Cartoful este cultivat in mai mult de jumatate din tarile de pe glob, avand o valoare alimentara importanta.

Cartofii provin din America de Sud, fiind descoperiti de conchistadorii spanioli in Peru. Interesant este ca la multa vreme dupa ce au fost adusi in Europa, cartofii au servit strict drept hrana pentru animale, deoarece credinta perioadei respective era ca tuberculii pot provoca lepra.

Cert este ca dezvoltarea acestei culturi a pus bazele schimbarii agriculturii moderne, dar si a lumii, asa cum o cunoastem astazi. In ziua de azi, cartoful este a cincea cultura ca importanta, dupa grau, porumb, orez si trestie de zahar. De asemenea, este si o cultura foarte productiva.

De la foamete la bunastare

Revenind la perioada secolelor XV-XVIII, putem spune ca tarile europene aveau un numitor comun: resursele limitate de hrana din mediul rural. Productivitatea foarte scazuta, coroborate cu situatii catastrofale, precum secetele, au produs zeci de episoade de foamete la nivelul fiecarei tari. Franta, de exemplu, a avut mai mult de 40 de astfel de probleme nationale cu lipsa de alimente intre secolele XVII si XVIII, in timp ce Anglia s-a confruntat cu foametea de aproape 20 de ori intr-o perioada de 100 de ani, conform calculelor istoricului Fernand Braudel.

Dar introducerea cartofului avea sa schimbe toate acestea. Odata scapati de superstitia ca tuberculii ar fi toxici, taranii si micii fermieri din Evul Mediu Tarziu si din perioada renascentista, pana aproape de finalul iluminismului, au profitat tot mai mult de avantajele cartofilor. Acestia puteau fi cultivati chiar si pe suprafete foarte mici, fiind extrem de productivi. Practic, in scurta vreme, cantitatea de hrana disponibila europenilor aproape s-a dublat, daca luam in calcul strict caloriile. Popularitatea acestora a crescut atat de mult incat, la finalul secolului XIX, aproape unul din patru irlandezi nu manca alta hrana solida in afara de cartofi.

Citeste si:
Chiritoiu: Infrastructura, cea mai ramasa in urma din economia tarii
Bogdan Chiritoiu:...

Provocarile pentru cultivarea cartofului nu s-au oprit aici. Daca fermierii au invatat sa combata buruienile sapand sau prasind pamantul, boli precum alternarioza cartofilor, mana sau virozele au inceput sa provoace pagube tot mai mari in culturi, fiind urmate la scurt timp de daunatori cum ar fi bine-cunoscutul gandac din Colorado, a carui prima mentionare stiintifica dateaza din 1811. Data fiind dezvoltarea tot mai rapida a comertului si transporturilor, nu a lipsit mult pana cand au aparut si primele epidemii.

In vara anului 1845, mana (Phytophthora infestans) a fost adusa din America Latina si a inceput sa faca ravagii in Europa. Mai intai a distrus recoltele din Olanda, apoi a trecut in Franta, Germania, Danemarca si Anglia. In unele tari, mana a reusit sa distruga intre 50 si 75% din recoltele de cartofi si tomate, generand pana in 1852 una dintre cele mai mari foamete.

Fermierii au incercat sa se adapteze, creand solutii primitive, cu rol de fungicid. Printre primele solutii mentionate se numara amestecul sulfatului de cupru si var nestins, folosit initial pentru a combate mana, dar cu efect si in cazul altor boli.

Ulterior, nenumarate produse pentru protectia plantelor au facut ca productivitatea sa creasca ametitor, au fost create noi substante active, iar astazi, agricultura moderna este de neimaginat fara solutii performante, fara fungicide eficiente care sa permita cresterea unor recolte de calitate si intr-o cantitate multumitoare. Soiurile de calitate, alegerea si pregatirea terenului, asolamentele sau fertilizarea au dus productia de cartofi de la cateva sute la peste 30.000 de kg la hectar.

Citeste si:
Economia tarii se afunda: Deficit bugetar in crestere masiva
Economia tarii se afunda:...

Sursa foto: Shutterstock

Te-ar putea interesa si:


Mai multe articole din sectiunea Agricultura »



Citeste si
Romania, cele mai multe fraude cu fonduri europene in agricultura