Potrivit AFP, uriasul balon umflat cu heliu a fost lansat sambata, la ora 18.40 GMT, de la baza militara de pe insula hawaiana Kauai, transportand la bordul sau un vehicul spatial care are forma unui disc, denumit "Low-Density Supersonic Decelerator" (LDSD). Dupa o ascensiune de doua ore si jumatate, balonul a ajuns, asa cum era prevazut, la altitudinea de 36.600 metri si, dupa 15 minute petrecute in acel punct, a eliberat vehiculul LDSD, al carui motor a pornit imediat, pentru a-l duce pe acesta la altitudinea de 54.900 de metri, cu o viteza de 3,8 ori mai mare decat viteza sunetului, relateaza Mediafax.

Un dispozitiv de incetinire supersonic aerodinamic si gonflabil, in forma unui gogoase rotunde cu o gaura la mijloc, denumit SIAD (Supersonic Inflatable Aerodynamic Decelerator), a fost apoi pornit, pentru a frana coborarea vehiculului, pana cand acesta a atins o viteza de circa 2,5 ori mai mare decat viteza sunetului. Pana in acel momentul, totul a decurs asa cum era programat. Singura problema a fost o defectiune a uriasei parasute de franare, care avea un diamentru de 34 de metri. "Avem o parasuta proasta", a declarat, la cateva minute dupa aceea, unul dintre membrii acestei misiuni, ce a fost transmisa in direct de postul de televiziune al NASA.

"Parasuta s-a deschis, dar nu s-a intins complet", a explicat ulterior Dan Coatta, inginer la Jet Propulsion Laboratory din orasul californian Pasadena. In mod normal, acea parasuta supersonica ar fi trebuit sa permita o amerizare lenta si confortabila pentru LSDS in Oceanul Pacific, la 40 de minute dupa desprinderea acestuia de balonul cu heliu.

In ciuda acestei probleme, NASA s-a declarat foarte multumita de derularea acestui test, care a costat 150 milioane de dolari.
"Ceea ce am vazut aici a fost un test foarte bun", a spus Dan Coatta. "Nu trebuie sa uitati ca obiectivele acestui experiment au fost de a umfla balonul, de a-l lansa, de a-l duce la altitudinea buna, de a desfasura LSDS, de a aprinde motorul sau supersonic pentru a atinge viteza prevazuta...", a adaugat savantul american. "Daca farfuria noastra zburatoare atinge viteza si altitudinea prevazute, va fi o zi mare pentru noi", declarase inainte de acest test, Mark Adler, coordonatorul proiectului LDSD.

Citeste si:

Referindu-se la functionarea defectuoasa a parasutei supersonice, Dan Coatta a adaugat: "Vom analiza datele, vom intelege ce s-a intamplat si vom aplica noile cunostinte in cadrul urmatorului test, care este prevazut pentru vara anului viitor". Noile tehnologii inventate de NASA sunt testate la altitudini foarte mari, intrucat conditiile din acolo sunt similare acelora din atmosfera inalta a planetei Marte.

NASA prevede alte doua zboruri ale vehiculului LDSD pentru a testa in special cele doua tehnologii de franare si de coborare lenta - dispozitivul de incetinire gonflabil si balonul. Din anii 1970, NASA foloseste acelasi sistem de parasute pentru a frana modulele si robotii sai spatiali pe care i-a trimis pe planeta rosie, in momentul coborarii acestora prin atmosfera rarefiata martiana.

Dar, odata cu alcatuirea unor proiecte de explorare a planetei Marte mai ambitioase, NASA va avea nevoie de vehicule spatiale mult mai grele. Acest fapt complica procedura de coborare pe planeta rosie si necesita un sistem de parasute mult mai puternic si mai elaborat.
Vanturile puternice din Kauai au constrans NASA sa amane de mai multe ori acest experiment, prevazut initial pentru o fereastra de lansare de doua saptamani, la inceputul lunii iunie.

Citeste si 10 inventii ale NASA care vor ramane in istorie.

TOP: Zece inventii ale NASA care vor ramane in istorie

TOP: Zece inventii ale NASA care vor ramane in istorie