In timp ce diverse arme chimice au fost folosite frecvent in conflictele recente (vezi de exemplu Siria si Irak), nici o alta tara nu a mai detonat o arma nucleara de la sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Eficacitatea armelor nucleare reiese din capacitatea indirecta a acestora de a descuraja agresiunea militara terestra, aeriana si sub orice alta forma cinetica, in conditiile in care potentialul unui raspuns devastator ar stimula orice adversar international sa isi regandeasca deciziile cu privire la subminarea intereselor de securitate nationala ale tarii in cauza. Tocmai de aceea, atat Statele Unite cat si Rusia (fosta Uniune Sovietica) acumulasera cifre uriase de focoase nucleare in perioada Razboiului Rece, in comparatie cu stocul curent.

Avansul tehnologiei informatiei din ultimele decenii cu dezvoltarea retelei Internet, a surselor mass media si implicit a retelelor sociale a dus la aparitia mijloacelor acinetice de agresiune (atacuri informatice, dezinformari mass media s.a.m.d.) al caror impact este din ce in ce mai evident in aparitia tensiunilor cu potential conflictual dintre tari. Cu toate acestea, este putin probabil ca statele care detin capacitati nucleare sa recurga la utilizarea acestor arme de distrugere in masa, insa prognozele s-ar putea schimba radical daca un astfel de arsenal ar ajunge pe mana altor actori internationali, asa cum sunt gruparile teroriste, precum Statul Islamic sau Al-Qaida.

Urmatorul infografic, realizat de think tankul Mauldin Economics si George Friedman, evidentiaza tarile care dispun oficial de capacitati nucleare si cele trei caracteristici ale arsenalului nuclear global. Primul dintre acestea se refera la distinctia dintre arsenalul desfasurat (deja atasat la un sistem de lansare si pregatit pentru utilizare in conflict) si cel aflat in rezerva.