O vila devenita atelier de creatie florala
Se afla in imediata vecinatate a Palatului Victoria si este imposibil ca cei care ajung pe strada Paris sa nu observe amenajarile florale care au dat viata si identitate cladirii din centrul Capitalei, odata cu deschiderea unuia dintre cele mai noi ateliere florale din Bucuresti.
Atelierul de creatie “Florens”, detinut de catre doi tineri antreprenori romani, este astazi un loc cu adevarat feeric, in care istoria de altadata se armonizeaza perfect cu noua infatisare.
Istoria vilei de pe strada Paris nr. 13 dateaza de la inceputul secolului XX (1903), atunci cand Paul Adolf Grunau a construit imobilul pe un teren achizitionat anterior in vecinatatea Garajului Leonida.
Initial, strada din apropierea Guvernului Romaniei s-a numit succesiv Regina Maria si Louis Blanc.
Intre 1903 si 1970, vila de pe strada Paris nr. 13, a fost detinuta de catre familia Grunau, in timp ce din 1970 si pana in prezent proprietara este familia Georgeoni.
Imobilul a fost locuit in cei peste 100 de ani de familia Grunau, in care au crescut trei generatii, ulterior a fost locuita in comun de mai multe familii ale unor salariati din administratia Guvernului, iar mai tarziu a fost locuita de familia Vlad si Georgeoni.
In ultimii 10 ani, vila care figureaza pe lista monumentelor istorice din Capitala, a fost ocupata, pe rand, de restaurante sau a deservit drept sediu de birouri, insa din toamna anului trecut spatiul este ocupat de catre atelierul de creatie florala Florens.
O vila din Primaverii, luata cu forta de rusi, este astazi locul in care talentul si migala orientala ajung in casele romanilor
Vila de pe bulevardul Primaverii nr. 4 a fost construita in anul 1938 de Dumitru Popa, unul din primii tarani romani din zona Sibiului, acesta fiind si unul din principalele puncte de atractie de “la sosea” in perioada interbelica, asta deoarece niciun trecator care avea drum prin nordul Capitalei nu avea cum sa nu observe trandafirii care acopereau cladirea, mai ales in luna mai, cand acestia infloreau.
Se pare ca acesta a fost si unul din motivele pentru care imediat dupa terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial rusii au fortat proprietarii sa evacueze casa si de aici incepe adevarata poveste a locului.
“Generalul Vasily Kuznetsov a venit personal la bunicul meu si i-a cerut sa elibereze casa. Casa bunicului nu facea parte din categoria celor nationalizabili, iar generalul rus i-a propus, pentru a-l lasa in casa, sa se mute la subsol, lucru pe care bunicul nu l-a acceptat, el fiind un salistean ardelean mult prea mandru, mai ales ca a construit aceasta casa cu bani munciti”, povesteste Ilinca Popa, nepoata si actuala proprietara a casei de pe bulevardul Primaverii nr. 4, care in prezent locuieste in Canada.
Dupa ani de zile de judecata pentru redobandirea proprietatii, in primavara anului 1997, proprietatea a reintrat in posesia familiei Popa, Ilinca Popa, stabilita in Canada, remobiland-o exact asa cum a fost pe vremea bunicilor.
In urma cu cateva luni, proprietatea din zona Primaverii a fost scoasa la inchiriere, iar in prezent spatiul este ocupat de catre Galeria Buhara, specializata in comercializarea de covoare nobile a caror valoare se poate ridica si la cateva zeci de mii de euro.
Cladirea a devenit astfel locul in care Norbert Hauser, sas la origini, cu o experienta in diferite domenii - de la actorie, la constructii si apoi la conducerea unor companii din domeniul textilelor, vinde in prezent covoare originale din zona Persiei sau din Turcia ori din indepartata China, adevarate comori care ajung sa coste chiar si zeci de mii de euro.
Vila din cartierul Primaverii dispune de o suprafata totala de peste 250 de metri patrati, fiind alcatuita din demisol (89 mp), parter (86 mp), etaj (81 mp), iar la exterior dispune de o curte de circa 250 mp.
Prima casa din Bucuresti cu incalzire si apa calda
Construita la inceputul secolului XX, mai exact in anul 1910, vila situata intre Piata Unirii si Rondul Cosbuc din Bucuresti, la 5 minute de Parcul Carol, cunoscuta drept prima casa dotata cu incalzire centralizata si apa calda in permanenta, a fost scoasa la vanzare pentru un pret de 2,2 milioane de euro, fiind listata in oferta Regatta Real Estate.
Locuinta, a carei constructie a demarat in 1910, a facut parte din dota Mariei Zweifel, sotia lui Alexandru Prager, care la randul ei provenea dintr-o familie instarita. Familia Zweifel, de origine germanico-elvetiana, era formata din comercianti sositi in Bucuresti la final de secol XIX in anturajul regelui Carol I.
