Într-un moment în care societatea românească pare bulversată de contextul politic complicat, dar și de cel geopolitic, regizorul Alexandru Solomon, prezent recent la Buzău International Arts Festival, reușește un film mai mult decât necesar. Este vorba despre "Arsenie. Viața de apoi", o glosă de mare rafinament artistic pe marginea vieții nimănui altcuiva decât Arsenie Boca, celebrul așa-numit prooroc în jurul căruia și astăzi persistă o imagine mistică. Cât din aceasta este adevărată și cât nu este de altfel ce și-a propus să afle demersul cinematografic al lui Alexandru Solomon, un demers atât de șocant pentru unii încât îi face să se manifeste realmente violent în sălile de proiecție, în vreme ce pe alții, printre care mă număr și eu, i-a făcut să îl declare un film excepțional. Un lucru de înțeles având în vedere umorul extraordinar al acestui film, dar și tragismul său, pe alocuri, asta fără a mai vorbi despre teatralitatea manifestă, care aduce aminte pe alocuri de marele Fellini.
Cât privește partea pecuniară a filmului, însă, la care se reduce până la urmă orice producție artistică, cuvântul "afacere" în domeniul cinematografului nu e foarte potrivit, a explicat pentru wall-street.ro Alexandru Solomon.
Acesta adaugă faptul că, din punctul de vedere al unui sistem general, cinematograful e, ca și teatrul, o expresie culturală care se finanțează în general din bani publici.
În Europa, cel puțin, și cu atât mai mult în România, nu e o afacere care returnează bani, cu excepții mici, poate unele mai notabile în ultimul timp, de tipul Teambuilding, unde probabil că banii s-au recuperat.
Alexandru Solomon, regizor
Cu toate acestea, spune regizorul, în tipul de cinema pe care îl practică și el în "Arsenie. Viața de apoi", dar mai ales în documentar în general, vorbim despre o formă de spectacol subvenționată din surse publice.
Citeste si:
Cât despre bugetul celui mai recent film al său, acesta arată că a fost de până în 350.000 de euro, din surse publice românești, inclusiv CNC, surse de finanțare din Luxemburg, fonduri europene pentru film și ceva sponsori.
Revenind la film, spune Alexandru Solomon, oamenii prezentați nu resping neapărat un sistem social, cât sistemul social din România e praf, nu prea există.
Există în schimb, afirmă regizorul, un sistem privat de sănătate, un sistem educațional privat, există toate aceste resorturi mai degrabă "americănești" ca sistem de funcționare, dar sistemul public este vai de el, nu te prea poți baza pe el și atunci oamenii sigur că resimt o anumită lipsă și o anumită respingere.
Prin urmare, afirmă Solomon, ei sunt mai degrabă dezamăgiți de rezultatul acestei tranziții spre democrație și capitalism de tip occidental și se simt abandonați.
Citeste si:
Cât despre observația conform căreia unii români resping valorile ocidentale și pe anumite baze culturale, acesta explică faptul că toate cele enunțate anterior vin la pachet cu decalaje culturale, cu faptul că suntem în continuare supuși unui întreg aparat de manipulare, din moment ce aparatul de manipulare rusesc, ortodox, pătrunde foarte puternic pe fondul ăsta.
România nu era foarte pregătită să se racordeze la felul în care au evoluat lucrurile inclusiv în vest apropos de acceptarea diferențelor de gen, de respectarea acestei diversități. Ne-a luat foarte repede povestea asta, mai repede decât pe alții, care aveau un pic de tradiție, au apucat un pic mai multă vreme să experimenteze.
Alexandru Solomon, regizor
Acesta găsește de altfel interesant faptul că în prezent există părinți care au copii la școală, dar care refuză educația sexuală în aceasta, ba chiar și să se discute despre droguri, în condițiile în care copiii ar trebui, totuși, să fie pregătiți pentru lumea din afara școlii, care e plină de tot felul de pericole.
Citeste si:
Totodată, Alexandru Solomon spune că i se pare paradoxal că, la 34 de ani după Revoluție, parcă suntem mai conservatori și mai închistați în niște formule tradiționaliste, "de spaimă, evident, de frică".
