“Ce am in spate nu este spital! Este o bomba cu ceas, va spun! Iar femeia aceea, managerul,…zici ca este Hitler, a desfiintat si bancile din fata bisericutei unde se odihneau pacienti, nimeni nu intelege de ce, cu ce o deranjau…”. Daniel Simion lucreaza in sanatate de aproape 20 de ani, dintre care patru la privat. “Dupa ce am revenit la stat dupa cei patru ani, am realizat mai clar ce diferente mari, criminale, sunt. Si nu pot sta cu mainile in san, de aceea sunt in greva foamei de 15 zile”.

L-am intalnit pe Daniel in fata Spitalului Universitar din Capitala, alaturi de o colega a lui. Ambii se afla in greva foamei de mai multe zile.

Principalele revendicari ale lor? “Materiale si doctorii, curatenie si respect pentru pacienti. Lipsesc toate acestea in spital si multi..MULTI oameni au murit cu zile aici. Daca ar veni Procuratura sa sape s-ar ingrozi, efectiv. Dar nu vine nimeni. Nimeni”, marturiseste, siderat, barbatul.

Musamalizeaza TOT! Discutam cu directorul de ingrijiri si ii spuneam realitatea: pacientii nu au hartie igienica la veceuri, ce sa mai vorbim de perii pentru veceuri sau cosuri de gunoi.

Adriana Nica, partenera de viata a fostului manager al spitalului si primar al Capitalei Sorin Oprescu, a fost numita manager al Universitarului in 2017, fara concurs. In 2016, Guvernul tehnocrat a incercat sa inlocuiasca aceasta modalitate invechita (comunista) de “numiri directe” prin concursuri, insa aproape imediat dupa venirea la putere, PSD a eliminat aceasta lege. De atunci, aparatul de stat a fost intesat de persoane apropiate Partidului Social Democrat, fara ca multe dintre acele persoane sa fie calificate in acest sens.

De ce protesteaza doar doi oameni?

Ceilalti colegi ai protestatarilor au fost amenintati ca daca vor iesi in fata spitalului sau vor da declaratii catre presa li se va desface contractul de munca. “Deja sunt cativa care au fost chemati in comisii disciplinare. Eu insa nu pot sta cu mainile in san. Am o fata de 24 de ani si daca Doamne fereste i se intampla ceva si ajunge la urgente…nu am cuvinte sa exprim ce insalubru este acest spital!”.

In prima zi au iesit multi oameni sa protesteze in fata spitalului apoi “ni s-a bagat pumnul in gura. Cine mai protesteaza va fi dat afara, ni s-a spus, foarte clar”.

Scoate telefonul din buzunar si, tremurand (de nervi si probabil foame) incepe sa imi arate poze din spital. “Uite, asta este o masa de operatii. Ruginita. Picioarele i-au fost vopsite acolo, in sala. Si uite cum se opereaza!”. Imi arata o poza cu muste care, efectiv, zburau deasupra pacientului. “Practic intri in spital si iesi mai bolnav decat ai intrat. DACA iesi”.

Apel catre Ministrul Sanatatii, apel catre institutii abilitate. Niciun raspuns

Cu putine minute inainte de a ma intalni cu Daniel Simion l-am auzit pe acesta vorbind, nervos, la telefon. “Si daca murim pana cand ajungeti aici?! Platim bani grei pentru a beneficia de aceste servicii si NIMENI nu a venit sa vorbeasca cu noi, sa ne ofere protectia legala! LEGALA!”. Daniel imi spune ca vorbea cu OAMR, o institutie care, in teorie, apara drepturile asistentilor. “Nu s-a deplasat NIMENI de la ei, desi platim bani grei acestei institutii, luna de luna. Intre OAMR si Avocatul Poporului exista un protocol care sa ne apere drepturile. Iar eu, ca angajat al acestei institutii, nu am facut decat sa semnalez neregulile, in timp ce colegilor mei nu li se da voie sa vorbeasca. Daca o fac, vor fi dati afara”.

(Masa de operatii din Spitalul Universitar Bucuresti)

“Am rugat-o pe doamna ministru al sanatatii sa ne lase macar sa VORBIM. Nu am auzit NIMIC de la dumneaei, este inadmisibil asa ceva, la cati angajati are Ministerul Santatii. Unde este Arafat!? Haideti domnule si pe la noi!”.

“Timp de zece zile nu am fost monitorizati, nu ni s-a luat tensiunea, glicemia, nimic. Cand am sunat la SMURD in a doisprezecea zi, cand mi s-a facut rau, mi-au spus ca sunt in curtea unui spital, de ce sa mai vina ei!? Le-am explicat ca sunt nemancat de 12 zile, ca pot da cu capul de pamant. Abia atunci au venit”.

Medicii nu vorbesc

Medicii spitalului, desi toti sunt constienti de gradul avansat de degradare al institutiei, nu au curajul sa povesteasca ce se intampla. “Cand si daca va veni un procuror vreodata, sa ii vad eu cum explica faptul ca nu au semnalat neregulile care domnesc absolut peste tot in Spitalul Universitar”.

Un avocat il ajuta pe Daniel Simion sa depuna o plangere penala impotriva conducerii spitalului, imi spune acesta. “Plangerea este in prezent in formulare si va fi depusa in curand la Parchet”.