Alexandru Prager era fiul bogatului negustor de blanuri Sigmund Prager, care detinea terenuri, imobile si magazine in intreaga tara, si unul dintre tinerii protipendadei bucurestene care a participat la primul raliu automobilistic din Romania.
Mai mult decat un simplu negustor de blanuri, Sigmund Prager a fost vicepresedinte al Camerei de Comert. In 1907 a facut parte, alaturi de Mauriciu Blank, George Asan si Nicolae Dane, din comisia care a ales planul arhitectonic pentru viitoarea cladire a Palatului Bursei (construit intre 1908-1911). Pe un teren neconstruit, care facea parte din curtea vechii case cumparate de Prager de la baronul Bellu, Societatea de Asigurari „Agricola” a ridicat, in 1912, de-a lungul strazii Marconi, un imobil masiv in stilul epocii, dupa proiectul arhitectului Paul Smarandescu, cunoscut ulterior ca Blocul Prager sau Blocul Agricola. Casa negustorului Prager exista si acum, lipita de Blocul Prager, fiind in proprietatea Loteriei Romane.
La randul sau, Alexandru Prager a fost unul dintre primii importatori de automobile din Romania. Romania a fost printre primele tari care a introdus inca inainte de sfarsitul secolului XIX trasurile fara cai in circulatie, iar in anul 1901 circulau deja in Bucuresti 12 automobile.
Castelul Teleki, locul in care a locuit una dintre cele mai instarite familii din Romania
Castelul Teleki, una dintre cele mai fastuoase cladiri lasate mostenire peisajului ardelenesc de catre familia de nobili Teleki, proprietate detinuta de Samuel Teleki, cancelar al Transilvaniei si totodata unul dintre cei mai bogati oameni din zona Muresului, a fost scos la vanzare la un pret de 500.000 de euro, fiind listat in portofoliul Armark Historical Estate, divizia imobiliara a casei de licitatii Artmark.
Samuel Teleki, cancelar al Transilvaniei in perioada anilor 1791 – 1822, fondator al “Bibliotecii Teleki” din Targu Mures, a inceput constructia castelului din satul Dumbravioara la sfarsitul secolului al 18-lea, aceasta fiind incheiata in anul 1912.
In spatele constructiei castelului Teleki se afla si o ampla poveste arhitecturala, aceasta fiind si rezultatul ideilor inovatoare a nobililor Teleki, in urma calatoriilor acestora in Tarile Occidentale, dar si in expeditiile africane ale ultimului reprezentant al familiei.
Dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, intreg patrimoniul Teleki a fost distrus, dupa care a urmat nationalizarea, cladirea fiind transformata intr-un liceu agricol, liceu care functioneaza si astazi.
Conacul de piatra de la Heresti, o comoara arhitecturala incarcata de istorie care dateaza din secolul al XVII-lea
Construit in secolul al XVII-lea, in jurul anului 1644, conacul de piatra de la Heresti este legat de familii celebre in istoria Romaniei si nu doar ca povestile sale se pastreaza vii, ci si cladirea in sine, care a reusit sa fie conservata impecabil pana in zilele noastre.
Conacul de piatra are o suprafata construita de 680 mp, avand 7 camere mari la etaj si tot atatea dar mai mici la parter. La randul sau, casa contruita de familia Stolojan are o suprafata construita de 494 mp, iar cea de-a treia cladire din curte, cea a administratiei, are o suprafata construita de 166 mp.
Povestea conacului din piatra este cu atat mai interesanta deorece constructia monumentului a fost realizata cu o piatra slefuita care era transportata pe Dunare, in barci, direct de la Ruse, din Bulgaria.
Astfel, la mijlocul secolului al XVII-lea, cei doi frati Nasturel – marele carturar Udriste Nasturel si fratele sau Cazan Postelnicul Nasturel - au construit din piatra slefuita, adusa cu barcile de la Ruse, din Bulgaria, locuinta in forma de litera L. Acesta este singurul monument de arhitectura civila romaneasca datat in secolul al XVII-lea, ridicat in intregime din piatra, iar inscr'+'iptiile de pe zidurile sale sunt vizibile si astazi.
Familia dregatorilor Nasturel era foarte apropiata de domnitorul Matei Basarab, sora celor doi frati, Elena, fiind sotia domnitorului. Locuinta construita de cei doi frati are o forma atipica fata de alte locuinte construite in aceeasi perioada. Planul este in forma de L si incorporeaza doua locuinte aproape identice construite in oglinda, cu ferestrele spre sud, spre malul de atunci al raului Arges.
Citeste intreaga poveste a conacului de piatra de la Heresti, aici.
