Piata serviciilor specializate pe anumite operatiuni s-a diversificat accelerat in ultimii ani datorita costurilor in crestere pe piata fortei de munca, a anumitor prevederi restrictive pentru angajatori, stipulate in hulitul cod al muncii, precum si datorita nevoii impuse de o personalizare a obiectului de activitate printr-un marketing creativ, pe o piata cu produse similare, din ce in ce mai diversificata ca pret si forma, ce garanteaza, virtual, satisfacerea acelorasi nevoi.
Ocuparea unui segment de piata se face cu costuri clasice din ce in ce mai mari. Pentru companiile mici, este esentiala alocarea costurilor in punctele cheie legate direct, organic, de “core business” si externalizarea acelor operatiuni cu caracter general, necesare pentru functionarea oricarei afaceri. Ma refer aici la operatiunile din cadrul departamentului financiar, la serviciile de distributie, curierat, de curatenie, de intretinere, de paza, de marketing, de PR, de organizare de evenimente, de audit intern, de servicii IT si comunicare, de protectia muncii, de arhivare, servicii de consultanta juridica, etc. Toate aceste costuri se pot diminua considerabil pentru fiecare agent economic.
Virtual, acest model genereaza crestere de eficienta si productivitate, segmentarea pietei produselor si serviciilor, proportional cu profesionalizarea ei si, mai ales, reducerea costurilor pe fiecare “core business“ in parte si, in consecinta, reducere de preturi pentru consumatorii finali. De asemenea, acest tip de abordare ar creste si calitatea fortei de munca, specializata pe activitati specifice si, in final, ar creste nivelul salariilor pe fiecare segment de piata.
Cum arata, insa, procesele de acest tip in timp real? Orice externalizare presupune cresterea vulnerabilitatii agentului economic care depinde de executia, la timp si cu responsabilitate, a clauzelor contractului comercial. Un proces comercial dureaza nejustificat de mult, responsabilitatile sunt pe hartie, obligarea culpabililor la plata penalitatilor si, mai ales, la daunele estimate de beneficiar poate sa se prelungeasca dincolo de posibilitatile financiare ale unei mici companii. Se intampla la fel ca in relatiile contractuale cu furnizorii privati de energie electrica sau de gaze, ori de telefonie fixa. Ai externalizat un serviciu. Dupa o perioada de “luna de miere”, incep sa curga necazurile, mai ales pentru faptul ca angajatii nu sunt controlati, in firmele romanesti, dar si in firmele straine.
Si, mai avem o mare problema: daca externalizezi un serviciu, nu ai siguranta pastrarii secretului. In Romania, orice secret dureaza 3 zile si, mai ales, totul este de vanzare. Pe bani putini. Cine-i de vina?
O carte pentru dilemele parteneriatului in afaceri: Stephen M. Dent, ”Parteneriatul in afaceri” – Editura Curtea Veche, 2004.
„Cu toii am fost implicai de-a lungul timpului n diverse parteneriate. Multe dintre ele ne-au lsat un gust amar si senzaia c, desi e greu, e mai bine s acionezi de unul singur. Dintre toate strategiile de afaceri, nici una nu ofer recompense poteniale mai mari dect parteneriatul, dar nici nu prezint riscuri mai devastatoare.”
Ocuparea unui segment de piata se face cu costuri clasice din ce in ce mai mari. Pentru companiile mici, este esentiala alocarea costurilor in punctele cheie legate direct, organic, de “core business” si externalizarea acelor operatiuni cu caracter general, necesare pentru functionarea oricarei afaceri. Ma refer aici la operatiunile din cadrul departamentului financiar, la serviciile de distributie, curierat, de curatenie, de intretinere, de paza, de marketing, de PR, de organizare de evenimente, de audit intern, de servicii IT si comunicare, de protectia muncii, de arhivare, servicii de consultanta juridica, etc. Toate aceste costuri se pot diminua considerabil pentru fiecare agent economic.
Virtual, acest model genereaza crestere de eficienta si productivitate, segmentarea pietei produselor si serviciilor, proportional cu profesionalizarea ei si, mai ales, reducerea costurilor pe fiecare “core business“ in parte si, in consecinta, reducere de preturi pentru consumatorii finali. De asemenea, acest tip de abordare ar creste si calitatea fortei de munca, specializata pe activitati specifice si, in final, ar creste nivelul salariilor pe fiecare segment de piata.
Cum arata, insa, procesele de acest tip in timp real? Orice externalizare presupune cresterea vulnerabilitatii agentului economic care depinde de executia, la timp si cu responsabilitate, a clauzelor contractului comercial. Un proces comercial dureaza nejustificat de mult, responsabilitatile sunt pe hartie, obligarea culpabililor la plata penalitatilor si, mai ales, la daunele estimate de beneficiar poate sa se prelungeasca dincolo de posibilitatile financiare ale unei mici companii. Se intampla la fel ca in relatiile contractuale cu furnizorii privati de energie electrica sau de gaze, ori de telefonie fixa. Ai externalizat un serviciu. Dupa o perioada de “luna de miere”, incep sa curga necazurile, mai ales pentru faptul ca angajatii nu sunt controlati, in firmele romanesti, dar si in firmele straine.
Si, mai avem o mare problema: daca externalizezi un serviciu, nu ai siguranta pastrarii secretului. In Romania, orice secret dureaza 3 zile si, mai ales, totul este de vanzare. Pe bani putini. Cine-i de vina?
O carte pentru dilemele parteneriatului in afaceri: Stephen M. Dent, ”Parteneriatul in afaceri” – Editura Curtea Veche, 2004.
„Cu toii am fost implicai de-a lungul timpului n diverse parteneriate. Multe dintre ele ne-au lsat un gust amar si senzaia c, desi e greu, e mai bine s acionezi de unul singur. Dintre toate strategiile de afaceri, nici una nu ofer recompense poteniale mai mari dect parteneriatul, dar nici nu prezint riscuri mai devastatoare.”