PSD a incercat sa inchida gura medicilor prin mariri de salarii. Acelasi lucru a incercat sa faca si pentru asistenti. In cazul acestora din urma insa, cu o mana a luat, cu doua a luat. “Ne-au marit salariul, insa au impozitat bonurile cu 45%. De asemenea, acum doua saptamani ne-a venit o circulara in care ni s-a zis ca daca vrem vouchere de vacanta, trebuie sa renuntam la sporuri”.

Un alt abuz de care este deranjat asistentul medical este situatia gravidelor. “Statul va spune ca aveti dreptul de a naste gratuit in acest spital de stat, insa, in realitate, dai 5.000 de lei. Sunt niste abuzuri incredibile si au loc zilnic, aici”.
In ciuda bugetului de miliarde…

Medicii au fost nevoiti, din banii lor, sa cumpere baterii, spune asistentul medical de la Spitalul Universitar. “Am infirmiere care cumparau detergenti si veneau cu el de acasa, pentru a putea sa isi faca treaba!”, spune, siderat, cadrul medical.

“Prin spitalele de stat trec cei mai multi bani. Si se spala cei mai multi bani. De ce credeti ca Oprescu a pus-o pe Adriana Nica manager?! Cat credeti ca il costa pe Oprescu avocatul? Are nevoie de bani si…lasam procurorii sa spuna continuarea. Daca vor veni”.

Adriana Nica trece in fiecare dimineata pe langa protestatari, ii ignora, nu intra in vorba cu ei si acestia nici nu o opresc. “Nu vrem sa fie luata ca pe o agresiune, sau mai stiu eu ce! Atmosfera in spital este, insa, execrabila, zici ca-i Hitler cand o vezi plimbandu-se!”.

In a 13-a zi de protest, medicii i-au facut o endoscopie, sub pretextul de a vedea daca nu are probleme la stomac, vreo sangerare, ceva. “In realitate, doreau sa vada daca nu cumva am mancat ceva, sa poata sa strige, ulterior, ca sunt un sarlatan. S-a vazut ca au fost dezamagiti ca nu au gasiti nicio firimitura…”, spune, cu amar, asistentul medical. “Musamalizeaza TOT! Discutam cu directorul de ingrijiri si ii spuneam realitatea: pacientii nu au hartie igienica la veceuri, ce sa mai vorbim de perii pentru veceuri sau cosuri de gunoi. Asta este o BOMBA, nu este spital, au murit oameni cu zile. Daca Procuratura vine si face cercetari serioase, ca la carte, o sa imi multumeasca pentru ca am ajutat la oprirea unui genocid. Aici este genocid!”.

Daniel este constient ca prin aceste informatii incearca “sa se puna” cu un intreg sistem putred, corupt. “Ma pun cu Oprescu, cu Minsterul Sanatatii, cu o masa enorma de coruptie. Oameni atat de bogati incat m-ar putea imbraca de zece ori in bani. Pentru ei insa, nu conteaza viata omului “de rand””, spune, cu ochii aproape in lacrimi, protestatarul.

Pe vremea lui Oprescu…

Daniel Simion isi aduce aminte de vremea cand Sorin Oprescu era managerul Spitalului Universitar, inainte de a deveni Primarul General al Bucurestiului.

“Pe vremea aceea spitalul era intr-o stare MULT mai buna. Era genul de om care spunea ca daca sunt necesare 50 de algocalmine, cumpara dublu, pentru a fi sigur ca spitalul este dotat cu tot ce trebuie. Dupa care Oprescu a incercat sa conduca spitalul din umbra, prin intermediul Adrianei Nica. Ea insa, cand a vazut ca are puterea in mana, nu l-a mai lasat sa conduca. Si astfel…intr-un timp record, spitalul a devenit o ruina”.

Daniel ma conduce carte o masina care are, in portbagaj, o multime de medicamente donate de catre cetatenii care sunt interesati ca Spitalul Universitar sa aiba cele necesare. Din pacate, Daniel Simion nu le poate dona, intrucat procedurile sunt greoaie si complexe.

Daca si doar o mica fractiune din ceea ce spune asistentul medical s-ar adeveri, Spitalul Universitar si-a pierdut complet scopul si ratiunea de a exista, devenind mai degraba un focar de infectii si un pericol atat pentru cadrele medicale care lucreaza acolo, dar mai ales pentru pacientii deja slabiti.

Am plecat de la scurta intalnire cu cele doua cadre medicale cu un gust amar. La 10 metri de la intrarea principala in cladire, un om al strazii dormea dus pe cateva cartoane, inconjurat de mizerie.

Imaginea aceea m-a convins ca Daniel Simion nu fabuleaza si ca Procuratura si Ministrul Sanatatii TREBUIE sa faca o vizita cel putin la Spitalul Universitar, daca nu la mai multe spitale controlate de stat.

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Alex Goaga
Alex Goaga scrie despre antreprenoriat, new media si IT&C de peste sase ani, visand (in timpul liber!) la viitoarele holograme portabile “tip Star Wars”. Pasionat de citit (benzi desenate printre altele) .

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Companii »


Setari Cookie-uri