Cât despre tipologia actuală a poporului român, regizorul crede că aceasta s-a schimbat în timpul istoriei, totuși, cu alte cuvinte ideea că specificitatea unui popor e o chestie săpată în stâncă, nu rezistă, în opinia sa, niciunei analize serioase.
În acest sens, el argumentează prin felul în care era România în 1918 și cum este în 2023, inclusiv prin felul în care se prezenta compoziția etnico-confesională de atunci. Astfel, în cuvintele sale, aceasta era mult mai diversă la vremea respectivă, în vreme ce acum a devenit mult mai omogenizată.
Alexandru Solomon nu uită de asemenea nici rolul, uneori nefast, al presei în cazul unui mit precum cel creat în jurul lui Arsenie Boca.
Citeste si:
Nu sunt în măsură să dau lecții, e mai degrabă o constatare cu privire la faptul că din foamea asta de clickbait și de trafic, presa vehiculează de multe ori, cu excepții respectabile, tot felul de teorii neverificate, de informații care apoi se dovedesc false.
Alexandru Solomon, regizor
Totodată, regizorul mai adaugă faptul că spune multe despre cum e făcută presa, dar și cum o citește publicul românesc, faptul că zodiacul, sau horoscopul, e înaintea știrilor externe, în viziunea sa aceasta fiind "o ierarhie care e cumva, așa, pe dos".
Acesta mai oferă un exemplu în acest sens, explicând faptul că el are alertă Google cu numele lui Arsenie Boca, astfel că în fiecare zi primește articole despre minunile și miracolele lui Arsenie Boca, dar din ce în ce mai "înflorite".
Este vorba însă, explică Alexandru Solomon, despre aceleași publicații care au mai publicat același articol acum trei-patru luni, fără însă ca acestea să folosească fraze precum "se spune că", "am aflat că", "am încercat să aflu de la altă sursă altă părere", livrând în schimb adevăruri absolute.
Citeste si:
E un copy-paste despre un presupus miracol, sunt de multe ori niște lucruri absolut fanteziste.
Alexandru Solomon, regizor
Regizorul concluzionează, prin urmare, spunând faptul că, privind partea de speculație a unor credințe și a unor convingeri mistice, presa a făcut foarte mult rău.
La fel de interesante sunt însă și notele lui Alexandru Solomon despre impresia pe care o creează filmul pe care l-a lansat în lume.
Astfel, acesta afirmă că, pe de o parte intri într-o sală și vezi că majoritatea publicului este format din oameni cu vârsta de peste 60 de ani, 65, deci pensionari, în special doamne, cu alte cuvinte un soi de tipar mai degrabă al credincioșilor, pentru ca la finalul proiecției să ai surpriza că doamnele spun, "a, ce film îndrăzneț și inteligent și ce bine că l-ați făcut" și că misticismul speculativ nu e bun, și așa mai departe.
Citeste si:
Prin urmare, crede regizorul, nu se potrivește niciodată un stereotip pe care îl ai despre oamenii respectivi, iar asta, spune el, este bine.
Acesta își amintește de asemenea de o sală (de proiecție, n.r.) unde erau oameni tineri îmbrăcați în negru, despre care doar ulterior a aflat că erau de la "un anume partid extremist", iar în primele 15 minute nu s-a putut vorbi, pentru că se urla din toate părțile.
Lucrurile s-au liniștit când un tânăr a luat microfonul și a zis, bine, hai acum să ne potolim, să vorbim despre film și, vă rog frumos, pe rând, că nu înțeleg nimic. Asta s-a întâmplat la Brașov.
Alexandru Solomon, regizor
Prin urmare, completează regizorul, stereotipurile noastre despre public, sau ale sale, cel puțin, au fost complet contracarate, lucru pe care din nou îl descrie într-o notă pozitivă.
În plus, afirmă Solomon, fiecare discuție după proiecție e altfel, găsind totodată că este fascinant faptul că oamenii au nevoie să vorbească despre lucrurile acestea.
"Aș putea face trei filme doar filmând în săli după aceea", concluzionează regizorul.
Sursa foto: Wall-street.ro
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
