci. O sa imi notez ca nu va intereseaza o refinantare.

Ce concluzii trageti din acest dialog? Cine credeti ca va plati nota de plata in cativa ani?

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Wall-Street.ro este un cotidian de business fondat în 2005, parte a grupului InternetCorp, unul dintre cei mai mari jucători din industria românească de publishing online.Pe parcursul celor peste 15 ani de prezență pe piața media, ne-am propus să fim o sursă de inspirație pentru mediul de business, dar și un canal de educație pentru pentru celelalte categorii de public interesate de zona economico-financiară.În plus, Wall-Street.ro are o experiență de 10 ani în organizarea de evenimente B2B, timp în care a susținut peste 100 de conferințe pe domenii precum Ecommerce, banking, retail, pharma&sănătate sau imobiliare. Astfel, am reușit să avem o acoperire completă - online și offline - pentru tot ce înseamnă business-ul de calitate.

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Finanțe - Bănci »


Setari Cookie-uri